Rotația premierului, pusă sub semnul întrebării. Liberalii au ocazia să-și ia înapoi „banii de pe pieptul mortului”. Istoria „țepelor” politice dintre PNL și PSD

Liderul PNL Iași Alexandru Muraru a declarat că schimbarea premierului la mijlocul anului viitor, așa cum prevede protocolul coaliției PNL-PSD, nu ar fi cea mai bună soluție în contextul geopolitic actual. Deocamdată, conducerea PNL s-a delimitat de afirmația lui Muraru, însă istoria coalițiilor politice de la noi a arătat că, de obicei, rupturile dintre partidele de la putere sunt anunțate de lideri din linia a doua, spusele lor fiind apoi confirmate de evoluția evenimentelor.

Rotația premierului, la mâna liberalilor

Un eventual refuz al PNL de a renunța la șefia Guvernului ar fi „o țeapă” de proporții luată de social-democrați care, până acum, au fost cei care i-au tras pe sfoară pe liberali. La formarea coaliției dintre PNL și PSD, Lia Olguța Vasilescu îl felicita pe Marcel Ciolacu pentru rezultatele negocierilor și împărțirii funcțiilor spunând că șeful social-democraților le-a luat liberalilor „și banii de pe pieptul mortului”. Chiar și așa, deocamdată tot liberalii conduc dricul coaliției.

De fiecare dată când liberalii s-au aliat cu PSD, PNL a ieșit șifonat din aceste înțelegeri, începând cu cea din 1991. Astăzi însă, liberalii au două atuuri majore, anume funcțiile de premier și președinte, aceste pârghii permițându-le să-i elimine pe social-democrați de la putere, dacă și-ar dori acest lucru.

„România nu a avut niciodată un scenariu din acesta, al unei retrageri negociate din postul de premier. Într-adevăr problema schimbării premierului în mai-iunie anul viitor apare în protocolul coaliţiei. Însă personal cred că trebuie să vedem cum va arăta situaţia geopolitică la momentul acela, pentru că a schimba un premier cu un an înainte de alegeri în plin conflict la marginea graniţelor României nu cred că fi un semnal bun”, a declarat Alexandru Muraru, pentru News.ro.

Digi24.ro

Niște români s-au instalat confortabil în casa unei spaniole plecate la copii, în Canada, și nu mai vor să plece

Declarația a stârnit suficientă vâlvă pentru ca purtătorul de cuvânt al PNL, Ionuț Stroe, să asigure public partenerii de guvernare că liberalii își vor respecta cuvântul dat celor de la PSD. „Ideea rotativei guvernamentale este cuprinsă într-un angajament făcut de PNL la formarea coaliției de guvernare. PNL își respectă angajamentele, iar protocolul pe care se bazează actuala coaliție nu face excepție. Nu există astăzi în partid nicio altă ipoteză decât implementarea rotativei anul viitor, conform protocolului”, a precizat Stroe.

Omologul lui Stroe de la PSD, Radu Oprea, a reacționat cu iritare la declarația lui Muraru. „La Iași, președintele PNL, Alexandru Muraru, este într-o situație grea, cazurile penalilor Chirică și Alexe îi dau mari bătăi de cap. Greu să explice ieșenilor că partidul pe care îl reprezintă nu este nici Chirică și nici Alexe, că doar sunt pe funcții alese sub sigla PNL. În încercarea de a scăpa din încercuire, dl. Muraru crează fumigene la București. Brusc îl preocupă soarta guvernării începând cu primăvara anului viitor”, a comentat Oprea.

Scenariul USL s-ar putea repeta, cu PSD pe post de victimă

Tonul acid al replicii venite de la PSD arată îngrijorarea social-democraților de a se regăsi în situația în care au fost liberalii pe vremea USL, anume să spere că partenerii de coaliție își vor respecta cuvântul dat. Când Victor Ponta și Crin Antonescu au fondat USL, înțelegerea inițială a fost ca pesedistul să ocupe funcția de prim-ministru, iar liberalul pe cea de președinte. Victor Ponta a reușit să formeze guvernul un an mai târziu, însă Antonescu mai avea de așteptat doi ani, până la alegerile prezidențiale din 2014.

