Satul din România unde localnicii au făcut o tradiție din venerarea animalelor sălbatice. Existau adevărate sărbători și tradiții care aveau în centrul lupul și ursul.
Se spune că adevărata esență a unei țări se găsește la sat. Ei bine, unele zone rurale din România ascund adevărate povești, care mai de care mai interesante. Este și cazul unui sat mic din Hunedoara.
Satul Urșici, căci despre el este vorba, este cunoscut în zonă ca fiind o adevărată încântare pentru ochiul privitorului. Peisajele par desprinse din basme, însă, frumusețea locului nu este singurul aspect care a stârnit interesul tuturor.
Există multe legende și tradiții legate de așezarea din Munții Orăștiei. Locuit în prezent de 3-4 familii, satul din Hunedoara este o adevărată încântare pentru cei care vor să călătorească în timp.
Ca orice așezare rurala, satul hunedorean a avut și perioade mai bune. De exemplu, în urmă cu mai bine de jumătate de secol, Urșici era animat de peste 50 de familii. În zonă exista chiar și o școală, unde copiii de păstori mergeau să învețe.
Fiind un sat înconjurat de păduri, nu este de mirare că, în trecut, lupii și urșii erau mereu prezenți. Oamenii nu erau speriați de aceste animale sălbatice, din contră. Le-au dedicat anumite sărbători care, în timp, au devenit adevărate tradiții.
Sătenii din Urșici sărbătoreau ziua ursului pe 1 august, o dată deloc aleasă la întâmpare. Atunci, avea loc schimbarea vremii și trecerea spre anotimpul de toamnă. Zilele lupului se sărbătoreau timp de aproape o săptămână, de pe 12 până pe 17 noiembrie.
”Două animale sălbatice, foarte puternice, ursul și lupul, sunt stăpâne în anotimpul întunecat, fiind puse sub semnul unor mituri arhaice. Lor le sunt consacrate zilele de sărbătoare: Ziua ursului – 1 august, care anunță schimbarea vremii și înaintarea spre echinocțiul de toamnă.
Schimbarea la față – 6 august, când bătrânii spun că aud cum plâng copacii, pentru că lăstarii lor nu mai cresc, iar frunza le slăbește și zilele lupului – Zilele de gădineț – 12-17 noiembrie. Lupii sunt primejdioși, umblă în haite și numele lor nu se pronunță, iar timp de o săptămâna i se spune gădină.”, informează Primăria Boșorod, potrivit adevarul.ro.
Se crede că aceste sărbători s-au răspândit și în alte zone montane datorită transhumantei, fenomenul care le-a adus inclusiv în Urșici. Aici, sărbătoarea dedicată ursului a avut mereu o semnificație aparte, considerându-se că este dedicată împerecherii acestor animale. În zonă, această sărbătoare mai purta numele de Împuiatul sau Nunta Urșilor.
Având în vedere că ursul era un animal popular în zonă, se spun că și numele satului provine tot de la această creatură. Potrivit etnologului Ion Ghinoiu, în această perioadă, tradiția locuitorilor din Urșici era să ofere ursului o pulpă de vițel, însă, nu înainte de a rosti ”Na, Ursule”.
Există și voci care susțin că numele satului are legătură cu Zamolxe, zeul pe care îl venerau dacii. Potrivit legendelor, la naștere, Zamolxe a fost înfășurat în blană de urs care, în limba tracică, se numea zalmos.