Sport

Romulus Gabor, interviu special la 60 de ani: „Nea Mircea Lucescu a avut dezlegarea mea în alb, dar nu știu de ce nu am mai ajuns la Dinamo” Exclusiv

Pe 14 octombrie 2021, Romulus Gabor împlinește frumoasa vârstă de 60 de ani. Cu câteva zile înainte de aniversare, FANATIK a fost la Hunedoara pentru a sta la povești cu unul dintre cele mai importante personaje ale fotbalului românesc din ultimii ani dinainte de Revoluție.
13.10.2021 | 22:21
Romulus Gabor, interviu special la 60 de ani: „Nea Mircea Lucescu a avut dezlegarea mea în alb, dar nu știu de ce nu am mai ajuns la Dinamo” Exclusiv
Romulus Gabor, interviu special la 60 de ani: „Nea Mircea Lucescu a avut dezlegarea mea în alb, dar nu știu de ce nu am mai ajuns la Dinamo” Exclusiv
ADVERTISEMENT

În prezent observator la jocurile din Liga 1, Romulus Gabor este fotbalistul care la Mondialul de tineret din Australia, în 1981, a fost desemnat Balon de Aur al competiției și a marcat golul care a adus României medalia de bronz.

Într-o dimineață rece în Hunedoara, la o cafea care s-a întins mult după ce a apărut zațul, Romulus Gabor a rememorat în exclusivitate pentru cititorii FANATIK o carieră care a avut unele punți pe care nu le-a „sărit” la momentele oportune… Au fost accidentările, au fost transferurile refuzate de cel în cauză la Steaua și la Dinamo, a fost dorul de Hunedoara și de iarba verde de acasă, din Ponorul natal.

Veți găsiți în continuare povești adevărate despre un fotbalist mare. Fiindcă Romulus Gabor, pentru cei care nu l-au prins jucând, este din stirpea lui Gică Hagi sau Ilie Balaci. Nu degeaba a luat Balonul de Aur în Australia 1981, după ce în Japonia 1979 acesta ajunsese la „unul” pe nume Diego Armanda Maradona!

ADVERTISEMENT

Romulus Gabor, interviu special la 60 de ani: „Mai scârțâie ba una, ba alta la vârsta asta, dar tragem de ele”

La mulți ani, Romulus Gabor! Cum se simte un om activ la 60 de ani?

– Mulțumesc mult de urări! Cea mai mare realizare a mea este familia, cei doi copii, inginer și medic, soția profesoară de biologie… Pe plan profesional am ieșit la pensie de doi ani, dar continuu să fiu observator de joc la Liga 1. Să fim sănătoși, că de asta avem nevoie cu toții!

Cum vă descurcați cu hernia de disc, cu alte probleme pe care le-ați avut?

ADVERTISEMENT

– Mai scârțâie ba una, ba alta, dar tragem de ele, ce să facem? Am fost operat de două ori de hernie de disc și mai am probleme. Cred că mi-a fost afectat nervul sciatic la piciorul stâng și mă mai dor genunchii.

„Era cât pe ce să nu-mi dea drumul Corvinul să plec în Australia!”

Multă lume când spune Romulus Gabor spune Mondialul de tineret din Australia. Gheată de aur, bronz pentru România…

ADVERTISEMENT

– Mi-e foarte drag turneul acela din 1981… Dar ca să ajungem acolo am muncit foarte mult, ani de zile. De la 15-16 ani s-au făcut non-stop selecții, la naționalele de juniori, apoi la Luceafărul… Mulți am fost transferați cu școala la „Electroaparataj” în București… Era alt sistem, probabil mai rudimentar pentru unii, dar un sistem care a produs sute de fotbaliști.

Ce obiectiv aveați când ați plecat spre Australia?

