SARS-CoV-2 nu e singurul agent patogen care a înspăimântat planeta. Virusurile care au ucis cei mai mulți oameni

Pentru unele boli virale, vaccinurile și antiviralele au permis împiedicarea răspândirii pe scară largă a infecțiilor și au ajutat persoanele bolnave să se recupereze. O boală, variola, a fost chiar eradicată.

Însă în ultimele decenii, mai multe virusuri au sărit de la animale la oameni și au declanșat focare considerabile, în care s-au pierdut multe vieți. Tulpina virală care a determinat focarul de Ebola din 2014-2016 în Africa de Vest ucide până la 90% dintre oamenii pe care îi infectează, făcându-l cel mai letal membru al familiei Ebola.

Există și alte virusuri care sunt la fel de mortale și unele care fac chiar mai multe victime. O parte dintre agenții patogeni, inclusiv noul coronavirus care provoacă în prezent focare pe tot globul, au rate mai scăzute de mortalitate, dar reprezintă totuși o amenințare serioasă pentru sănătatea publică.

Virusurile care au ucis cei mai mulți oameni

Iată o listă a celor mai răi 12 ucigași, pe baza probabilității ca o persoană să moară dacă este infectată cu unul dintre ei, a numărului mare de oameni pe care i-au ucis și dacă reprezintă o amenințare în creștere.

Digi24.ro

Ultimele ore de viață ale Corinnei, femeia găsită moartă în dulapul din dormitor. Poliția l-a arestat pe iubitul ei

Marburg

Oamenii de știință au identificat pentru prima dată virusul Marburg în 1967, când au apărut mici focare în rândul lucrătorilor de laborator din Germania, care au fost expuși la maimuțe infectate importate din Uganda, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS).

Simptomele infecției cu virusul Marburg sunt similare cu Ebola prin faptul că ambele virusuri pot provoca febră hemoragică, ceea ce înseamnă că persoanele infectate dezvoltă febră mare și sângerare în tot corpul care poate duce la șoc, insuficiență de organ și deces.

Rata mortalității în primul focar (1967) a fost de 24%, dar a atins 83% în focarul din 1998-2000 în Republica Democrată Congo și de 100% în focarul din 2017 în Uganda, potrivit OMS.

Primul focar recent cunoscut de virus Marburg din Africa de Vest a fost confirmat în august 2021. Cazul a fost un bărbat din sud-vestul Guineei, care a făcut febră, dureri de cap, oboseală, dureri abdominale și hemoragie gingivală.

Digisport.ro

Cum l-a numit Anamaria Prodan pe Ronald Gavril: impresara nu s-a ferit să spună cum îl strigă pe boxer

Acest focar a durat șase săptămâni și, deși au existat 170 de contacte cu risc ridicat, un singur caz a fost confirmat.

Ebola

Primele focare cunoscute de Ebola la oameni au lovit simultan în Republica Sudan și Republica Democratică Congo în 1976. Ebola se răspândește prin contactul cu sângele sau alte fluide corporale sau țesuturile de la persoane sau animale infectate.

Tulpinile cunoscute variază dramatic în ceea ce privește caracterul letal. O tulpină, Ebola Reston, nici măcar nu îmbolnăvește oamenii. Dar pentru tulpina Bundibugyo, rata mortalității este de până la 50% și este de până la 71% pentru tulpina Sudan.

Focarul aflat în curs de desfășurare în Africa de Vest a început la începutul anului 2014 și este cel mai mare și cel mai complex focar de boală până în prezent, potrivit OMS.

În decembrie 2020, vaccinul Ervebo a fost aprobat de Administrația pentru Alimente și Medicamente din SUA. Acest vaccin ajută la apărarea împotriva virusului ebola din Zair și un stoc global a devenit disponibil din ianuarie 2021.

Rabia

Deși vaccinurile antirabice pentru animalele de companie – introduse în anii 1920 – au făcut boala extrem de rară în lumea dezvoltată, această afecțiune rămâne o problemă serioasă în India și în unele părți ale Africii.

Infecția cu acest virus se dezvoltă după o mușcătură sau zgârietură de la un animal infectat. Acest lucru poate duce la deteriorarea creierului și a nervilor.

Odată ce simptomele încep să apară, aproape întotdeauna urmează moartea.

