Sancțiunea pe care FIFA i-a aplicat-o lui Leandro Paredes, care a fost suspendat pentru 10 meciuri după incidentele de la finala Cupei Mondiale, dintre Argentina și Spania, intră în Top 5 cele mai drastice sancțiuni dictate de forul mondial, dar nu este cea mai dură.
La Cupa Mondială, din Mexic 1986, Irakul a pierdut toate cele trei meciuri din Grupa B: împotriva Paraguayului (1-0), împotriva Belgiei (2-1) și împotriva echipei gazdă (1-0). Echipa asiatică nu a intrat în cărțile de istorie din această cauză, ci pentru că unul dintre jucătorii săi, fundașul central Samir Shaker, a primit cea mai aspră sancțiune într-un astfel de turneu.
Incidentul a avut loc după meciul cu belgienii de pe stadionul Nemesio Diez, la Toluca, pe 8 iunie 1986. Extrem de iritați de arbitrul columbian Jesús Díaz Palacio, mai mulți jucători irakieni l-au înconjurat după fluierul final. Printre aceștia s-a numărat și Shaker, care l-a scuipat pe acesta. Pe baza raportului prezentat de Díaz Palacio, Comitetul Disciplinar FIFA l-a suspendat pe fundaș pentru un an, deși acesta n-a primit cartonaș roșu.
O situație oarecum similară a avut loc la Cupa Mondială din 2014, fără cartonaș roșu în timpul meciului. Pe 24 iunie, Uruguay a câștigat cu 1-0 împotriva Italiei. În minutul 34 al reprizei secunde, atacantul Luis Suárez l-a mușcat pe fundașul Giorgio Chiellini de umărul stâng. Arbitrul mexican Marco Antonio Rodríguez nu a observat agresiunea, așa că nu l-a sancționat pe uruguayan.
Totuși, FIFA a intervenit. La două zile după meci, l-a suspendat pe Suárez pentru nouă meciuri de la echipa națională și pentru patru luni cu echipa sa, fiind amendat cu 111.855 de dolari. Două săptămâni mai târziu, atacantul a fost vândut de Liverpool la Barcelona, dar din cauza acelei suspendări, el a putut debuta oficial pentru Barca abia pe 25 octombrie, într-un meci împotriva Real Madrid pe Camp Nou.
Cu două decenii înainte de mușcătura lui Suárez, Mauro Tassotti l-a lovit cu cotul pe Luis Enrique, în sferturile de finală ale Cupei Mondiale din 1994 din Statele Unite, când Italia a învins Spania cu 2-1, pe stadionul Foxboro din Boston.
În ciuda faptului că actualul antrenor de la PSG sângera abundent, din cauza fracturii nazale, arbitrul maghiar Sándor Puhl nu i-a arătat niciun cartonaș fundașului italian.
„Nu aveam intenția să-l lovesc, a fost total neintenționat. Ne băteam după minge și ne-am lovit unul pe celălalt cu coatele. Nu mi-am dat seama că l-am lovit în nas. Am încercat să-mi cer scuze față de el, dar a fost furios și nu am putut”, a susținut Tassotti.
Argumentele sale au contat puțin pentru FIFA, care a acționat pe baza imaginilor și l-a suspendat pentru opt meciuri pe Tassotti, care a fost amendat cu 15.500 de dolari.
Mai târziu, La Cupa Mondială din 2002, din Coreea de Sud și Japonia, mijlocașul portughez João Pinto a fost eliminat în minutul 27, al meciului dintre echipa sa și Coreea de sud. El l-a lovit pe Ji Sung Park, iar arbitrul argentinian Angel Sanchez i-a arătat cartonașul roșu, ceea ce a provocat un protest furios din partea mai multor fotbaliști portughezi.
În mijlocul acelei aglomerații, Pinto l-a lovit pe arbitru în coaste. Din acest motiv, Comitetul Disciplinar FIFA l-a suspendat pe fotbalistul de la Sporting Lisbona de la toate activitățile sportive timp de șase luni, după care sancțiunea a fost redusă la patru luni. Președintele Comisiei Disciplinare a explicat că organismul a luat în considerare buna conduită a jucătorului timp de „câțiva ani la nivel național și internațional” pentru a nu impune o sancțiune mai aspră.
Dincolo de ce s-a întâmplat la turneele finale, cea mai dură suspendare a venit după un meci din preliminarii. A primit-o portarul chilian Roberto Rojas, care a fost suspendat pe viață pentru că a simulat o accidentare gravă, în timpul meciului jucat de naționala lui, cu Brazilia, pe Maracanã, pe 3 septembrie 1989.
El s-a tăiat intenționat pe față cu o lamă ascunsă în mănușă. Acesta a simulat că a fost lovit de o tortă aruncată din tribune de fanii brazilieni, cu scopul de a opri meciul și de a obține victoria la masa verde.
Din această cauză, Chile nu a avut voie să joace calificările pentru Statele Unite din 1994 și antrenorul de atunci al naționalei, Orlando Aravena a fost suspendat și el pe viață din competițiile internaționale.
Investigațiile FIFA au demonstrat că selecționerul Orlando Aravena a orchestrat întreaga schemă din spatele băncii tehnice. Prin intermediul stațiilor walkie-talkie, el i-a ordonat portarului și medicului echipei să rămână la pământ și să refuze continuarea jocului pentru a forța abandonarea partide