– Nu ne gândeam la medalii, era doar plăcerea noastră de a merge în străinătate. Trăiam bucuria că vedem Australia, undeva la capătul lumii, unde nu știi dacă ajungi de două ori în viață. Era cât pe ce să nu-mi dea drumul de aici, de la Corvinul, deoarece era nevoie de juniori pentru prima echipă! Dar m-au lăsat ca și cum mi-ar fi făcut nu știu ce favor. Iar acolo chiar a fost o bucurie enormă să jucăm, să încercăm să câștigăm fiecare meci. Aveam echipă bună, cu Rednic, cu Andone, cu Dorel Zamfir, cu Lovaș portarul.

ADVERTISEMENT

„Mi-a propus în avion să cobor la Frankfurt și să mă transfere în Bundesliga”

Care a fost cel mai bun meci al României acolo?

– A fost o partidă extraordinară în sferturi cu Uruguay-ul, care cred că a fost cea mai bună echipă de la acel turneu final, cu Enzo Francescoli, viitoarea mare vedetă. Dacă treceau de noi, sunt convins că uruguayenii erau campioni mondiali. Cum și noi dacă treceam de Germania în semifinală, luam titlul! Băteam Qatarul fără probleme!

Noi eram bucuroși oricum pentru medalia de bronz. Am bătut Anglia în finala mică, am dat golul victoriei. Abia acum, după 40 de ani, am văzut și eu meciurile și golurile mele din Australia pe tiki-taka.ro. Nu le văzusem niciodată de atunci!

ADVERTISEMENT

Probabil că s-ar fi schimbat cariera lui Gabor dacă nu se mai întorcea în România după acel turneu, cum a făcut-o Viscreanu de exemplu…

– Chiar în avionul cu care ne întorceam din Australia, președintele federației germane mi-a propus să rămân în RFG, la Frankfurt, că-mi rezolvă transferul în Bundesliga. Oriunde, la ce echipă vreau! Dar n-am vrut! Așteptam să ajung acasă, să mă bucur cu prietenii mei de la Hunedoara… Aveam o situație financiară bună, venisem de la țară, de la Pui și mă simțeam extraordinar aici.

Lotul României la Mondialul de tineret din Australia 1981

  • Iosif Lovaș (UTA), Constantin Gârjoabă (Progresul) – portari; Gheorghe Viscreanu (SC Bacău), Ioan Andone (Corvinul), Mircea Rednic (Corvinul), Augustin Eduard (FC Argeș), Marin Matei (FC Olt), Doru Vușcan (UTA), Cornel Fișic (SC Bacău) – fundași; Costel Ilie (ASA Tg. Mureș), Gavrilă Balint (Steaua), Mihăiță Hanghiuc (FCM Galați), Decebal Balaur (FC Argeș), Horațiu Lasconi (Jiul Petroșani) – mijlocași; Dorel Zamfir (Dinamo), Romulus Gabor (Corvinul), Stere Sertov (Steaua), Mircea Bolba (ASA Tg. Mureș) – atacanți.
  • Antrenor: Constantin Cernăianu.

Rezultatele României în Australia 1981

  • Faza grupelor:
  • România – Brazilia 1-1 (D. Zamfir 82 / Leomir 67)
  • România – Coreea de Sud 1-0 (Sertov 5)
  • România – Italia 1-0 (Gabor 56 penalty)
  • Sferturi de finală: România – Uruguay 2-1 (Eduard 25, Fișic 84 / Berruetta 60)
  • Semifinale: România – Germania 0-1
  • Finala mică: România – Anglia 1-0 (Gabor 36)
    * România obținea medalia de bronz, iar Romulus Gabor primea premiul pentru cel mai bun jucător al competiției. Cu doi ani în urmă, acest premiu fusese câștigat de Diego Armando Maradona.

Abia acum, după 40 de ani, am văzut și eu meciurile și golurile mele de la Mondialul din 1981. Le-am găsit pe tiki-taka.ro. Nu le văzusem niciodată de atunci!” – Romulus Gabor

Romulus Gabor, interviu special la 60 de ani: „Când ne-am întors din Australia, m-au tuns zero și m-au luat în Armată. Apoi m-au dus în Ghencea!”

