Scandal fără precedent! Gabriel Liiceanu dă de pământ cu Mircea Dinescu: „Un mitocan, un poftangiu!”

„Scandalagiul, vedeta, mitocanul, poftangiul, un claun isteric locuit de patima căpătuielii”, sunt doar câteva dintre cuvintele care compun „portretul” conturat de Gabriel Liiceanu lui Mircea Dinescu, după ce acesta din urmă s-a arătat deranjat de anumite pasaje din cartea publicată recent de Ana Blandiana.

„Rar îți e dat să vezi categoriile vieții mai crunt caricaturizate de un singur ins, rar se întâmplă ca ”jumătatea funestă” a lumii să scape mai voioasă de sub control”, susține filosoful în textul intitulat „Un pedagog valah”, făcând referire inclusiv la perioada de disidență a lui Dinescu de dinainte de Revoluție.

Pe această cale aflăm și despre lansările de carte la care poetul obișnuia, pentru că „nu avea pudori”, să-și facă apariția „golănește”, însoțit de taraful de lăutari „pe disonanțele căruia chefuise până-n zori”.

Gabriel Liiceanu îl atacă fără menajamente pe Mircea Dinescu

„Judecând după nivelul nostru de civilizație la capătul celor treizeci de ani istorici de „tranziție” pe care i-am împlinit, înclin să cred că cel mai mare pedagog valah al României a fost un poet care în tinerețe scria versuri involte.

Digi24.ro

Unde este Fito? Povestea celui mai notoriu infractor din Ecuador, care a fugit din închisoarea în care trăia ca un rege

Când spun „pedagog valah”, am în minte un ins care, în ultimele decenii, a marcat populația românească din Câmpia Dunării (ceea ce ardelenii numesc generic „Sudul”) printr-un model de comportament iradiant, caracterizat prin cultivarea vulgarității, a țopeniei obraznice și infatuate, a cabotinismului lucrativ, a închinării vieții profitului făcut cu prețul unei nerușinări fără margini.

Faptul că un asemenea individ a aspirat la rangul de „simbol al revoluției” dă măsura felului în care ceea ce a început în iarna lui ʼ89 ca act de demnitate și sacrificiu a sfârșit, prin contribuția lui, ca prostituare a istoriei.

Rar îți e dat să vezi categoriile vieții mai crunt caricaturizate de un singur ins, rar se întâmplă ca „jumătatea funestă” a lumii să scape mai voioasă de sub control.

Puțini oameni, în deceniile din urmă, au debilitat atât de mult, prin isprăvile lor, ființa morală a românilor, sădind în ei credința că sunt condamnați să trăiască într-un univers pocit și populat cu oameni scălâmbi”, a scris Gabriel Liiceanu, fondator al editurii Humanitas, pe platforma Contributors.

Digisport.ro

Statul plătește 138.000.000 $ din cauza ”celui mai înfricoșător monstru”, condamnat la 360 de ani de închisoare

Și nu s-a oprit aici: „La lansările de carte apărea golănește în compania tarafului de lăutari pe disonanțele căruia chefuise până-n zori. Cu aceeași dezinvoltură, la Cotroceni, îi cerea președintelui să intervină „unde trebuie” pentru ca, pe harta turismului autohton, să figureze și un popas al grupurilor de vizitatori străini la moșia lui de pe malul Dunării”.

„Senzația pe care ți-o lasă această „silabă imprimată pe dos” din cartea umanității e că s-a născut ca să demonstreze cât de calpă și răstălmăcitoare poate fi gesticulația unui individ pe scena publică. În timp ce o colegă de breaslă făcea „Memorialul Sighet”, el reinventa bucătăria românească, propunându-le oamenilor la televizor să pună suc de portocale în tocănițe și sfeclă în cârnați țărănești.

Pentru că nu știe de existența argumentului rațional, te tabără cu gura, cu datul amplu din mâini, cu ochii pe care ți-i holbează în față de la câțiva centimetri și cu acel stropit aferent pe obraji care însoțește patosul isteric al vorbirii.

Rar mi-a fost dat să cunosc o alcătuire cu chip de om care să facă harcea-parcea centrul de greutate al umanului printr-un comportament bezmetic și cupid de o asemenea anvergură”, a scris Gabriel Liiceanu.

Mărul discordiei, un pasaj din noua carte a Anei Blandiana

Totul a pornit de la un pasaj din „Soră lume”, carte publicată recent de Editura Humanitas, în care se precizează că Dinescu i-a numit „Hitlerjungend” (n.r. „Tineretul lui Hitler”) pe tinerii morţi în fața Hotelului Intercontinental în timpul Revoluției din 1989.

Iritat de afirmațiile făcute în volumul respectiv, poetul nu s-a sfiit să spună despre autoare că „suferă de amnezie”, „continuă să-şi reşapeze trecutul” și este „alergică la solidaritate și la merele rase”.