Satul din România care e pe cale să dispară este unul unic. Se pare însă că autoritățile se concentrează pe degrabă pe zonă, decât pe oameni. Drept rezultat, cei care locuiesc aici trăiesc un calvar de ani buni.
Satul Caraorman din România este cel care e pe cale să dispară. Este cel mai îndepărtat sat locuit din Deltă, iar locuitorii de aici se confruntă cu o situație dificilă. Locul a devenit rezervație naturală, iar lucrurile s-au schimbat.
Deși zona este una superbă, înconjurată de ape, localnicii nu au nici măcar apă potabilă. Există o mulțime de legi aici, care din păcate nu le aduc beneficii celor care locuiesc în această zonă.
„Noi suntem aici la capătul lumii. Cu ce am greşit noi ca ne-am născut aici?”, „Eu sper că nu, dar încolo cred că mergem”, spun localnicii, conform observatornews.ro. Și totuși care e povestea locului?
Satul din România e pe cale, deci, să dispară, încet. Deși este de-a dreptul unic, se pare că autoritățile se concentrează mai mult pe faună, decât pe viața oamenilor care trăiesc aici, iar asta o povestesc chiar localnicii.
„Totul este protejat, mai puțin omul”, a povestit la rândul său un localnic. Iar deși oamenii au încercat să vorbească cu autoritățile și li s-au promis soluții, se pare că momentan nimic nu s-a întâmplat.
În ultimii ani, localnicilor le-au fost promise apă, canalizare, drumuri, dar și poduri. ”Podul care trebuie să fie cade cu câțiva metri pe rezervația Biosferei Delta Dunării, pe zona strict protejată, zona tampon, să-i spunem. Și avizul nu ni-l dă”, a declarat Florin Buhaev, viceprimar Crișan.
Caraorman, satul din România care e pe cale să dispară, nu a fost mereu așa. Lucrurile s-au schimbat în rău începând cu anii ’90, odată ce zona a fost declarată rezervație naturală.
”A venit rezervația și a zis fără industrie în Deltă. Și gata. Din ce știu eu, s-a luat după modelul rezervației Deltei Amazonului, care aia nu prea e locuită, sau e locuită de aborigeni”, a declarat Florian Dumitrescu, preot.
Cum arată viața în Caraorman? Oameni trăiesc lângă pădure, au casele înconjurate de apă, dar nu au apă potabilă și nici canalizare. Totodată, aici nu există salvare, sau un dispensar. Astfel, cei bolnavi sunt duși cu mașina de pădurar la vapor.
Iar cei care nu mai pot fi salvați ajung direct la cimitir. Iar dacă în anii ’70, în zonă trăiau 800 de oameni, în prezent de abia dacă mai sunt 150. Astfel, lucrurile sunt destul de dificile pentru comunitatea de aici.