De ce nu ați ajuns nici la Steaua, nici la Dinamo, cum se întâmpla cu cei mai buni jucători din țară în acea vreme?

– N-am ajuns pentru că nu am vrut. Dar după ce m-am accidentat, am regretat foarte mult că nu am plecat de la Corvinul. Altfel era, probabil, viața mea și ca fotbalist, și după retragere.

De Steaua ați fost aproape de două ori…

– Da, prima oară în 1981, după ce m-am întors din Australia… M-au luat în armată direct, am stat la Deva, cu Petcu… Țin minte că ne-au tuns zero pe amândoi! Ne mai lua nea Mircea la antrenamente fără să știe nimeni. Apoi m-au dus la București și am ajuns cu Puiu Iordănescu la Ilie Ceaușescu, fratele președintelui. El răspundea atunci de Steaua. Când m-a întrebat ce vreau ca să vin la Steaua, i-am zis lui Puiu să-i ceară casă și mașină.

Și?

– A fost de acord, dar m-am răzgândit eu… Nu am mai vrut să plec de la Hunedoara! Parcă nu am avut eu inima asta să mă rup de Hunedoara, și nu doar atunci, ci și în anii care au urmat… E mai greu să mă despart de locurile astea, sunt eu așa, mai țărănuș, ca să spun așa… Dar când zici țăran, eu consider că e un cuvînt nobil. Pe spatele țăranilor s-a construit țara asta…

N-am plecat din Hunedoara și pentru că nu avea cine să mă îndrume. A venit și Revoluția, nu mi-am dat eu seama ce se va întâmpla, nu am realizat că toate avantajele pe care le ai în fotbal și ca jucător, și ca antrenor pleacă de la București. N-am anticipat toate astea, cum nu m-am gândit vreodată că mă accidentez la 26 de ani. De atunci nu am mai jucat la echipa națională” – Romulus Gabor

„Au venit doi colonei în cantonament și m-au dus la primul secretar în birou”

A doua oară când ați refuzat Steaua se întâmpla înainte de Supercupa Europei cu Dinamo Kiev din februarie 1986…

– Da, eram în cantonament cu Corvinul… la Odorheiul Secuiesc parcă… Au venit doi colonei după mine. M-au dus la primul secretar de la Hunedoara, într-un birou în care era și un șef de la combinat. Știu că se spunea atunci că ieșea iureș în oraș dacă-mi dădeau transferul la Steaua, dar nu cred că se punea așa problema… Eu, dacă doream să plec la Steaua, o făceam și nu se întâmpla nimic. Cum nu s-a întâmplat nimic nici când au plecat cam toți de la Corvinul la Dinamo!

Cum de nu v-a luat Mircea Lucescu la Dinamo?

– Mi-a zis la un moment dat că nu mai poate să mă ia și pe mine pentru că-i luase pe ceilalți, pe Rednic, pe Ando, pe Mateuț, pe Klein. Dar la fel de adevărat este că nea Mircea Lucescu avea dezlegarea mea în alb de la Corvinul… Chiar înainte să se transfere toți de la Corvinul de la Dinamo… Rednic și Andone au semnat cu Dinamo înainte de Europeanul din Franța din 1984. În ceea ce privește dezlegarea mea, nu știu ce a făcut cu ea nea Mircea până la urmă… Puteam să ajung, însă, la Dinamo prin Iași…

Eu mi-am dorit mai mult să ajung la Steaua decât la Dinamo, pentru că aveau un joc mai combinativ, mai pe gustul meu. De fapt cred că mă pretam mai bine pe jocul Stelei decât al lui Dinamo” – Romulus Gabor

„Vasile Ianul vroia să mă transfere 6 luni la Iași, apoi să plec la Dinamo”

Cum adică transfer la Dinamo prin Iași?

– Vasile Ianul, Dumnezeu să-l ierte!, care era la Poli Iași, mi-a propus să mă transfer la Iași, unde soția mea era studentă. Ca să nu se facă gălăgie în oraș și la combinat, Ianul mi-a zis să joc jumătate de an la Iași, apoi să mă transfer la Dinamo! Am refuzat! Nu am plecat eu direct la Dinamo de la Corvinul, cum ar fi fost să merg la București prin Iași?!

