Scrisoarea secretă pe care i-a trimis-o George Bush lui Nicolae Ceaușescu, cu 2 luni înainte de Revoluție. Ce i-a cerut președintele SUA

Întâmplările petrecute în culisele rezistenței anti-Ceaușescu sunt pe departe de a fi deslușite, în totlitate. Actori străini au intervenit, deseori, în acest proces îndelungat, iar unul dintre ei a fost George Bush senior, președintele SUA în anul 1989. Șeful statului american i-a trimis o scrisoare secretă liderului de la București, în care îl ruga să-l grațieze pe diplomatul Mircea Răceanu, condamnat la moarte pentru spionaj. De teama unui incident internațional, Ceaușescu a cedat.

Mircea Răceanu a fost ultimul condamnat la moarte al regimului Ceaușescu. Arestat din motive politice, în ianuarie 1989, și acuzat că a spionat în favoarea SUA, Răceanu avusese o activitate veche în partidul comunist, dar acceptase și oferta americanilor de a „juca dublu”. De altfel, în timpul interogatoriilor, el a recunoscut că a spionat în favoarea americanilor. Deși dovezile erau evidente, la 9 octombrie 1989, președintele Bush a acționat fără menajamente și i-a solicitat în scris lui Ceaușescu să-l grațieze pe Răceanu, iar pedeapsa cu moartea a fost comutată la 20 de ani de închisoare.

„Stimate domnule președinte, mi s-a adus la cunoștință că Mircea Răceanu, care o perioadă îndelungată a fost specialist pentru relațiile cu Statele Unite ale Americii în Ministerul Afacerilor Externe al României, a fost judecat, găsit vinovat de acuzațiile ce i-au fost aduse și condamnat la moarte. Ca un gest umanitar, vă solicit să excludeți posibilitatea aplicării sentinței capitale în acest caz. Cu sinceritate, George Bush”, este textul complet al scrisorii care l-a înduplecat pe liderul de la București.

 „Catacombele” rezistenței anti-Ceaușescu: Scrisoarea lui George Bush i-a salvat viața spionului Mircea Răceanu!

Mircea Răceanu este fiul lui Grigore Răceanu, unul dintre semnatarii „Scrisorii celor 6”, un document devenit celebru, care critica regimul dictatorial al lui Ceaușescu. Răceanu junior a fost diplomat în perioada comunistă și a devenit subiectul ultimului scandal internațional de proporții care a vizat România, înainte de Revoluție. La 31 ianuarie 1989, el a fost arestat din motive politice extrem de grave, fiind acuzat că a spionat în favoarea SUA. Ascensiunea și decăderea sa au o istorie interesantă…

Digi24.ro

Un cuplu care a cumpărat un conac vechi de 400 de ani a descoperit sub podeaua din bucătărie o comoară

În anii ’70, Răceanu servise într-un post de consilier la Ambasada Română de la Washington. Ulterior, a deținut poziția importantă de director adjunct pentru America de Nord și de Sud, în Ministerul Afacerilor Externe. Publicația „New York Times” l-a numit „un superb diplomat” și potrivit unor contemporani așa a și fost, numai că nu toți erau la curent cu jocul său dublu. Potrivit lucrării „Generația irosită”, scrisă de fostul disident Silviu Brucan, în dese ocazii Răceanu i-a ajutat pe politicienii români să obțină pașapoarte pentru a călători în America, în ciuda faptului că aceștia întâmpinaseră mari greutăți.

În seara de 31 ianuarie 1989, Răceanu a fost reținut în timp ce mergea cu mașina, alături de soția sa, Mioara, la o recepție găzduită de ambasadorul american. Două mașini ale Securității i-au barat drumul, iar a treia a venit din spate. Doi securiști i-au urcat pe soții Răceanu în mașina lor, în timp ce alți doi au cercetat fiecare compartiment al automobilului diplomatului, deoarece primiseră informații că acesta ducea un document secret ambasadorului american. Ulterior, Răceanu și soția sa au fost escortați la sediul Securității din Calea Rahovei, unde Mioara a fost cercetată „până la piele”. Interesant este că, imediat după incident, agenția Associated Press a primit informația, însă a refuzat să o publice.

2.000 de dolari și 5.000 de lei, onorariul spionului salvat de președinte

În timpul anchetei, Mircea Răceanu a recunoscut că fusese recrutat în 1974 de agentul CIA Bruce Primmer. În acea perioadă, diplomatul român lucra la Ambasada de la Washington. Un an mai târziu, Primmer l-a „pasat” unui alt ofițer CIA, Tom Harvey, cu care a menținut contactul până în 1978. Potrivit lui Silviu Brucan, „aranjamentul era destul de ispititor: 2.000 de dolari depozitați lunar, pe numele său, la o bancă americană și 5.000 de lei, la București”.