Ca și în cazul rotației premierului între PSD și PNL, aranjamentul a început să fie contestat tot din filialele județene, de către social-democrați care considerau că partidul lor nu ar trebui să renunțe la aspirația de a da președintele României. Inițial, Ponta a respins public orice speculații privind încălcarea acordului inițial, însă în noiembrie 2013 menționa posibilitatea ca fiecare partid din USL să aibă candidat propriu la alegerile prezidențiale. După numai câteva luni, în februarie 2014, PNL părăsea Guvernul și USL din cauza refuzului lui Victor Ponta de a-l numi ca ministru de Interne pe Klaus Iohannis.

Digisport.ro

Arpad Paszkany s-a afișat cu noua iubită, cu 24 de ani mai tânără, iar acum s-a aflat totul: femeia a rupt tăcerea

Însă motivul mai profund era legat însă de faptul că PSD nu intenționa să-l sprijine la alegerile prezidențiale din acel an. „De un an de zile e limpede că PSD nu are de gând să-şi ţină cuvântul. De un an de zile, nu de o lună sau două (…) Diverşi oficiali din jurul lui Victor Ponta au tot strigat că e un partid prea mare pentru a lăsă preşedinţia altora, că Antonescu e rău”, spunea Crin Antonescu.

Tăriceanu n-a reușit să ia banii de pieptul mortului

Acum situația s-a inversat, social-democrații fiind cei care așteaptă o funcție pe care ar trebui să o primească prin bunăvoința liberalilor care, ținând seama de precedentul USL, nu prea au motive să-și respecte cuvântul. Iar șirul „țepelor” pe care liberalii le-au luat de la PSD este mult mai vast. În 1991, după mineriada în urma căreia a fost înlăturat guvernul Roman, FSN a reușit să-l convingă pe Radu Câmpeanu, liderul de atunci al PNL, să accepte intrarea liberalilor în guvernul Stolojan. FSN-ul lui Ion Iliescu nu a avut decât de câștigat: includerea în cabinet a doi miniștri liberali a ajutat regimul să-și refacă măcar parțial reputația internațională distrusă de șirul de mineriade, pe lângă faptul că s-a reușit astfel divizarea partidelor istorice. În schimb, liberalii au pierdut o mare parte a electoratului său în favoarea PNȚCD, astfel că în 1992 nici măcar nu au reușit să depășească pragul de 3%, necesar pentru intrarea în Parlament.

A doua ocazie în care PSD s-a folosit de PNL a fost după câștigarea alegerilor din 2000. Deși social-democrații câștigaseră detașat alegerile, Adrian Năstase nu avea suficiente voturi în Parlament pentru o majoritate clară. Acesta a convins PNL și UDMR să semneze acorduri de colaborare parlamentară, folosindu-se de PRM ca sperietoare, liberalii și ungurii ardeleni fiind îngroziți de perspectiva ca Năstase să-l coopteze pe Corneliu Vadim Tudor ca aliat. După circa patru luni, conștienți că au nevoie doar de sprijinul UDMR pentru a avea majoritatea în Parlament, social-democrații i-au adus pe liberali în punctul în care aceștia au denunțat chiar ei protocolul, iar cei de la PSD au putut să epureze fără remușcări liberalii din diverse instituții și din administrația locală.

Când Călin Popescu-Tăriceanu a scos PDL din guvern în 2007, a ajuns să depindă de PSD pentru a rămâne la putere. Deși oficial nu erau aliate, social-democrații au reușit să impună liberalilor adoptarea unor măsuri, fără ca aceștia să se poată opună. Un exemplu a fost mărirea subită a lefurilor profesorilor, pe care PSD a trecut-o de Parlament fără probleme, spre groaza lui Tăriceanu, premierul fiind cel care trebuia să plătească aceste lefuri.

Tăriceanu a încercat și el „să ia banii de pe pieptul mortului” în 2008 însă nu i-a ieșit. După alegerile parlamentare din acel an, PSD și PDL erau la egalitate în ce privește numărul de mandate obținute. Fiecare dintre ele avea nevoie de PNL pentru a forma o majoritate. Tăriceanu a decis să joace tare și le-a spus ambelor formațiuni că, dacă își doresc sprijinul PNL, funcția de premier îi va revine tot lui. Scoase din sărite de pretențiile lui Tăriceanu, PSD și PDL au decis că nu au nevoie de liberali dacă se aliază între ele, astfel că Tăriceanu nu doar că nu a mai primit un mandat de prim-ministru, ci și-a băgat și partidul în opoziție.