News

Cum a depus Rusia cerere de aderare la NATO. Ce au urmărit liderii de la Kremlin şi cum le-a fost motivat refuzul

Cum a vrut Rusia să forţeze istoria. Kremlinul a depus cerere oficială de aderare la NATO, spre stupoarea întregii lumi occidentale
11.11.2022 | 10:00
Cum a depus Rusia cerere de aderare la NATO Ce au urmarit liderii de la Kremlin si cum lea fost motivat refuzul
Puţină lume ştie, dar Rusia a depus cerere de aderare la NATO
ADVERTISEMENT

În 1954, URSS a trimis o notă guvernelor SUA, Marii Britanii și Franței cu o propunere de a lua în considerare problema apartenenței URSS la Alianța Nord-Atlantică.

Motivele cererii de aderare

Ideea aderării URSS la NATO i-a venit lui Stalin imediat după înființarea acestei alianțe în 1949, dar conducerea sovietică aștepta la un motiv formal bun pentru o astfel de cerere. Astfel, solicitarea a fost trimisă în 1954, fiind făcută în legătură cu încetarea războiului din Coreea și reluarea consultărilor comune între guvernele URSS, SUA, Marii Britanii și Franței privind rezolvarea problemei germane și asigurarea securității europene.

ADVERTISEMENT

Propunerea URSS a fost, în primul rând de încheiere a unui tratat paneuropean privind securitatea colectivă, cu participarea RDG și a RFG. Despre aderarea la NATO s-a spus că URSS nu consideră acest bloc drept unul defensiv, dar poate deveni astfel dacă toate statele fostei coaliții antifasciste fac parte din el. În acest sens, URSS a propus să se analizeze chestiunea apartenenţei sale la blocul NATO.

“În acest caz”, subliniază nota, “Organizația Tratatului Atlanticului de Nord ar înceta să mai fie o grupare militară închisă de state, ar fi deschisă altor țări europene să adere, iar împreună să creeze un sistem eficient de securitate colectivă, iar Europa ar avea cel mai important rol pentru întărirea păcii mondiale“.

ADVERTISEMENT

Liderii sovietici, discutând problema trimiterii acestei cereri, nu au ascuns între ei că pasul lor a fost de natură pur propagandistică și nu se bazau pe un răspuns favorabil. Calculul lor era simplu. Liderii Statelor Unite și ai altor țări occidentale au afirmat în mod constant că NATO nu are obiective agresive împotriva niciunui stat sau grup de state, ci a fost creată exclusiv pentru apărarea comună.

În regulă, au motivat Hrușciov, Malenkov, Molotov și adjunctul acestuia din urmă, Gromîko. Refuzul de a lua în considerare propunerea sovietică ar fi o auto-dezvăluire făcută de către liderii occidentali, care ar admite făţiş că NATO este de fapt îndreptată împotriva URSS și aliaților săi din Europa de Est.

ADVERTISEMENT

URSS ar paraliza NATO din interior

Evident, puterile occidentale nu aveau de gând să lase URSS să intre în organizația lor, așa că au refuzat. Considerau că dacă ar decide brusc să satisfacă această dorință a Uniunii Sovietice și să-i acorde aderarea la NATO fără nicio condiție prealabilă, aceasta ar însemna fără îndoială paralizia și autodistrugerea NATO.

În Alianța Nord-Atlantică, există principiul votului unanim pentru luarea deciziilor privind utilizarea în comun a forțelor armate şi este clar că URSS va începe să-și folosească dreptul de veto asupra oricăror decizii care ar fi contrare intereselor URSS. Mai mult, planurile pentru desfășurarea, dezvoltarea și utilizarea forțelor strategice ale SUA vor deveni cunoscute Uniunii Sovietice, gândeau probabil occidentalii, fiind evident faptul că participarea URSS la Alianţă ar distruge pur și simplu acest bloc.

ADVERTISEMENT

Într-o notă de răspuns, Statele Unite erau convinse că tocmai structura și puterea URSS au împiedicat intrarea acesteia în NATO. Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord, au subliniat SUA, este mult mai mult decât o organizație pur militară, bazată pe principiul libertății individuale și al statului de drept. Mijloacele de apărare ale membrilor săi au fost unite pentru a asigura colectiv o securitate pe care ei nu o pot realiza singuri în fața superiorității militare atinse de Uniunea Sovietică în Europa din 1945.

“Poate încerca cineva să-și imagineze ce s-ar întâmpla dacă aderarea la NATO ar deveni brusc un scop în sine pentru conducerea sovietică, de dragul căreia ar schimba fundamentele existenței URSS și ale doctrinei sale de apărare? În primul rând ar fi respingerea socialismului și tranziția la democrația burgheză. În al doilea rând, și mai important, ar fi abandonarea URSS a propriei sale sfere de influență din Europa de Est, retragerea forțelor armate sovietice de acolo”, se întrebau retoric americanii.

Astfel, dacă URSS ar fi continuat să caute serios admiterea în NATO, atunci țările occidentale ar fi pus condiții menite să reducă URSS la poziția de țară de mâna a doua în termeni militaro-politici. Și numai după îndeplinirea acestor condiții ar fi de acord să ia în considerare problema apartenenței URSS la NATO.

Ce s-ar întâmpla dacă Rusia ar intra în NATO

În anii 1990, s-a dezvoltat o astfel de situație, încât URSS nu numai că a părăsit Europa de Est, ci a încetat să mai existe. Federația Rusă a anunțat respingerea socialismului și acceptarea valorilor occidentale ca fiind cel mai înalt obiectiv al său, iar sistemul său politic a început să fie construit după modelul occidental.

Se părea că nu există obstacole ideologice în calea admiterii Rusiei în NATO. Și, totuși, inclusiv cele mai fine insinuări pe această temă au avut de fiecare dată în faţă refuzul persistent, în primul rând al SUA, de a permite Rusiei să intre în “clubul politico-militar al elitelor”. Iar acest lucru poate fi înțeles. Criza din Kosovo din 1999 a arătat ce s-ar fi întâmplat dacă Rusia ar fi fost membră a NATO. Bombardarea Iugoslaviei ar fi fost imposibilă, Rusia ar fi uzat de dreptul său veto în cadrul NATO, se arată într-o analiză făcută de russian7.ru.

Astfel, este posibil să ne imaginăm o singură variantă în care Rusia ar putea deveni membră a NATO. Aceasta este respingerea completă de către Rusia a oricăruia dintre propriile sale interese de politică externă.

ADVERTISEMENT
Tags: