Scriitorul Lucian Avramescu, unchiul violonistului Alexandru Tomescu, intră în hora tot mai extinsă a criticilor ministrului Sănătății din Guvernul Cîțu, Vlad Voiculescu, căruia îi trimite o scrisoare deschisă în care îi aduce mai multe reproșuri.
Omul de cultură este revoltat de modul în care funcționează sistemul medical în această perioadă a pandemiei. Acesta îi aduce la cunoștință lui Voiculescu o serie de probleme majore din spitalele țării.
Avramescu îi cere ministrului să pună la punct un sistem telefonic în spitalele din România astfel încât familiile să fie informate în legătură cu starea de sănătate a celor care ajung în terapie intensivă și nu mai pot comunica. În final, scriitorul îi transmite lui Voiculescu că nu-l va lăuda decât în momentul când va fi destituit.
În rândurile scrisorii sale, Lucian Avramescu îi cere pe un ton destul de imperativ lui Vlad Voiculescu să rezolve problemele de comunicare pe care le au pacienții aflați în stare gravă în spitale.
Pentru a-i demonstra ministrului că aceste probleme sunt reale, scriitorul îi dă și câteva exemple concludente oficialului Guvernului.
”Domnule ministru Voiculescu, eu, mut chiar, pot vorbi cu multă lume încă. Dar marea majoritatea a concetățenilor se izbesc de zidul ăsta nenorocit de a nu putea afla măcar dacă al tău e viu sau mort. Așa s-a petrecut, căci haosul naște haos, în unele spitale, unde unii au înmormântat morții altora”, spune Avramescu.
Voiculescu mai este rugat de scriitor să se coboare de la ”înălțimea fotoliului” în care se află ca ministru și să elimine aceste probleme.
În finalul scrisorii, Lucian Avramescu îi spune oficialului de la Sănătate că, deși are un nepot care îl laudă, pentru el lucrurile sunt diametral opuse. ”Eu nu te laud și nu-ți sunt prieten. Când te vor da afară, poate”, îi spune scriitorul ministrului.
Iată scrisoarea deschisă trimisă de Lucian Avramescu:
”Sunt scriitor, dar nu acest detaliu prezintă în țara asta vreo importanță, dar ți-o spun spre a ne repera. Nu mă număr printre cei care te consideră patibular, nici idiot, cum scrie un coleg politic din conglomeratul multicolor al României.
Te-am auzit vorbind de câteva ori și mi-ai părut un intelectual animat de bune intenții, cu idei notabile. Apoi pentru a te dovedi ministru prost e prea iute, fiindcă în haosul din sistemul sanitar românesc nici genialitatea divină a lui Dumnezeu nu poate face iute minuni.
Ca atare îți scriu nu spre a te înjura, cum o fac mereu cu politicienii la putere (înjura în sens de critica), ci pentru a-ți mai semnala o anomalie dureroasă pentru rudele bolnavilor în stare gravă din spitalele noastre, unele golite de omenie și pline de un fel de păduchi microscopici nasocomiali care mai pun o boală la cele cu care te duci. Din pricina asta mulți, foarte mulți bolnavi de Covid sunt acasă, pitindu-și boala. Unii se vindecă, alții ajung la spital când nu mai e nimic de făcut.
Ca atare, polemica imbecilă care a angrenat presă, premier și pe tine ca ministru despre cum se numără bolnavii e falsă în toate variantele. Știm cu certitudine doar câți au murit și mor zilnic mulți, unii cu zile. În rest statisticile nu vindecă pe nimeni și mai ales pe cei duși.
Fă, nu cred că e greu, în spitalele noastre un sistem telefonic, nu cu telefoane scoase din priză, care sună mereu ocupat și cu indivizi scoși din priza omeniei, pentru rudele bolnavilor care nu mai sună acasă și nu mai pot răspunde la telefon.
Ieri m-am izbit de neputința unei familii care mi s-a adresat. Gheorghe, pietrar, mi-a scris, fiindcă eu sunt mut de un an, că socrul lui e la ATI, Spitalul județean din Ploiești. Nu știe și nu poate afla, cu toate strădaniile, nimic despre soarta bolnavului. E viu, e mort, e…
A sunat întâi soția mea, ca ziaristă, la unul, una care are numele de purtător de cuvânt. Număr constant ocupat, constant sunând în gol. Parcă suna în iad, iar diavolii erau toți plecați la masă.
Am trimis trei mesaje la trei prieteni: chirurgului Dan Oprea, care se afla în operație, la acel spital, Danielei Bartoș, fost ministru, pe care o scărmănam bine când era în funcție, dar după aceea am devenit amici, și pe profesorul, prietenul de-o viață, Lascăr, aflat și el la ora aceea în operație. ”Domnul profesor operează!”, am primit un mesaj.
Seara mi-a trimis un răspuns Dan. Bolnavul e la terapie intensivă, cu plămânii grav afectați. Mi-a detaliat apoi în limbajul lui medical ce i s-a făcut, câte probe. Peste noapte va fi întubat.
Nelu Lascăr m-a sunat noaptea tărziu să-mi ceară detalii ca să dea de bolnav. I-am mulțumit, spunându-i că am aflat între timp ce voiam să știu. În zori am găsit un mesaj de la Daniela. Peste noapte a fost intubat, starea omului de 65 de ani e foarte gravă, iar plămânii lui aproape că nu mai sunt.
Domnule ministru Voiculescu, eu, mut chiar, pot vorbi cu multă lume încă. Dar marea majoritatea a concetățenilor se izbesc de zidul ăsta nenorocit de a nu putea afla măcar dacă al tău e viu sau mort. Așa s-a petrecut, căci haosul naște haos, în unele spitale, unde unii au înmormântat morții altora.
Ai putea spune că nu e treaba domniei tale, că ai secretari de stat, sub-miniștri, că ăsta e ultimul detaliu asupra căruia trebuie să te apleci de la înălțimea fotoliului. Eu te rog să te dai jos și să faci iute ca măcar anomalia asta să fie extirpată. Să răspundă o voce amabilă în fiece spital și să ceară numele bolnavului și apoi să spună: Vă voi suna eu în zece minute și vă transmit după ce mă documentez repede. Și așa să fie!
Am un nepot, violonistul Alexandru Tomescu. Ți-e prieten și te laudă pentru idei și muncă. Eu nu te laud și nu-ți sunt prieten. Când te vor da afară, poate. Acum îți semnalez un fapt care ține cu bătăi de inimă accelerate, la granița infarctului, fii, rude, prieteni. Fă să știm ce fac ai noștri când ajung acolo și ei nu mai pot vorbi. Dacă îmi răspunzi, domnule Voiculescu, fă-o doar să-mi spui că treaba s-a rezolvat, fiindcă rezolvabilă e.
Succes! Lucian Avramescu, scriitor încă în viață. 28 martie 2021. Sângeru”, se arată în scrisoarea lui Lucian Avramescu.