Schimbări în legislația muncii. Ar putea apărea două tipuri noi de contract. „Schemele de muncă flexibile aduc mai multă productivitate”

Proiectul inițiat de Raluca Turcan și susținut de parlamentari PNL, PSD, USR și UDMR are ca scop liberalizarea relațiilor de muncă, astfel încât legislația din domeniu să țină pasul cu procesul de digitalizare accelerată a activităţilor lucrative în toate sectoarele economice.

Telemunca crește productivitatea și atașamentul față de locul de muncă

„Atât angajatorii, cât şi angajaţii au nevoie de ocombinaţie între scheme de flexibilitate spaţială cu cea temporală. Astfel, ca o componentă a prezentului, se simte nevoia de autonomie în desfăşurarea activităţilor, angajaţii percep de asemenea nevoia să îşi organizeze programul de lucru pentru a putea susţine, în paralel, două servicii. Schemele de muncă flexibile asigură un echilibru mai bun între viaţa privată şi cea profesională, iar asta se traduce în final în mai multă productivitate (…) şi o creştere a ataşamentului faţă de locul de muncă”, argumentează Raluca Turcan.

Deputatul PNL invocă faptul că procesul de flexibilizare a relațiilor de muncă poate fi observat în mai multe țări dezvoltate, procesul fiind salutat atât de către manageri, cât și de către personalul de execuție.

„Soluţii similare pot fi aplicate şi în România, cu accent pe flexibilitate spaţială (în particular telemuncă şi muncă la domiciliu) şi flexibilitate temporală (program inegal de lucru, program individualizat, bancă de timp liber obţinută prin prestarea de ore suplimentare)”, se spune în expunerea de motive.

Digi24.ro

O femeie bolnavă de cancer a decis să se mute împreună cu familia în „zona albastră” din Costa Rica, iar viața ei s-a schimbat complet

Contractul de muncă la cerere

Prin proiectul său de lege, Turcan propune legiferarea contractului individual de muncă la cerere. Acesta reprezintă „contractul în baza căruia salariatul prestează activitate pentru şi sub autoritatea angajatorului, la solicitarea acestuia, în zilele şi în intervalul orar stabilite de către angajator, cu condiţia înştiinţării în scris a salariatului în termenul stabilit în contract, dar care nu poate fi mai mic de două zile lucrătoare anterioare începerii de către salariat a activităţii pentru care este solicitat.”

Angajatorul are obligaţia să prevadă în contract termenul în care îl va înştiinţa pe salariat să se prezinte la locul de muncă precum şi modalitatea de înştiinţare. De asemenea, angajatorul trebuie să asigure plata pentru numărul de ore muncă prestată, dar nu mai mai puțin de salariul aferent pentru 32 de ore pe lună. Salariatul ar urma să se bucure de drepturile de care beneficiază salariații cu normă întreagă.

Însă acest tip de contract ar putea fi încheiat doar pentru patru domenii de activitate: a) agricultură, vânătoare şi servicii anexe – diviziunea 01; b) activităţi de organizare a expoziţiilor, târgurilor şi congreselor – grupa 823; c) publicitate – grupa 731; d) alte activităţi recreative şi distractive – grupa 932.

Semnatarii proiectului susțin că acest tip nou de contract de muncă are avantaje și pentru angajator și pentru angajat: angajatorul are o mai mare flexibilitate în organizarea activităţii, având posibilitatea de a dispune de forţa de muncă necesară în zilele în care are nevoie şi doar numărul de ore necesar prestării activităţii respective; angajatul poate desfăşura mai multe activităţi în paralel, nemaiavând obligaţia respectării cu stricteţe a unui anumit program de lucru.

Digisport.ro

A venit reacția soțului, după ce o jurnalistă celebră s-ar fi sărutat cu alt bărbat în fața a 20.000 de oameni

Contractul cu mai mulți angajatori

Al doilea tip de contract este contractul individual de muncă cu mai mulţi angajatori ce reprezintă contractul cu normă întreagă în baza căruia un salariat prestează muncă pentru şi în subordinea mai multor angajatori, pentru desfăşurarea aceluiaşi tip de activitate, care implică exercitarea aceloraşi atribuţii, cu condiția ca angajatorii să aparțină aceluiași grup de întreprinderi. În aceste cazuri, salariile vor fi achitate de către angajatorul care exercită controlul asupra celorlalți angajatori din grup.

Printre avantajele acestui contract, sunt menționate următoarele: este o reglementare flexibilă permite părţilor implicate să proiecteze schema de partajare a angajaţilor în funcţie de propriile nevoi; obligaţiile privind remuneraţia, impozitele şi contribuţiile sociale pot fi alocate angajatorilor în orice mod pe care îl stabilesc de comun acord; se reduce sarcina administrativă în comparaţie cu alte opţiuni legale utilizate pentru angajarea în comun, de exemplu atunci când fiecare angajator în paralel încheie un contract de muncă cu timp parţial cu acelaşi angajat.