Ulterior, de fiecare dată când zbura la Washington într-o misiune oficială, Răceanu se întâlnea cu Harvey. Dovezile erau covârșitoare, astfel încât diplomatul român a trebuit să-și recunoască vinovăția la procesul său din luna iulie, care a durat numai două zile. Șase martori au depus mărturie împotriva sa, în fața unui tribunal militar, care l-a condamnat la moarte, fără ezitare. De altfel, era greu de presupus că Nicolae Ceaușescu ar fi dictat arestarea și judecarea unui funcționar oficial atât de cunoscut în SUA, dacă nu ar fi dispus de dovezi solide, cu privire la activitatea sa de spion.

Digisport.ro

FOTO Au apărut primele imagini: Ion Țiriac a primit ”bijuteria” după 5 ani! ”Nu întrebați cât costă, că e obscen”

Rabinul Schneier nu l-a convins pe Ceaușescu

Până ca președintele Bush să-i scrie direct lui Ceaușescu, intervențiile de la Washington în favoarea lui Răceanu nu au făcut decât să confirme vinovăția acestuia din urmă. În avangardă a fost trimis rabinul Arthur Schneier din New York, renumit pentru că era cel mai bogat rabin din lume. Schneier era președintele influentei organizații „Appeal of Conscience” și avea acces direct la președintele României. De altfel, este cunoscut faptul că Nicolae Ceaușescu era foarte sensibil la finanțarea evreiască din America.

Rabinul a argumentat că mitingurile muncitorești care cereau condamnarea la moarte a lui Răceanu dăunau relațiilor româno-americane și ar putea avea consecințe negative. Totuși, Schneier nu a reușit să explice de ce intervenea în favoarea unui „neevreu”, astfel că demersul său a fost inutil.

Americanii au desecretizat documentul după Revoluție

În schimb, mai târziu, însărcinatul cu afaceri al SUA, Henri Clark, a prezentat, oficial, Ministerului Afacerilor Externe nota telegrafică adresată președintelui Ceaușescu, venită direct de la Casa Albă, în care se solicitase ferm comutarea pedepsei lui Răceanu. Până în anul 1990, americanii secretizaseră scrisoarea… După moartea dictatorului, însă, era clar că documentul sunase ca un ultimatum și că Nicolae Ceaușescu l-a luat în serios…

Mircea Răceanu a fost eliberat din închisoare în 1990, imediat după Revoluție și a părăsit România, la intervenția ambasadorului SUA la București, Alan Green jr. În anul 2002, a fost decorat de președintele Ion Iliescu, cu Ordinul Național „Pentru Merit”, în grad de Comandor.

Spionul, dezavuat de restul disidenților

Inițial, Mircea Răceanu și-a motivat acțiunile ca fiind expresia disidenței sale față de regim. Totuși, unii dintre adversarii politici ai lui Ceaușescu au respins din start această variantă. „Am considerat lipsită de decență pretenția lui Mircea Răceanu de a fi fost un disident persecutat de Ceaușescu și condamnat pentru că tatăl său semnase „Scrisoarea celor 6”. Mai întâi, povestea nu corespundea cronologic. El fusese arestat la 31 ianuarie 1989, cu mult înainte ca Scrisoarea să ajungă într-o formă finală, iar tatăl său a fost de acord cu Gheorghe Apostol (n.r cel care a conceput documentul) să semneze scrisoarea tocmai pentru că Ceaușescu îi refuzase cererea de audiență”, a precizat Silviu Brucan.

Tot autorul cărții a menționat, în acest sens: „Povestea servea, de fapt, tacticii perfide a lui Ceaușescu de a face o legătură între cele două: Scrisoarea și cazul de spionaj, cu scopul de a discredita actul nostru politic. Să ne amintim că, în interviurile sale, Ceaușescu declarase că semnatarii Scrisorii erau agenți ai SUA, Marii Britanii, Franței și Uniunii Sovietice”.

Bush și antecedentul protestatar din 1987

Pentru că am amintit de Silviu Brucan, trebuie menționat faptul că președintele american George Bush nu s-a aflat la prima intervenție în favoarea unui demnitar român, pe lângă Ceaușescu.

Înainte de a pica în dizgrația dictatorului, Brucan călătorise în vreo 40 de rânduri în SUA. Potrivit spuselor sale, prietenii americani, politicienii, profesorii și academicienii care protestau de fiecare dată când nu primea pașaport sau era persecutat de autoritățile române, dar și cele patru cărți pe care le publicase în America erau motive prielnice pentru ca regimul de la București să dovedească faptul că era un agent recrutat, încă din perioada în care fusese ambasador la Washington.

„Cazul meu era într-adevăr unic, potrivit standardelor românești. Există chiar o declarație care protesta împotriva măsurilor represive luate împotriva mea, în 1987, semnată de George Bush, pe atunci vicepreședinte al SUA”, a povestit Silviu Brucan.

Spre deosebire de „cazul Răceanu”, n-a fost nevoie de intervenția lui George Bush într-o speță similară, legată de vreo condamnare, deoarece nimeni nu a dovedit faptul că Brucan a avut vreo legătură cu serviciile secrete străine. Ba mai mult, el însuși a mărturisit: „Unul dintre laitmotivele pe care investigatorii mi le aruncau mereu în față era: „Uite, Mircea Răceanu a admis că este agent american. De ce nu admiți și tu?””.