Romeo Bunică va rămâne în istoria fotbalului românesc pentru golul antologic marcat în 2007 în poarta FCSB-ului dintr-o lovitură liberă magistrală. După acel meci s-a zvonit că Gigi Becali a intervenit și l-a trimis pe atacant la liga a treia. După 17 ani, Bunică vorbește din nou despre acel moment.
Romeo Bunică a ajuns la 50 de ani însă nu a renunțat niciodată la fotbal: „Fac ce-am știut să fac mereu, fotbal. Avem o școală de fotbal în Vadu Pașii. În jur de 50-60 de copii pe care îi instruim și încercăm să scoatem ce-i mai bun din ei. E adevărat că mediul rural suferă mult, dar avem condiții cât de cât optime pentru a ne desfășura activitatea”.
Fostul atacant al Gloriei Buzău este încântat de ceea ce se întâmplă cu fotbalul pe plan local: „Anul ăsta a fost ceva foarte bun din punct de vedere al performanțelor. Gloria a promovat în primul eșalon, iar Metalul în cel de-al doilea. S-a creat o emulație pe baza asta și chiar e ok tot ce se întâmplă. Nu e nimic exclus. Metalul vine din urmă, au o echipă destul de bine înfiptă. Au și un antrenor bun, o conducere capabilă, pot să producă surpriza”.
Bunică e la curent cu tot ceea ce se întâmplă în SuperLiga, chiar dacă au trecut anii și peste el: „Urmăresc cât pot. Simpatizez cu Farul Constanța pentru că dă credit tinerilor jucători și le oferă șansa de a se exprima la un nivel ridicat. Are rezultate și tot timpul aruncă pe piață jucători buni, care costă ceva bănuți”.
Romeo Bunică nu uită că a plecat de jos: „Face parte din memoria mea și din ce-am trăit. Îmi amintesc cu plăcere de momentele pe care le-am trăit în tinerețe. Îmi aduc aminte de promovarea în prima ligă. Îmi amintesc cu plăcere și de promovarea din ‘C’ în ‘B’. Atunci venea mai multă lume la stadion, acum parcă e mai multă reticență”.
Fostul fotbalist își aduce aminte de vremurile bune și de emulația din jurul echipei buzoiene: „Îmi plăcea adversitatea care era între formațiile din partea superioară a clasamentului. Era o rivalitate mare între Dinamo, Steaua, Rapid, CFR… Spre exemplu, în prima etapă pe care am jucat-o cu Dinamo, atunci când am promovat, am stat în cantonament undeva pe la Ciuta. Îmi aduc aminte că la Buzău erau străzile pline, sute, mii de oamenii pe trotuare, toată lumea mergea la stadion, în Crâng. Au fost momente frumoase”.
Fără doar și poate, golul din minutul 90+2 marcat din lovitură liberă împotriva FCSB-ului rămâne cel mai important din carieră: „S-a văzut pe tabelă. A fost un joc normal pe marginea căruia s-a făcut foarte mult tam-tam. Într-adevăr, noi aveam în componență foarte mulți jucători de la Steaua și toți ne spuneau Steluța sau Steaua II”.
Nu a fost însă niciodată deranjat de această titulatură: „Eu nu mă gândeam la treaba asta. Probabil că din acest motiv lumea credea că o să cedăm cele trei puncte. N-am un meci favorit. Poate cel cu cu Steaua, prin prisma rezultatului”.
La acea vreme s-a zvonit că Gigi Becali s-a implicat personal și l-a alungat pe Bunică de la Gloria Buzău, care era un fel de satelist al FCSB: „Nu m-a durut. Deja eu aveam 33 de ani. Nu mai puteam să fac nimic. Eram la sfârșit de carieră. Nu le port pică oamenilor care au decis treaba asta. M-au dat împrumut la Râmnicu Sărat.
Am avut o discuție cu conducerea clubului de atunci și mi-a spus că ar fi mai bine să mă duc la Râmnic. Am spus că voi face asta. Eu sunt de acolo și în acel an eram angrenați la lupta pentru promovare în Liga a 2-a. Știu că ne-am bătut atunci cu Juventus Colentina”.
Cu toate acestea, Bunică nu îi poartă ranchiună lui Gigi Becali: „Niciodată nu i-am purtat pică. Eu chiar îl admir pentru că e un om cu suflet (n.r. bun), care a făcut o grămadă de fapte bune. E un om care sprijină fotbalul românesc și care aruncă o mulțime de bani pe piață. El ia ce e mai bun din țară”, a concluzionat fostul vârf al Gloriei Buzău într-un interviu pentru iamsport.ro.
Gigi Becali: „Băi, Bunică, câte goluri ai dat tu, mă, campionatul ăsta?”
Romeo Bunică: „Unu, nea Gigi”.
Gigi Becali: „”Păi bine, bă, hahalero, tocmai cu Steaua ți-ai găsit să-l dai?”, a fost dialogul antologic dintre patronul FCSB după 1-1 cu Gloria Buzău, pe 30 noiembrie 2007