Secvenţa seismică de luni, care a devastat sud-estul Turciei, a ridicat semne îngrijorare la nivelul întregii Europe şi cu atât mai mult al României, aflată în proximitatea plăcii turce, care a generat cele două mişcări telurice de mari dimensiuni.
Gravitatea situaţiei şi proporţiile dezastrului au dat naştere la tot felul de interpretări şi situaţii. În acest teatru emoţional au fost angrenaţi inclusiv oameni de ştiinţă, precum profesorul Carlo Dolioni, preşedintele Institutului Național de Geofizică și Vulcanologie din Italia, care a declarat că în decursul celor câteva zeci de secunde, cât a ţinut cutremurul, placa arabă s-a deplasat cu aproximativ trei metri în direcția nord-est-sud-vest față de placa anatoliană.
“Falia a fost activată pe cel puțin 150 de kilometri, cu o deplasare chiar mai mare de trei metri. Este vorba de o mișcare longitudinală, planul faliei este foarte înclinat și în timpul evenimentului se produce o deplasare orizontală a celor două părți ale faliei. Cele două părți s-au deplasat una în raport cu cealaltă. Cu alte cuvinte, este ca și cum Turcia s-ar fi deplasat în raport cu placa arabă spre sud-vest”, a declarat profesorul, pentru Corriere della Serra, ceea ce în traducere ar însemna că Turcia s-a mutat practic cu trei metri spre sud-vest.
O deplasare pe o asemenea distanţă, într-un timp atât de scurt, este pusă la îndoială pe profesorul Contantin Ionescu, directorul general al INFP. “Trei metri? Cam aiurea… E mult. Şi un metru e mult. Depinde unde a calculat ăştia trei metri”, a spus şeful Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Pământului (INFP), pentru FANATIK.RO.
“Falia a fost într-adevăr activată, însă în diferite puncte pe aceşti 150 km. În momentul când s-a produs cutremurul mare, energia s-a propagat de-a lungul faliei pe această rupere de 150 km, pentru că să ai o energie aşa de mare, de 7,8, trebuie să ai şi o rupere mare. Fiindcă energia nu se acumulează într-un punct, ci pe o suprafaţă mai mare.
Dacă ne raportăm la cutremurul din 1977, aşa a fost şi în România. Tot aşa a fost, o rupere lungă şi repetată, ca să se poată obţine energia respectivă”, ne-a explicat profesorul Ionescu.
Revenind la afirmaţiile lui Carlo Dolioni, Constantin Ionescu spune că în cariera sa de cercetător nu a întâlnit o deplasare de asemenea dimensiuni în urma unui cutremur.
“Sunt anumite falii, cum e falia San Andreas, unde chiar se văd anumite deplasări. Nu ştiu cum se văd faliile în Turcia, dar, de exemplu, în România, faliile nu se văd. Ele sunt ascunse de partea de deasupra, de sedimente. Dar n-am întâlnit o asemenea situaţie descrisă de profesorul italian”.
Cât priveşte probabilitatea ca placa tectonică responsabilă de cutremurele de luni, să acţioneze ca un “trigger” asupra vecinei sale, placa Mării Negre şi să o antreneze în mişcări telurice, Constantin Ionescu nu vede în asta un pericol.
“Sunt interconectate, dar fiecare are deplasări în diferite direcţii. Majoritatea cutremurelor care s-au produs în Marea Neagră s-au produs în zona Crimeii, dacă ne uităm în Catalogul Cutremurelor din Marea Neagră, care au produs şi tsunami”, a mai declarat Constantin Ionescu, pentru FANATIK.RO.
Cât priveşte pericolul ca un seism de o asemenea durată, aproape un minut, să se producă în zona Vrancea, el este practic inexistent, fiind vorba de geologii diferite. În timp ce în Turcia ruperea a fost pe o distanţă mare, în Vrancea ruperile sunt mici şi în consecinţă durata cutremurelor este mai mică.