Suleyman Magnificul a fost o figură importantă în istorie, despre care s-au făcut chiar și filme. Dar cine a fost femeia care l-a influențat atât de tare încât a ajuns să ia decizii în conducerea acestuia?
Deși condus în mare parte de bărbați, ei fiind cei care aveau puterea, există o femeie care a avut o importanță semnificativă în Imperiul Otoman.
Numele ei era Roxelana, o sclavă ucraineană capturată de tătari în Caucaz, unde a fost cumpărată de pe piața din Istanbul pentru sultanul Suleyman Magnificul.
Haremul lui Suleyman Magnificul avea patru concubine principale, acestea fiind cele care se luptau să devină mamă următorului moștenitor de tron. Pe lângă cele oficiale, mai existau 300 de concubine.
La început, a făcut parte din stratul inferior al haremului, dar și-a început rapid ascensiunea, astfel că a devenit favorita cunoscutului cunducător Suleyman Magnificul rapid.
A fost protejată de mama sultanului și ajutată de eunucul responsabil de harem. Primește numele Hurrem – „cea fericită, zâmbăreață”.
A reușit să o alunge pe consoarta sultanului care avea urmașul ce se presupunea că va veni la conducere, Mustafa, care a ajuns să fie ucis ulterior, după interceptarea unei scrisori false în care spunea că ar vrea să ia tronul tatălui.
După, Roxelana îi naște un moștenitor sultanului și îl convinge să îl ucidă pe Ibrahim, vizirul din Imperiul Otoman, deoarece el nu era de acord cu relația lor.
Roxelana a devenit concubina principală din harem și chiar l-a convins să facă ce nu reușise nicio femeie cu un conducător otoman: să o ia de soție.
Roxelena s-a convertit la islam, lucru care l-a bucurat mult pe Suleyman Magnificul, dar religia nu îi mai permitea să aibă relații intime în afara căsătoriei. La trei zile, sultanul a cerut-o de nevastă.
Dar influența Roxelanei nu se oprește aici. Ea avea un cuvânt de spus în ceea ce privește relațiile internaționale și oficialii din alte state chiar îi trimit cadouri.
Istoricii spun că Roxelana a avut un rol important în oprirea raidurilor tătarilor din Crimeea.
De asemenea, datorită scrisorilor trimise de ea către regele polonez Sigismund Augustus, se spune că a existat pace între Imperiul Otoman și această țară.