FANATIK îţi prezintă episodul 5 din “Istoria EURO”, povestea Campionatelor Europene. Ediţia din 1976 va rămâne în amintirea microbiştilor datorită execuţiei lui Antonin Panenka, dar şi pentru că este ultimul turneu final disputat cu patru echipe la start.
A fost prima ediţie şi singura organizată în spatele Cortinei de Fier. Iugoslavia a primit organizarea turneului final, după calificarea celor patru echipe în semfinale, însă o altă ţară comunistă a fost cea care a triumfat în finala de la Belgrad.
România s-a duelat cu Spania, Scoţia şi Danemarca pentru calificarea la EURO 1976, Bătălia pentru locul de baraj părea că se va între noi, spanioli şi scoţieni, cu ibericii în pole-position pentru calificare. Startul tricolorilor a fost modest, cu un 0-0 în Danemarca, echipă care avea să piardă toate celelalte cinci meciuri. O altă remiză, 1-1 la Madrid cu Spania, a început să alimenteze speranţele fanilor.
Revanşa cu Danemarca a fost totală, 6-1 pe un “23 August” arhiplin, şi urmau ultimele trei meciuri decisive. Cu Scoţia, la Bucureşti, tricolorii au ratat victoria în penultimul minut, astfel că a trebuit să ne mulţumim cu o nouă remiză, scor 1-1. Pe finalul lui 1975, România mai avea două meciuri, ultimele din faza grupelor, şi se afla la trei puncte în spatele ibericilor. Astfel, pentru a obţine calificarea în baraj, selecţionata lui Valentin Stănescu avea nevoie de o victorie cu Spania şi o remiză cu Scoţia. În acea perioadă, victoria era recompensată cu două puncte.
Cu Spania, la Bucureşti, România a făcut un meci slab, iar în minutul 57 era condusă cu 2-0. Dudu Georgescu şi Anghel Iordănescu au egalat în opt minute, însă golul victoriei nu a mai venit. Ultimul meci, cu Scoţia, era important doar pentru adversari, însă finalul a adus o nouă remiză, scor 1-1, după ce Zoli Crişan a înscris al patrulea lui gol în preliminarii.
În preliminarii, marea surpriză neplăcută a fost Anglia, lăsată acasă de Cehoslovacia. Italia a avut ghinionul să pice într-o grupă a morţii, cu Olanda şi Polonia, astfel că a ratat barajul. Belgia, gazda Europeanului din 1972, le-a luat faţa RDG-ului şi Franţa, fiind considerată o mică surpriză.
URSS a prins barajul şi visa la un nou turneu final, însă vicecampioana europeană en-titre a fost învinsă de Cehoslovacia la Bratislava, în timp ce returul de la Kiev s-a terminat la egalitate, iar sovieticii ratau primul turneu final. Olanda a defilat cu Belgia, scor general 7-1, în timp ce RFG şi Iugoslavia nu au avut prea mari emoţii cu Spania, respectiv Ţara Galilor.
Pe 16 iunie 1976, la Zagreb, s-a jucat Cehoslovacia – Olanda, prima semifinală. “Portocala mecanică”, cu Johan Cruyff pe teren, era mare favorită la calificarea în finală. Pe o ploaie torenţială, cehoslovacii au reuşit să-l blocheze pe starul adversarilor, iar în minutul 19 au deschis scorul prin Anton Ondrus. Căpitanul selecţionatei lui Vaclav Jezek a fost înger şi demon în acea seară. Rămasă în zece după eliminarea lui Jaroslav Pollak, Cehoslovacia a fost egalată după autogolul lui Ondrus din minutul 73. Egale la finalul timpului regulamentar, pe tabelă şi pe teren, după ce şi Johan Neeskens a fost eliminat, cehoslovacii au dat lovitura prin golurile lui Zdenek Nehoda şi Frantisek Vesely.
A doua zi, pe 17 iunie, la Belgrad, RFG şi Iugoslavia s-au duelat pentru un loc în marea finală. Nemţii au fost luaţi prin surprindere, iar în minutul 30 iugoslavii marcaseră deja prin Danilo Popivoda şi Dragan Dzajic. Echipa lui Helmut Schon era groggy, dar după pauză a început să-şi revină. Heinz Flohe, intrat pe teren în minutul 46, a înscris aproape de mijlocul celei de-a doua reprize. A urmat o schimbare genială din partea campioanei mondiale şi europene. Dieter Muller a intrat în locul lui Herbert Wimmer şi a marcat imediat golul care a trimis meciul în prelungiri. Când părea că totul se va decide la penalty-uri, Muller a ieşit în evidenţă din nou şi a marcat în minutul 115, ispravă repetată şi cu un un minut înainte de final. Iugoslavia a ratat marea finală, iar fanii plecau de pe “Marakana” cu un mare regret.
Pe 20 iunie, cu un stadion “Marakana” plin pe jumătate, RFG pornea cu prima şansă, însă startul meciului a semănat cu duelul din semifinale. În minutul 25, cehoslovacii erau în avantaj după golurile marcate de Jan Svehlik şi Karol Dobias. A fost momentul când Dieter Muller, salvatorul cu Iugoslavia, a ieşit din nou la rampă şi l-a învins pe Ivo Viktor în minutul 28. Portarul lui Dukla Praga a reuşit câteva parade de senzaţie, însă Bernd Holzenbein a egalat în penultimul minut şi a trimis meciul în prelungiri.
Fără evenimente notabile în cele două reprize a câte 15 minute, câştigătoarea EURO 1976 s-a decis la loviturile de la 11 metri. Primele trei perechi au executat perfect, iar la patra serie a ratat Uli Hoeness. Soarta trofeului stătea în piciorul lui Antonin Panenka, iar mijlocaşul lui Bohemians Praga a scris istorie. L-a executat cu o scăriţă pe Sepp Maier, iar de atunci o astfel de execuţie este mereu sinonimă cu numele cehoslovacului. După 240 de minute în două meciuri şi o serie de lovituri de departajare, Cehoslovacia era noua campioană europeană.
“După fiecare antrenament rămâneam cu un portar şi executam penalty-uri. Pariam pe o ciocolată sau o halbă de bere. Aveam un portar foarte bun şi noaptea mă gândeam cum să-l înving şi să câştig şi eu. Aşa mi-a venit ideea să dau ‘scăriţa’, mai ales că portarii plecau pe un colţ şi era dificl să revină. Am folosit tehnica în meciuri amicale, apoi în campionat şi am perfecţionat-o. Punctul culminant a fost finala Europeanului” – Antonin Panenka