ANALIZĂ. Să vezi ce n-a văzut Parisul! Cu cine se bat tricolorii în Franţa

Naţionala României va întîlni la Euro reprezentativele Franţei, ţara gazdă, Elveţiei şi Albaniei, într-o grupă de care „tricolorii” noştri pot trece. Toate cele 51 de meciuri ale UEFA EURO 2016 pot fi urmărite doar la Dolce Sport!

Mai sînt mai puţin de două luni pînă la fluierul inaugural al Euro 2016, regalul fotbalistic de 31 de zile, cu 51 de meciuri pe care le puteţi urmări doar la Dolce Sport. 24 de echipe, sute de mii de fani veniţi din toate colţurile Europei, zeci de mii de poliţişti, trupe antitero, tensiune, bucurii şi dezamăgiri, tot mega-show-ul celui mai bun fotbal european adus în casele noastre de Telekom TV. Uriaşul spectacol va debuta cu meciul Franţa – România, o premieră în istoria participării „tricolorilor” la marile competiţii ale lumii. Haideţi să susţinem împreună echipa naţională în Franţa! Echipa pregătită de Anghel Iordănescu are o grupă din care ar putea merge mai departe, pentru că, exceptînd ţara gazdă, considerată şi una dintre principalele candidate la coroana europeană, Elveţia şi, mai ales, debutanta surpriză Albania nu sînt obstacole insurmontabile. Iată în continuare o scurtă radiografie a adversarilor, cu punctele forte, dar şi cu „călcîiele” lui Achile în care ar trebui să tragă la foc automat oamenii „Generalului”.

Franţa

În jurul lui Pogba

Franţa se află în mod evident pe o pantă ascendentă, alcătuind un grup compact, extrem de omogen, cu relaţii de joc bine stabilite, un lot care se apropie mult valoric de generaţia 1998, cînd Zinedine Zidane conducea reprezentativa Hexagonului spre titlul mondial.

Puncte forte

1. Selecţionerul Didier Deschamps. Are un merit uriaş în revigorarea echipei naţionale, ştie să comunice cu jucătorii, dar în acelaşi timp să şi impună o disciplină de fier. S-a aflat între ciocan şi nicovală, pe de o parte lipsit în toată perioada preliminariilor de examenul meciurilor oficiale, pe de alta în postura tehnicianului care îşi poate permite să caute pînă găseşte formula optimă. A încercat şi sistemul 4-1-4-1, şi 4-4-2, dar s-a oprit în final la actualul 4-3-3.
2. Linia de mijloc. Franţa are la această oră o adevărată inflaţie de mijlocaşi de mare clasă, iar starul este, indiscutabil, Paul Pogba, jucătorul lui Juventus valorînd acum 100 de milioane de euro! El este elementul în jurul căruia se concep toate atacurile „cocoşilor”, iar lîngă el pot evolua la fel de bine Kante şi Diarra, cum a fost în ultimul meci, 4-2 cu Rusia, dar şi Matuidi, Cabaye, Schneiderlin, Payet sau foarte tînărul Coman. Practic, pentru un Ribery, altădată motor pe benzile terenului, nu mai este loc. Pogba este considerat drept noul Zidane, nu în privinţa tehnicităţii, ci a rolului de lider al „cocoşilor”. O echipă de clasă, capabilă de un fotbal de clasă, o încîntare a microbistului de pretutindeni, oferită în orice casă de Telekom TV.
3. Atacanţi cu simţul porţii. Antoine Griezmann şi Olivier Giroud l-au făcut ca şi uitat pe Benzema.

Digi24.ro

Niște români s-au instalat confortabil în casa unei spaniole plecate la copii, în Canada, și nu mai vor să plece

Puncte slabe

Cu greu identifici aşa ceva în angrenajul Franţei, dar există o vulnerabilitate la fazele fixe. Lateralii nu rup gura tîrgului, atît Sagna, cît şi Evra fiind şi în vîrstă şi mai degrabă utili la urcarea în atac decît la protejarea zonei.

Echipa tip
Lloris – Sagna, Varane, Koscielny, Evra – Matuidi, Diarra, Pogba – Griezmann, Giroud, Payet.

Elveţia

Ceasul multinaţional

O echipă atipică. E şi normal, pentru că, plecînd de la sigla Federaţiei, cu însemne separate pentru partea germană şi pentru cea franco-italiană, această „reprezentativă” este plină de implanturi din toate colţurile lumii. Paradoxul este că la elveţieni sînt acum destui vorbitori de… albaneză, care dacă ar fi jucat pentru ţara părinţilor lor ar fi schimbat ierarhiile valorice. Behrami, Xhaka, Kasami, Dzemaili, Tarashaj, Shaqiri şi Mehmedi vor fi adversarii sîngelui lor albanez la Euro. Elveţia e o echipă care poate face meciuri foarte bune, dar care prinde destul de des şi momente de sincopă. Să sperăm că vom vedea la Dolce Sport un astfel de „minim” elveţian în meciul cu România!

