Scandal uriaș după ce milionarul turc închis la Rahova pentru crimă a dispărut după o permisie: „Intenția clară”

Un milionar turc închis pentru crimă a dispărut după o permisie, provocând discuții aprinse despre modul în care sunt acordate ieșirile temporare.

Scandal în penitenciarul Rahova. Turcul Abdullah Atas, fugit în timpul unei permisiuni

Un om de afaceri turc condamnat definitiv pentru omor calificat a fost dat în urmărire de autoritățile române după ce nu s-a mai întors la penitenciarul Rahova la finalul unei permisii temporare. Informația a fost făcută publică luni, 26 ianuarie 2026, într-un comunicat al Poliției Capitalei.

Potrivit autorităților, Abdullah Atas, în vârstă de 45 de ani, urma să revină în închisoare după o permisie acordată între 23 și 26 ianuarie 2026, dar nu s-a prezentat la termenul stabilit. Penitenciarul Rahova a alertat imediat poliția, iar căutările sunt în desfășurare. Bărbatul a fost căutat inclusiv la domiciliul său din orașul Voluntari, fără rezultat până în prezent.

Permisie controversată. De ce un deținut condamnat pentru crimă a putut ieși din penitenciar

În contextul escaladării acestui caz, persoana privată de libertate a fost dată în urmărire generală. FANATIK a documentat cazul pentru a arăta cum a fost posibil ca aceasta să primească permisiunea de a ieși din penitenciar, în ciuda gravității faptei pentru care executa pedeapsa.

Digi24.ro

Primarul Buzăului, atac la Grindeanu: Face un joc cu alți șase lideri PSD, ca să supraviețuiască

Informațiile obținute relevă că acordarea permisiilor de ieșire nu ține cont exclusiv de natura infracțiunii, ci de regimul de detenție și de comportamentul deținutului pe parcursul executării pedepsei. În acest sens, ofițerul specialist I din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor, Cosmin Dorobanțu, a explicat că legislația nu face diferențe între deținuți în funcție de infracțiunea comisă.

Digisport.ro

Giorgia Meloni nu s-a ferit de cuvinte, după ce a văzut ce se întâmplă în timpul JO de iarnă: ”Dușmanii Italiei”

„Nu facem discriminare între deținuți, indiferent de ce a comis. Asta, mai ales dacă era în regim semi-deschis. Se dau permisii de ieșire din penitenciar și hoților de găini, dar și celor care au comis acte mai grave, fie ele chiar crimă. Asta, însă, în anumite condiții. 

Recompensa cu permisiunea de ieşire din penitenciar se acordă numai după o perioadă de cunoaştere şi evaluare în cadrul aceluiaşi loc de deţinere de cel puţin 4 luni înaintea analizării propunerii de recompensă”, a declarat Dorobanțu.

Cum se acordă liberările temporare

Reprezentantul ANP a subliniat că tipul faptei comise nu este singurul criteriu pentru acordarea unei permisiuni de ieșire: „Natura infracțiunii (e.g. omor) săvârșite nu reprezintă o condiție unică în baza căreia se apreciază acordarea sau neacordarea recompensei cu permisiunea ieșirii din penitenciar.

Elementele principale analizate sunt reprezentate de: conduita deținutului în detenție, perioada executată, raportat la durata din pedeapsă ce mai trebuie executată până la analiza în comisia pentru liberare condiționată, interesul pentru muncă și activități educative și tipul de recompense obținute anterior”, a mai menționat oficialul.

Permisiile de ieșire ale lui Abdullah Atas erau justificate? Radu Marinescu dă explicații

Aspectele mai sus numite sunt întărite de Radu Marinescu, ministrul Justiției, care afirmă că deținutul turc Abdullah Atas nu era la prima permisiune primită în sistemul penitenciar. Marinescu a declarat că, pe parcursul celor 10 ani de detenție executați până acum, Atas a fost recompensat de 7 de ori pentru comportament considerat bun și a avut 22 de permisiuni de ieșire din penitenciar din 2023 – prezent, fără ca în trecut să fie semnalate probleme în timpul acestor perioade de liberare temporară.

Ministrul a explicat că aceste decizii s‑au bazat pe evaluări efectuate de specialiști ai sistemului penitenciar, care au urmărit conduita, participarea la activități productive și educative și adaptarea socială a deținutului în timpul detenției. Evaluările pozitive consemnate în cei zece ani au condus la trecerea sa în regim semi‑deschis, considerat un pas intermediar spre reintegrare socială.

Cât de ușor sau greu pot fi obținute permisiile pentru deținuți?

