Scrisoarea emoționantă a eroului Cavani: „Ești prizonier în propriul tău vis”

Edinson Cavani, omul meciului Portugalia – Uruguay 1-2, din optimile de finală de la CM 2018, a publicat recent o scrisoare emoționantă către „tânărul Cavani de la vârsta de 9 ani”, în The Player’s Tribune, o platformă online unde sportivii își produc propriul lor conținut. 

Atacantul uruguayan a încercat astfel să inspire copiii de pretutindeni care practică acest sport și au o situație materială modestă. Cavani a evidențiat faptul că banii și faima nu înseamnă mare lucru, iar pasiunea pentru fotbal este mai presus de orice.

Scrisoarea lui Cavani

Dragă Edinson în vârstă de 9 ani,

Scriu această scrisoare pentru puştiul pe care întreg cartierul îl strigă “Pelado” (n.r Cheliosul).

Când eşti un copil, nu ai foarte mult păr. Creşte destul de încet. Ce mizerie! Nu poţi face nimic în acest sens. Aşadar, datorită imaginaţiei familiei, eşti poreclit “Pelado”.

Sunt fericit să-ţi spun că peste 20 de ani, fotbalul o să-ţi schimbe viaţa. Vei avea momente bune, dar şi momente proaste. Datorită fotbalului vei scăpa de această poreclă. O să auzi câteva lucruri despre un tip numit Gabriel Batistuta. Nu-l cunoşti acum, pentru că doar la Tom şi Jerry ai răbdare să te uiţi. Fratele tău mai mare, Nando, o să fie primul din familie inspirat de către Batistuta. Atunci când o să-l vezi cum aleargă pe teren, cu pletele în vânt, o să realizezi că e cel mai tare lucru la care te-ai uitat vreodată.

Într-un final o să-ţi faci curaj şi o să-i spui mamei tale: “Nu mai vreau să mă tund.”

O să-ţi petreci viaţa pe stradă, cu mingea la picior. Aşa merg lucrurile în America de Sud. În casă nu se întâmplă nimic interesant. Nu ai PlayStation, nu ai un TV gigant, nu ai nici măcar apă caldă la duş sau căldură în casă. Iarna o să te încălzeşti cu patru pături, asta o să fie centrala ta. De fiecare dată când vrei să mergi la baie, trebuie să te duci în fundul curţii.

Pot să-ţi spun un secret? Când mă gândesc la aceste lucruri nu-mi pare rău deloc. Dintr-un motiv anume, mă simt fericit. Sunt nişte amintiri frumoase.

Nu trebuie să te gândeşti la ce se află în interiorul casei tale. Trăieşte-ţi viaţa afară “Pelado”, sub lumina soarelui.

Digisport.ro

Arpad Paszkany s-a afișat cu noua iubită, cu 24 de ani mai tânără, iar acum s-a aflat totul: femeia a rupt tăcerea

De ce trebuie să ai postere cu jucători pe pereţi? Oricum la fiecare doi ani o să te muţi, pentru că părinţii tăi o să-şi găsească un alt loc de muncă sau nu o să-şi mai permită să plătească chiria actuală. Indiferent de locul în care vei locui, vei avea în preajmă un teren de zgură. Mereu vei avea o minge în zona terenului.

Nu eşti un copil născut în capitală. Cei născuţi în Montevideo trăiesc într-o altă lume. E o lume despre care n-ai idee cum arată. O lume plină de ghete adidas şi terenuri cu iarbă. În Salto e cu totul altă lume. Toţi copiii vor să joace desculţi. Dacă îmi închid ochii pentru câteva secunde, cred că pot să simt pământul pe care jucam.

Eşti născut în Uruguay, în Salto. Vezi fotbalul într-un alt mod. Uruguayenii nu se pot relaxa niciodată. Atunci când oamenii îmbracă tricoul echipei naţionale, se simte în aer mândria pe care o purtăm.

Care e visul tău? O să ajungi să joci în Montevideo, o să ajungi să joci în Europa, o să ajungi să joci şi pentru echipa naţională, iar acest lucru te va face să plângi. Visezi să joci la Campionatul Mondial? Nu vreau să-ţi dau un spoiler, dar 2010 o să fie un an nebun. O să conduci maşini scumpe şi o să ai mulţi bani, dar aceste lucruri nu te vor face fericit.

Ceea ce faci tu acum la vârsta de 9 ani, e ceva ce mie la 31 îmi lipseşte foarte mult. Nu ai apă caldă, nu ai nici măcar un dolar în buzunar şi îţi lipseşte şi freza grozavă. Dar ai ceva de nepreţuit. Eşti liber! Fiind un copil, trăieşti viaţa cu o pasiune cu care noi adulţii nu o mai trăim. Avem prea multă presiune asupra noastră, petrecem prea mult timp în interior.

Ştii cum e viaţa la 31 de ani?

Pleci de la hotel la terenul de antrenament. După aceea pleci la aeroport. Cobori din aeroport, te sui în autocar şi mergi la stadion.

Într-un fel îţi trăieşti visul, dar în acelaşi timp eşti prizonier în propriul tău vis. Nu poţi să mergi pe stradă şi să te bucuri de razele soarelui. Nu poţi să-ţi scoţi pantofii şi să joci fotbal pe zgură. Viaţa va deveni din ce în ce mai complicată. E inevitabil.

Atunci când intri pe teren, indiferent că vei juca în Salto, la Napoli sau în faţa milioanelor de oameni care privesc Cupa Mondială… vreau să-ţi aminteşti cuvintele tatălui tău. Ce îţi spune mereu când mergi să te joci pe stradă? “În momentul în care păşeşti pe teren, e vorba doar de fotbal. Nimic din ceea ce se află în afara terenului nu te va ajuta să ai succes în interiorul lui.”

Cu drag,

Edi