Vasile Ianul ținea mult la dumneavoastră…

– Da, așa e, nea Vasile m-a ajutat foarte mult când mi-am rupt a doua oară tendonul ahilian, în 1990, chiar înainte de Mondialul din Italia… Dinamo jucase semifinala de Cupa Cupelor cu Anderlecht și nea Vasile a vorbit cu președintele belgienilor, Michel Verschueren, să mă operez la medicul Martens, la Bruxelles. S-au purtat extraordinar cu mine, m-au dus cu mașina la clinică, peste tot… Mi-au plătit ei toată operația, iar Corvinul a achitat doar transportul.

Romulus Gabor, interviu special la 60 de ani: „În 1990, la Mondialul din Italia, stăteam singur în spital la Bruxelles, mă uitam la meciuri și plângeam!”

Deci în loc de Mondial italian, ați bifat clinică belgiană, la Bruxelles…

– Da, acolo am văzut eu turneul final din 1990! …Deși visam să fiu pe teren. Stăteam singur în salon și plângeam uitându-mă la televizor. Mă durea sincer tot ce mi s-a întâmplat… Priveam la România – Argentina 1-1, cu golul lui Balint și mă gândeam cum am fost noi împreună în Australia, în 1981, și acum Gabi marca la Napoli, iar eu stăteam în spital în Bruxelles… Îmi plăcea foarte mult de Balint. Un băiat educat, de caracter, avea simțul porții foarte bine dezvoltat, un jucător muncitor, talentat, aproape de fiecare dată când intra dădea gol.

Ați terminat-o devreme și cu naționala, din păcate…

– Ultima mea convocare a fost la meciul cu Spania, din noiembrie 1986, 3-1 în Ghencea. Nea Mircea nu mai era selecționer, a fost înlăturat după un 4-0 cu Austria. A venit nea Imi Ienei, pe care l-am apreciat și îl apreciez foarte mult, și m-a chemat la acel meci cu Spania. Am fost rezervă, nu am intrat, dar acea partidă a fost ultima mea chemare la națională. Apoi am făcut ruptură de tendon într-un meci cu Dinamo și a început căderea…

Mesaj direct de la Balaci și Boloni: „Copile, vezi-ți de treaba ta!”

Ați avut ghinionul unei accidentări timpurii, la fel ca Ilie Balaci…

– Așa este, Dumnezeu să-l ierte pe Ilie! Nici el nu a mai fost la fel după accidentarea aia cu Zalăul. Și apropo de Ilie Balaci, nici nu îndrăzneam să mă bag să bat vreo lovitură liberă la națională pentru că el și Boloni mă atenționau imediat. „Copile, vezi-ți de treaba ta!” Nea Mircea mă mai folosea ca vârf împins, dar nu aveam curajul să-i spun că nu-mi place acolo.

Era greu să jucați în fața lui Ilie Balaci pe postul ăla?

– Așa e… Când lipsea Ilie jucam pe postul care-mi plăcea. Dar apoi a venit Hagi și nu a mai existat ani de zile nicio discuție la națională pe postul acela. Eu mă simțeam mai bine cu fața la joc, în linia de mijloc, să pot da pase filtrante și să vin din spate. Oricum jucam unde mă punea Mircea Lucescu și îi mulțumesc mult. Cred că, totuși, nu sunt deloc puține 35 de selecții la națională până la 26 de ani.

Povestea microfoanelor din apartamentul lui Mircea Lucescu de la Hunedoara

Cât a reprezentat Mircea Lucescu pentru cariera lui Romulus Gabor?

– Foarte mult, pentru că Mircea Lucescu era mai mult decât un antrenor. De fapt eu l-am cunoscut de când a venit prima oară la Corvinul pentru a juca și eram rezerva lui. Abia apoi s-a apucat de antrenorat. Noi eram toți o familie, țineam unii la alții, petreceam mult timp împreună. Când era de antrenament, era de antrenament, când era de distracție, ne distram. Mai ieșeam și la iarbă verde, la un grătar, cu familiile… Șprițul era șpriț, munca era muncă… Nu le încurcam niciodată.