Pe această temă, avocatul Artin Sarchizian a clarificat, pentru FANATIK, cum se aplică, de fapt, aceste reguli și ce rol au în procesul de reabilitare al persoanelor private de libertate.

„În primul rând trebuie să pornim de la premisa că nu discutăm în realitate, strict juridic și riguros juridic, despre un drept, ci discutăm despre o posibilitate. Ei bine, această posibilitate pe care administrația locului de detenție o are, se apreciază în concret. Nici nu este de preferat să se meargă pe o interpretare prea restrictivă și să nu se acorde aceste permisii, care în definitiv au rolul de a asigura o evitare a ruperii totale a contactului cu mediul social în care se va întoarce mai devreme sau mai târziu persoana respectivă.

Deci ele, într-o logică a reabilitării persoanei, sunt absolut dezirabile și, într-adevăr, trebuie încurajate. De altă parte, ele nici nu putem cădea în extrem în care să fie acordate prea ușor”, a precizat Sarchizian.

Evaluarea riscurilor înainte de acordarea permisiei

În continuare, avocatul enumeră ce factori ar trebui să fie luați în considerare de instituțiile abilitate atunci când analizează și acordă aceste autorizări de ieșire. El subliniază că, deși permisia reprezintă un drept al persoanei, decizia de a o acorda nu poate fi luată în mod automat sau superficial, ci trebuie să țină cont de context, de riscurile implicate și de siguranța procesului.

„Discutăm despre un drept al unei persoane de a primi o permisie. Însă, în momentul în care se apreciază supra acordării sau nu acelei permisii, se ia în calcul inclusiv riscul de evadare. Pentru că despre asta vorbim în astfel de cazuri, de faptul că nu știam dacă se mai întoarce.

Supravegherea și controlul, pași esențiali în acordarea permisiei

De asemenea, în mod normal, trebuie să se spună exact itinerariul pe care îl va urma, exact locațiile unde se va găsi, iar chiar dacă legea nu îi impune mod expres, pornind de la rațiunea că trebuie să spună itinerariul, implicit putem deduce, în mod logic, că trebuie să fie și supravegheat. Sau, în fine, să se poată realiza o supraveghere, cu alte cuvinte, o verificare reală.

Așadar, trebuie analizat în concret în ce condiții a fost acordată această permisie și dacă s-au luat anumite măsuri, evident în raport de riscurile ce puteau fi evaluate, să se realizeze o supraveghere”, a completat acesta, pentru FANATIK.

Brățara electronică, o soluție de supraveghere

Întrebat dacă, în situația discutată, o brățară electronică de monitorizare, un instrument folosit deja în practică în alte cazuri, ar putea reprezenta o soluție, avocatul a oferit un răspuns nuanțat.

„Și aceasta ar putea fi o soluție și este destul de rezonativă, însă cel mai important este să se aprecieze asupra riscului, pentru că, dacă există intenția clară de a evada, cu siguranță o brățară nu ar fi în măsură să-l împiedice.

Evident, ar fi o măsură suplimentară care ar permite o identificare în momentul în care ar îndepărta în mod ilegal acea brățară”, a mai punctat Artin Sarchizian.

Cum funcționează brățările electronice de monitorizare

Brățările electronice sunt dispozitive purtate de persoanele care trebuie să respecte anumite restricții impuse de instanță. Ele permit autorităților să urmărească mișcările în timp real și să verifice dacă sunt respectate condițiile stabilite.

Aceste brățări sunt folosite, de exemplu, pentru persoanele aflate sub arest la domiciliu, sub control judiciar sau care au ordine de protecție împotriva altor persoane. Sistemul trimite alerte dacă dispozitivul este îndepărtat, dacă persoana intră într-o zonă interzisă sau încalcă alte reguli stabilite de lege.

În România, brățările electronice sunt folosite și pentru protecția victimelor violenței domestice sau pentru a se asigura respectarea măsurilor de supraveghere judiciară.

Cine este Abdullah Atas și de ce a fost condamnat

Cazul care a făcut autoritățile să îl condamne pe Atas provine din vara anului 2015, când omul de afaceri turc l-a lovit intenționat cu mașina pe agentul de poliție rutieră Gheorghe Ionescu în timpul unui control în trafic în București. Polițistul a fost târât pe capota autovehiculului și a suferit răni grave, decedând după trei săptămâni de agonie la spital.

În urma anchetei, Atas a fost acuzat de omor calificat, conducere sub influența alcoolului și părăsirea locului accidentului. În 2017, curțile de apel și instanțele române l-au condamnat definitiv la 22 de ani și 10 luni de închisoare pentru faptele comise, pedeapsă pe care o executa în regim semi-deschis la Rahova înainte de evadare.