„Schimbarea regilor, bucuria nebunilor”. Andrei Vochin, analiză despre posibila demitere a lui Filipe Coelho după dezastrul de la Erevan

Felipe Coelho poate pleca de la Universitatea Craiova cu un titlu de campion, o Cupă, o Supercupă și o calificare pe tabloul principal european. Citită așa, propoziția pare aproape rechizitoriul celor care îi cer astăzi demisia.

Filipe Coelho a câștigat titlul cu Universitatea Craiova cu cel mai mare buget

Numai că fotbalul nu se judecă doar prin ceea ce ai obținut. Se judecă și prin ce ai avut la dispoziție pentru a obține acel lucru. Iar aici începe procesul portughezului.

Coelho a readus titlul în Bănie după 35 de ani. Performanță uriașă simbolic și imposibil de șters din istoria clubului. Numai că titlul a venit într-un sezon în care Universitatea a intrat în play-off cu cel mai mare buget și, de departe, cu cel mai valoros lot dintre competitoare. Pentru că FCSB a fost în play-out.

A câștigat apoi Cupa și Supercupa la penalty-uri împotriva Universității Cluj, formație cu o valoare de piață situată aproximativ la jumătatea celei a Craiovei. Trofeele rămân trofee. Nu le pune nimeni asterisc. Dar când începi evaluarea antrenorului, contextul contează.

Digi24.ro

Sute de oameni au mers în Deltă la un festival de borș care nu are loc. Cum au fost păcăliți turiștii de inteligența artificială

Europa, adevăratul cântar al Universității Craiova

Aici lucrurile devin mai complicate. Coelho a ratat obiectivul european în ambele sezoane. Numai că între cele două eșecuri există o diferență importantă.

Digisport.ro

Câți bani trebuie să plătească fiica lui Gigi Becali, după lovitura primită de la instanță

Anul trecut, Craiova a ajuns să caute punctul izbăvitor în ultimele două etape împotriva unor adversari cu bugete și valori de lot net superioare, precum Sparta Praga și AEK Atena. N-a reușit, iar victoria extraordinară cu Mainz a rămas fără continuare.

Dar acel succes cu Mainz trebuie ținut minte. Este singurul meci european în care Craiova lui Coelho a răsturnat serios hârtia și a învins un adversar cotat mult peste ea. O excepție atât de puternică încât te face și  să-ți amintești un detaliu: era chiar primul meci european după dezertarea lui Rădoi.

Anul acesta, hârtia s-a întors. Craiova nu mai trebuia să răstoarne munți. Trebuia să-și confirme valoarea. Cu singurul adversar apropiat de calibrul său, Levski Sofia, s-a trezit condusă cu 0-3 după aproape un meci și jumătate. A avut reacție, s-a apropiat la 2-3, dar în fotbalul european nu există clasament al revenirilor spectaculoase. S-a numit eliminare.

Cu Vitebsk, lot cotat în jurul a 13 milioane de euro, a trecut, dar meciul retur parcă a vrut să-și mărturisească ceva stânjenitor. Cu KuPS, aproximativ 7 milioane, s-a chinuit, dar a trecut. Cu Ararat-Armenia, aproximativ 8 milioane, s-a chinuit și s-a oprit.

În tot acest timp, Universitatea Craiova privește lumea de la înălțimea unui lot evaluat la aproximativ 37 de milioane de euro. Aici apare întrebarea incomodă. Cât valorează, de fapt, obiectivele atinse?

Problema Universității Craiova în această campanie europeană

Da, Coelho și-a dus echipa pe un tablou principal european. Obiectiv bifat. Dar când ai 37 de milioane în teren și întâlnești succesiv adversari de 13, 7 sau 8 milioane, calificarea nu mai poate fi prezentată drept miracol managerial. Este strictul necesar. Iar problema Craiovei este că, în această campanie, uneori nici strictul necesar n-a fost făcut.

Antrenorul care adaugă valoare unei echipe nu este doar cel care îi învinge pe cei mai slabi. Este cel care, măcar din când în când, îi bate și pe cei mai puternici. Dan Petrescu a făcut-o când CFR a eliminat Celtic. Ca să dăm doar un exemplu. Charalambous și Pintilii au făcut-o când FCSB a învins PAOK de trei ori într-un singur an.

Acolo vezi amprenta antrenorului. Momentul în care 1+1 nu mai fac 2, ci 3. La Craiova, cu excepția acelui Mainz, ecuația europeană a lui Coelho n-a produs  asemenea rezultate.

De aceea, dacă analiza este făcută rece, trofeele portughezului rămân importante, dar obiectivele sale nu mai par epocale. Par normale în raport cu investiția. Iar eliminarea de la Erevan devine ceea ce este: un eșec.

Și acum îl dăm afară?

Poate. Există suficiente argumente sportive pentru ca Mihai Rotaru să se gândească serios la schimbare. Dar aici apare cea mai mare capcană. Un vechi proverb românesc, născut din experiența amară a schimbărilor de domni din perioada fanariotă, spune că „schimbarea domnilor e doar bucuria nebunilor”. Adică simplul fapt că l-ai dat jos pe unul nu înseamnă că ai rezolvat ceva.

În fotbal, cu atât mai puțin. Demisia sau demiterea lui Felipe Coelho ar putea calma tribunele pentru câteva zile. Ar produce senzația că patronatul a reacționat. Ar identifica vinovatul și ar satisface nevoia de sânge pe care orice eliminare europeană o produce. Dar după aceea? Cine vine? Pentru că îndepărtarea lui Coelho poate fi necesară, dar nu este automat și suficientă.

Scoutingul de antrenori

Craiova a investit enorm în scoutingul de jucători. A cumpărat, a crescut valoarea lotului, a construit infrastructură și a ajuns la un nivel financiar la care puține cluburi românești se pot compara cu ea.

Acum are nevoie de un alt tip de scouting. Scoutingul de antrenori. Poate chiar mai important. Nu cauți un nume și nu o faci de pe o zi pe alta. Cauți un antrenor compatibil cu lotul, cu filosofia clubului și cu obiectivele sale. Unul capabil să transforme 37 de milioane în mai mult decât suma valorilor individuale. Unul care să câștige meciurile în care este favorit și, din când în când, să producă acel Mainz, acel Celtic, acel PAOK. Abia atunci schimbarea are sens.

Pentru că Universitatea Craiova a construit prea mult în ultimii ani pentru a reveni la vechiul obicei românesc în care antrenorii sunt schimbați după emoția unei seri. Felipe Coelho trebuie judecat. Poate chiar schimbat.

Dar numai dacă omul care vine după el este rezultatul unei analize mai bune decât cea care a produs eliminarea de la Erevan. Altfel, rămânem la înțelepciunea veche de câteva secole: Schimbarea regilor, bucuria nebunilor.