Cea mai dragă amintire cu Lucescu?

– Cea de la calificarea la Europeanul din 1984, meciul de la Bratislava, cu Cehoslovacia. A fost un moment fabulos pentru tot fotbalul românesc să câștigăm o grupă cu campioana mondială Italia, cu Suedia, cu Cehoslovacia! Ne-am calificat la un turneu final unde au ajuns opt echipe, nu 24 cum este acum…

Și a mai fost ceva cu Mircea Lucescu când a plecat de la Hunedoara la națională…

– Te referi la problemele pe care le-am avut cu apartamentul lui, nu? Când el a plecat, eu cu soția, care era gravidă, ne-am mutat dintr-o garsonieră în apartamentul în care stătuse nea Mircea. A doua zi am fost chemat la Securitate! Eu, soția și un prieten. Fiecare era în altă cameră acolo.

Ce se întâmplase? Găsiseră în gunoi o cutiuță pe care noi o aruncasem din apartament când aranjam pe acolo. Era de fapt o aparatură, ceva ca o brichetă, legată cu niște fire, cu care Securitatea îl asculta non-stop pe Mircea Lucescu! Am scăpat doar cu discuțiile acelea, oricum eu nu aveam ce să ascund.

Romulus Gabor, interviu special la 60 de ani: „Băieții mei nu au ajuns fotbaliști pentru că a avut grijă soția ca ei să se țină de școală”

De ce niciunul dintre băieții lui Romulus Gabor nu s-au orientat spre fotbal?

– Pentru că a avut grijă soția mea ca ei să se țină de școală. Ba chiar a insistat să învețe ambii foarte bine, ca să nu o facă de rușine la școala unde preda și ea. I-a trimis și la cursuri de limbi străine de mici, a pus presiune în fiecare zi pe ei să se țină de școală. Dar au ajuns bine și sunt foarte mândru de ei. Cel mare a terminat Politehnica la Timișoara și este inginer în Anglia, celălalt este medic stomatolog, a rămas și asistent universitar și lucrează la o clinică în Pipera. Recent l-am vizitat.

Nu au avut pasiune pentru sport?

– Când erau mici, i-am dat pe amândoi la fotbal, la copii. Cel micuț era mai dolofan, așa că l-am dus să mai slăbească. Dar nu am insistat cu sportul. Au fost mai atrași de școală și le-a folosit asta în viață.

„M-au ținut în Băneasa la Securitate și doamna Neli Lucescu îmi aducea bani că mâncam la popotă”

După ce a revenit de la Mondialul din Australia, Gabor a fost luat în Armată, la Deva. Era în toamna lui 1981. A plecat apoi cu naționala de tineret într-un turneu în America de Sud, iar când s-a întors s-a trezit la Ministerul de Interne.

Când am plecat eram la MApN, când m-am întors în țară m-au transferat la MI, la Orăștie. Am stat trei zile acolo, au venit doi generali, m-au urcat în tren și m-au dus la București, tocmai când s-a dat drumul la metrou în Capitală. M-au dus la comandamentul trupelor de securitate, m-au ținut trei săptămâni acolo, nu făceam nimic… Era undeva în Băneasa” – Romulus Gabor

Îl tot întrebam pe nea Mircea Lucescu ce se întâmplă și îmi spunea că așteptăm să se înțeleagă cluburile, Corvinul și Dinamo. În tot acest timp, doamna Neli, soția lui nea Mircea, îmi aducea bani pentru că mâncam la popotă și nu-mi ajungeau. Eu trebuia să ajung primul la Dinamo de la Hunedoara dintre toți, atunci, în 1982, dar nu s-a mai făcut nimic. Nu contează ce s-a întâmplat, dar a semnat în cele din urmă Văetuș cu Dinamo și a luat două titluri într-un an jumate” – Romulus Gabor

Și-a rupt ambele tendoane: unul e „opera” lui Movilă, celălalt al lui Gică Burleanu, tatăl actualului președinte FRF!

