Satul de poveste care a dispărut de pe hartă. Doar 5 persoane mai trăiesc în acest cătun din România, unde nu mai există nici școală. Biserica a fost abandonată și nu există magazine.
Un loc cu peisaje de vis din natură, unde mai locuiesc doar 5 persoane, nu mai există pe harta țării noastre. Un sat din județul Hunedoara este un loc pustiu în prezent.
Este vorba despre cătunul Străuții de Jos, aflat în Munții Apuseni, unde existau mai mult de 30 de gospodării în trecut. Cu mulți ani în urmă, însă, comuna Bulzeștii de Sus a fost părăsită de oameni.
Deși în sat nu mai locuiește aproape nimeni, casele pitorești din lemn, cu acoperiș din paie, care amintesc de frumusețea locului, au rămas. Construcțiile au fost realizate în secolul al XIX-lea, iar călătorii sunt fascinați de ele.
“Unele case vechi din cătunul Străuți din Hunedoara, acum asimilat satului Grohot, au fost cumpărate de familii din București. Pot fi văzute, chiar dacă degradate, pe dealurile din jurul bisericii.
Oamenii au spus că le vor recondiționa, pentru că vor să rămână satul rustic”, a explicat Mărioara, fiica Valeriei, una dintre puținele localnice din comuna Bulzeștii de Sus.
Un loc de poveste din sat, și anume biserica de lemn din Străuții de Jos, cu hramul “Sfântul Mare Mucenic Dimitrie”, ridicată în 1866, a fost abandonată.
Biserica este tencuită la interior și văruită, dar nu se află pe noua listă a monumentelor istorice. În prezent, construcția se află într-o stare avansată de degradare.
În 1937, construcția a fost supusă unui proces de reparație. La momentul respectiv, suprafața interioară, dar și exterioară a pereților a fost tencuită. Șița clasică a fost înlocuită cu tablă.
Multe familii au plecat de la casele lor pentru a-și putea duce copiii la școală, după cum au povestit Mărioara și Ionel, doi vârstnici din satul Grohot.
Școala din zonă a fost închisă, motiv pentru care oamenii au fost nevoiți să caute alte instituții de învățământ pentru ca cei mici să-și poată urma studiile.
Satele erau populate în trecut, iar oamenii creșteau animale și se ocupau de grădini. Între timp, mulți s-au îndreptat către zona Banatului.
“În trecut, satele erau populate, oamenii creșteau animale, semănau holde, porumb, cartofi, grâu, de toate. Dar mulți au plecat în Banat, pentru că au avut copii și nu mai aveau unde să îi dea la școală.
A fost școală cu opt clase la noi, apoi s-a făcut cu patru clase, apoi a fost închisă. Nici drum nu am avut până de câțiva ani.
Așa, mulți au plecat din zonă, în Banat sau la Baia de Criș ori Brad, însă unii, cum suntem și noi, s-au reîntors”, au mai spus cei doi localnici, potrivit evz.ro.