Puncte forte

1. Linia mediană. De fapt, de la mijloc în sus elveţienii au calitate, au tehnicitate, în plus fac faţă şi unui joc mai atletic, în forţă. Oamenii-cheie nu prea sînt elveţieni la origini, chiar dacă unii dintre ei s-au născut în ţara de adopţie. Coloana vertebrală e alcătuită din albanezii Xhaka, Behrami şi Dzemaili, la care se adaugă un vorbitor de limbă hispanică, Fernandes, iar în atac foarte rapidul Embolo, care are doar 19 ani, dar şi slavul Drmic, turcul Derdiyok, Mehmedi sau Seferovic sînt capabili să inventeze tot felul de rezolvări surprinzătoare.
2. Shaquiri. Starul care poate face diferenţa. Este destul de scund, doar 1,70 înălţime, dar are o explozie colosală în cursele sale. Foarte rapid, dar şi abil dribleur pe spaţii scurte, e omul care în formă fizică optimă poate deregla orice apărare. Nu degeaba a fost 3 ani la Bayern München şi apoi la Inter Milano. Acum trece printr-un moment mai dificil în Anglia, mai ales din punct de vedere fizic, însă pus pe picioare poate fi atît un bun finalizator, cît şi un pasator ideal.

Digisport.ro

Arpad Paszkany s-a afișat cu noua iubită, cu 24 de ani mai tânără, iar acum s-a aflat totul: femeia a rupt tăcerea

Puncte slabe

1. Omogenitatea. Comunicarea între jucători. Durerea de cap a unui selecţioner elveţian, el însuşi cu origini bosniace, Vladimir Petkovic, care vorbeşte fluent italiana, franceza, engleza, germana, spaniola şi rusa! Şi care a recunoscut în mai multe rînduri că este greu să alcătuiască o echipă naţională omogenă din atîtea „direcţii” geografice.
2. Apărarea. Fundaşii centrali sînt greoi în duelurile unu la unu cu mingea la picior, iar lateralii pot fi depăşiţi destul de uşor, excepţie făcînd, poate, Lichsteiner, care, însă, este folosit şi ca mijlocaş de bandă. Oricum, acolo este o pîine de mîncat pentru atacanţii noştri pe care, dacă nu-i putem susţine la faţa locului, atunci sigur toţi vrem să-i vedem marcînd cît mai multe goluri în transmisiile asigurate de Telekom TV pe canalele Dolce Sport.

Echipa tip (4-2-3-1)
Sommer – Lichtsteiner, Schaar, Klose, Rodriguez – Xhaka, Dzemaili – Mehmedi, Behrami, Shaquiri – Seferovic

ALBANIA

Marea necunoscută

Calificarea Albaniei e considerată de departe drept marea surpriză a preliminariilor. Nimeni nu ar fi anticipat că într-o grupă cu Portugalia, Danemarca şi Serbia şi în care calculul hîrtiei trimitea Albania abia pe locul 4, „vulturii” din Tirana vor prinde loc direct de calificare (2). Performanţa lor e pe deplin meritată, numai dacă ne gîndim la faptul că au reuşit să învingă în Portugalia şi să facă egal la Copenhaga şi să nu trecem cu vederea două rezultate de senzaţie în partide amicale jucate tocmai împotriva Franţei, un egal, 1-1, în deplasare şi o incredibilă victorie, 1-0, pe teren propriu.

Puncte forte

1. Magicianul De Biasi. În februarie 2012, federaţia de la Tirana numea selecţioner un tehnician italian care nu antrenase la nume mari în ţara sa, cel mai mult, 4 ani, stînd pe banca Modenei. Numele său: Giovanni De Biasi. Al doilea italian care ajungea la timona naţionalei în „roşu şi negru”, după Giuseppe Dossena în 2002, care a stat însă numai… 4 zile, lăsîndu-i locul lui Hans Peter Briegel. De Biasi le-a cerut jucătorilor în primul rînd să joace cu inima pentru ţara lor şi nu din obligaţie. Analizînd posibilităţile de selecţie, a decis să pună în practică un modul cît mai defensiv, 4-3-2-1, principiile sale fiind apărare de la 30-35 de metri de propria poartă şi joc de contraatac.
2. Unitatea grupului. Luat pe individualităţi, lotul Albaniei nu spune mai nimic. Exceptînd pe portarul Berisha (Lazio), pe Hysaj (Napoli) şi, mai ales, pe căpitanul Lorik Cana (Nantes), ceilalţi internaţionali albanezi vin de la echipe modeste. Ceea ce le dă forţă este exact ce lipsea înainte, unitatea grupului. Albania este foarte disciplinată în joc, închide foarte bine culoarele, beneficiind de experienţa lui Cana, clar liderul echipei, şi are destul „venin” pe contre rapide, prin Gashi, Xhaka şi Kace, toţi mijlocaşi ofensivi cu abilităţi de a marca.

Puncte slabe

Lipsa de experienţă la un asemenea nivel şi calitatea tehnică a jucătorilor. În ce ordine doriţi. Albanezii sînt puternici fizic, se bagă la duel fără reţinere, dar atunci cînd sînt puşi în situaţia de a face joc poziţional, de a construi, apar multe erori, iar traseele sînt greoaie si previzibile. Le lipseşte şi incisivitatea unui om de gol, de gura porţii.

Echipa tip
Berisha – Hysaj, Cana, Ajeti, Ajili – Lila, Basha, Kace – Roshi, Lenjani – Cikalleshi

51 de meciuri vor avea loc la Euro 2016, pe care veţi putea să le urmăriţi doar la Dolce Sport