Romulus Gabor putea să se realizeze mult mai bine pe plan profesional dacă nu avea ghinionul a două accidentări grave. Și-a rupt ambele tendoane! Teribil ghinion pentru „cangurul” de aur al Hunedoarei.

Prima oară a fost într-un meci cu Dinamo, pe final de 1986, când m-a bubuit Movilă și mi-a rupt tendonul lui Ahile. Arbitrul nu a dat nici penalty, iar Movilă spunea că nici nu m-a atins! A doua oară s-a întâmplat în 1990, la un meci cu Bacăul. Gică Burleanu, tatăl actualului președinte al FRF, mi-a rupt celălalt tendon, iar Nelu Crăciunescu nici măcar galben nu i-a dat. I-am și zis lui Răzvan Burleanu când ne-am intersectat că taică-su m-a scos din fotbal… Așa am ratat Mondialul din 1990, așa am ratat poate și șansa de a prinde Mondialul din 1994 și de a face parte din Generația de Aur” – Romulus Gabor

„Originile” marii echipe a Corvinului: „Rednic a făcut recensământul!”

Mircea Rednic făcea recensământul la meciul de acum câteva săptămâni de la centenar. Și i-a ieșit lui că el e singurul din marea echipă a Corvinului care e născut chiar în Hunedoara! Că Ando e din județul Alba, Mateo e din Cluj, de la Vad, regretatul Mișa Klein s-a născut la Săliște, în Sibiu, eu sunt de la Pui… Deci Rednic e singurul sută la sută! Bine, mă, că ești numai tu din Hunedoara! L-am lăsat așa, nu am mai zis niciunul nimic… Așa e Mircea, dar are un suflet imens și e un profesionist de când îl cunosc” – Romulus Gabor

„De Sărbători, Ando ne scoate mereu la masă. Taie doi-trei porci la Cinciș”

Legăturile umane dintre jucătorii Corvinului din marea echipă de acum 40 de ani au rămas neschimbate. Le divulgă în exclusivitate pentru FANATIK Romulus Gabor…

Ne înțelegem excelent și acum. Vorbim, ne auzim des, ne întâlnim de obicei de Sărbători. Andone, de fiecare dată când vine în zonă, ne scoate la masă sau măcar la o cafea dacă nu are prea mult timp. De Sărbători taie doi-trei porci la Cinciș, la el, și ne punem la povești” – Romulus Gabor

Cu Mircea (n.r. – Rednic) vorbesc des, avem o legătură specială. Am și stat atâția ani împreună în aceeași cameră, și la juniori, și la Corvinul, și la echipa națională. Am așa o bucurie în mine când stau la masă cu ei, cu toți, îi văd și vorbim de ale noastre. Pur și simplu mi se umple sufletul de bucurie. Așa a fost și recent la centenar, cu Mateo, cu Petcu, cu Mircea, cu Ando, cu toți” – Romulus Gabor

  • 20 de ani și 28 de zile avea Romulus Gabor când a fost debutat de Mircea Lucescu la echipa națională, pe 11 noiembrie 1981, integralist în Elveția – România 0-0. A adunat 35 de selecții și 2 goluri
  • 5 sunt echipele la care a jucat Gabor în carieră: Corvinul (1978-1991 și 1994-1996), Diosgyor (1991-1992), Universitatea Cluj (1992-1993), Unirea Alba Iulia (1993-1994) și Inter Sibiu (1996-1997)
  • 350 de meciuri și 83 de goluri a marcat Gabor pentru Corvinul Hunedoara în toată cariera
CITEȘTE mai multe articole interesante din categoria SPORT
A apărut noua revistă Fanatik
  • NOUL FANATIK, prima revistă de sport pe hârtie lucioasă
  • 84 pagini de emoții, la NUMAI 5 lei
A apărut noua revistă Fanatik