HIV

În lumea modernă, cel mai mortal virus dintre toate poate fi HIV.  Se estimează că 32 de milioane de oameni au murit din cauza infecției cu HIV de când boala a fost recunoscută pentru prima dată la începutul anilor 1980.

Medicamentele antivirale puternice au făcut posibil ca oamenii să trăiască ani de zile cu HIV. Dar boala continuă să devasteze multe țări cu venituri mici și medii, unde apar 95% din noile infecții cu HIV.

Aproape 1 din 25 de adulți din regiunea africană a OMS este HIV-pozitiv, ceea ce înseamnă că există peste două treimi dintre persoanele care trăiesc cu HIV în întreaga lume, potrivit OMS.

În 2020, au existat 680.000 de decese legate de HIV în întreaga lume.

Variola

În 1980, Adunarea Mondială a Sănătății a declarat lumea liberă de variolă. Dar înainte de asta, oamenii s-au luptat cu variola timp de mii de ani, iar boala a ucis aproximativ 1 din 3 oameni infectați. A lăsat supraviețuitorilor cicatrici adânci și permanente și, adesea, orbire.

Ratele de mortalitate au fost mult mai mari în populațiile din afara Europei, unde oamenii au avut puțin contact cu virusul înainte ca vizitatorii să-l aducă în regiunile lor.

De exemplu, istoricii estimează că 90% din populația indigenă a Americii a murit din cauza variolei introduse de exploratorii europeni. Numai în secolul al XX-lea, variola a ucis 300 de milioane de oameni.

Hantavirus

Sindromul pulmonar cu hantavirus (HPS) a câștigat pentru prima dată o atenție largă în SUA în 1993. Un tânăr Navajo sănătos și logodnica lui care locuiau în zona Four Corners din Statele Unite au murit în câteva zile după ce a dezvoltat dificultăți de respirație.

Câteva luni mai târziu, autoritățile sanitare au izolat hantavirusul de la un șoarece care trăia în casa uneia dintre persoanele infectate. Peste 600 de persoane din SUA au contractat acum HPS, iar 36% au murit din cauza bolii, potrivit CDC.

Virusul nu se transmite de la o persoană la alta, mai degrabă oamenii contractă boala prin expunerea la excrementele șoarecilor infectați.

Anterior, un hantavirus diferit a provocat un focar la începutul anilor 1950, în timpul războiului din Coreea. Peste 3.000 de soldați ai Națiunilor Unite s-au infectat, iar aproximativ 12% dintre ei au murit.

În timp ce virusul era nou în medicina occidentală când a fost descoperit în SUA, cercetătorii și-au dat seama mai târziu că tradițiile medicale Navajo descriu o boală similară și au legat boala de șoareci.

Gripa

În timpul unui sezon de gripă tipic, până la 650.000 de oameni din întreaga lume mor din cauza bolii, potrivit OMS. Dar ocazional, când apare o nouă tulpină de gripă, o pandemie are ca rezultat o răspândire mai rapidă a bolii și, adesea, rate mai mari ale mortalității.

Cea mai mortală pandemie de gripă, numită uneori gripa spaniolă, a început în 1918 și a îmbolnăvit până la 40% din populația lumii, ucigând aproximativ 50 de milioane de oameni, potrivit CDC.

Dengue

Virusul dengue a apărut pentru prima dată în anii 1950 în Filipine și Thailanda și de atunci s-a răspândit în regiunile tropicale și subtropicale ale globului. Până la 40% din populația lumii trăiește acum în zone în care dengue este endemică, iar boala, potrivit revistei Nature, este probabil să se răspândească mai departe pe măsură ce lumea se încălzește.

Dengue îmbolnăvește între 100 și 400 de milioane de oameni pe an, potrivit OMS. Deși rata mortalității pentru febra dengue este mai mică decât a altor virusuri, la aproximativ 1%, virusul poate provoca o boală asemănătoare Ebola numită febră hemoragică dengue, iar această afecțiune are o rată a mortalității de 20% dacă este lăsată netratată.

Un vaccin pentru dengue a fost aprobat în 2019 de Administrația SUA pentru Alimente și Medicamente pentru a fi utilizat la copiii de 9-16 ani care trăiesc într-o zonă în care dengue este frecventă și cu antecedente confirmate de infecție cu virus.

În unele țări, un vaccin aprobat este disponibil pentru cei 9-45 de ani, dar din nou, beneficiarii trebuie să fi contractat un caz confirmat de dengue în trecut.

Cei care nu au prins virusul înainte ar putea fi expuși riscului de a dezvolta dengue severă dacă li se administrează vaccinul.

Rotavirus

Două vaccinuri sunt acum disponibile pentru a proteja copiii de rotavirus, principala cauză a bolilor diareice severe în rândul bebelușilor și copiilor mici.

Virusul se poate răspândi rapid, prin ceea ce cercetătorii numesc calea fecal-oral (adică mici particule de fecale ajung să fie consumate).

Deși copiii din lumea dezvoltată mor rar din cauza infecției cu rotavirus, boala este ucigașă în țările în curs de dezvoltare, unde tratamentele de rehidratare nu sunt disponibile pe scară largă.

OMS estimează că la nivel mondial există peste 25 de milioane de vizite în ambulatoriu și două milioane de spitalizări în fiecare an din cauza infecțiilor cu rotavirus.

Țările care au introdus vaccinul au raportat scăderi puternice ale spitalizărilor și deceselor cu rotavirus.

SARS-CoV

Virusul care provoacă sindromul respirator acut sever sau SARS, SARS CoV, a fost identificat pentru prima dată în 2003, în timpul unui focar din China.

Virusul a apărut probabil la lilieci inițial, apoi a sărit în mamifere nocturne numite civete înainte de a infecta în cele din urmă oamenii.

După declanșarea unui focar în China, SARS s-a răspândit în 26 de țări din întreaga lume, infectând peste 8.000 de oameni și ucigând peste 770 în decurs de câteva luni.

Boala provoacă febră, frisoane și dureri de corp și adesea evoluează spre pneumonie, o afecțiune severă în care plămânii devin inflamați și se umplu de puroi.

SARS are o rată de mortalitate estimată la 9,6%, cu toate acestea, nu au fost raportate cazuri noi de SARS de la începutul anilor 2000.

SARS-CoV-2

SARS-CoV-2 aparține aceleiași familii mari de virusuri ca SARS-CoV, cunoscuți sub numele de coronavirusuri, și a fost identificat pentru prima dată în decembrie 2019 în orașul chinez Wuhan.

Virusul este posibil să fi avut originea în lilieci și să fi trecut printr-un animal intermediar înainte de a infecta oamenii.

Focarul inițial a determinat o carantină extinsă a Wuhan și orașele din apropiere, restricții privind călătoriile către și dinspre țările afectate și un efort la nivel mondial de a dezvolta diagnostice, tratamente și vaccinuri.

De la apariția sa, virusul a provocat peste patru milioane de decese în întreaga lume.

Potrivit OMS, boala cauzată de SARS-CoV-2, numită COVID-19, prezintă un risc mai mare pentru persoanele care au afecțiuni subiacente.

Simptomele comune includ febră, tuse, pierderea gustului sau a mirosului și dificultăți de respirație, iar simptomele mai grave includ dificultăți de respirație, dureri în piept și pierderea mobilității.

Pe 23 august 2021, Administrația SUA pentru Alimente și Medicamente a aprobat primul vaccin contra COVID-19, numit Pfizer/BioNTech. În decembrie 2020, acest vaccin a devenit primul care a fost aprobat după un studiu clinic amplu.

MERS-CoV

Virusul care provoacă sindromul respirator din Orientul Mijlociu sau MERS, a declanșat un focar în Arabia Saudită în 2012 și un altul în Coreea de Sud în 2015.

Virusul MERS aparține aceleiași familii de viruși ca SARS-CoV și SARS-CoV-2. Potrivit OMS, boala a infectat cămilele înainte de a trece la om și poate declanșa febră, tuse și dificultăți de respirație la persoanele infectate.

MERS, care este cel mai frecvent în Orientul Mijlociu, progresează adesea spre pneumonie severă și are o rată estimată a mortalității de aproximativ 35%.

Nu există niciun vaccin disponibil pentru a preveni această boală.

Cea mai bună modalitate de a reduce șansele de infecție este spălarea pe mâini în mod regulat, evitarea contactului cu cămilele și neconsumarea de produse care conțin lapte crud animal.