„Scurt tratat de autosabotaj”. Bogdan Baratky, nemilos cu Daniel Pancu după „greșelile neforțate” comise în Rapid – Dinamo 0-1

Țineți minte când, cu ei gazde, pe Arena Națională, am dat două și am plecat cu 3 puncte dintr-un singur șut pe poartă? Ei bine, așa a fost și sâmbătă seara, doar că în oglindă. Înfrângere nemeritata? Împotriva cursului jocului? Poate. Fotbalul însă se joacă pe goluri, iar noi nu am reușit să înscriem.

Bogdan Baratky, nemilos cu Daniel Pancu după Rapid – Dinamo 0-1: „Înfrângerea poartă numele lui!”

Problema e că nu a fost doar asta. Când joci bine, dar nu reușești să marchezi, meciul se termină la egalitate, 0 la 0. Și nu e nici o tragedie când se întâmplă. Rapidul însă a pierdut aseară, iar înfrângerea, chiar dacă pare nedreaptă, nu este în nici un caz inexplicabilă.

Și pentru că toate acestea / Trebuiau să poarte un nume, / Un singur nume, / Li s-a spus / Pancu.

Așa cum schimbarea de atitudine din jocul Rapidului s-a numit Pancu, așa cum victoria cu CFR s-a numit Pancu, așa cum apelul la mentalitate s-a numit Pancu, așa cum emulația regăsită s-a numit Pancu, această înfrângere care nu trebuia să aibă loc, tot Pancu se numește.

Daniel Pancu, un „Turn around manager” adus la Rapid să salveze o corabie în derivă

În lumea business-ului mare, atunci când o companie merge prost, acționariatul apelează de multe ori la ceva numit „turn around management”. E adus un manager cu un profil aparte și cu o misiune clară: să schimbe cât mai rapid cursul navei. Turn around. Să întoarcă. Navele astea mari au însă un cusur: sunt al naibii de greoaie, au inerție mare. Și atunci e nevoie de un tip special de manager – curajos, cu personalitate enormă, rapid în decizii, energic, care să iubească schimbarea și să o înfăptuiască fără să stea pe gânduri. Capabil să taie în carne vie.

Digi24.ro

VIDEO Ilie Năstase a înjurat jurnaliștii când a fost întrebat despre scandalul reclamat de soția lui la poliție

De aceea a fost adus Pancu la Rapid. Nava plutea în derivă de patru sezoane, era nevoie de „turn around management”. Problema cu acest tip de manager este că nu rămâne niciodată mult timp la timona corabiei după ce schimbă cursul. Pentru că nu știe și nu poate să construiască după ce a zgâlțâit din temelii coșmelia și a trezit-o la viață. Și pentru că se consumă ca manager în acest violent proces de schimbare. Misiunile lor durează în general un an. An în care schimbă într-adevăr tot – oameni, organigrame, mentalități. Schimbarea e singura strategie și singurul obiectiv. După acel an în care organizația e resuscitată, cu durere și convulsii, pleacă.

Digisport.ro

"Domnișoara cu bikini" îi răspunde lui Gică Hagi. Cuvinte greu de digerat pentru "Rege"

Marea provocare pentru Pancu este aceea de a demonstra că nu este doar un manager de turn around. Numai că pentru asta e nevoie (dincolo de pasiune, energie și entuziasm) de calm, rațiune și strategie. Turn around managerul e o vedetă. Temută, iubită sau respectată, dar vedetă. Managerul de drum lung, cel care construiește, se pune în slujba organizației și strălucește atunci când organizația strălucește. Nu caută lumina rampei cu orice preț, ea vine ca o consecință a muncii încununate de succes.

Rapid a dominat prima repriză, dar fără efect pe tabelă

Meciul a ridicat probleme dinainte de start. Cu Pașcanu accidentat și Sălceanu în tribună, Pancu a fost nevoit să improvizeze în apărare: Aioani – Ciobotariu, Grahovac, Kramer, Onea – Bubanja, Vulturar, Grameni – Moruțan, Stojlkovic, Dobre. Acesta a fost primul unsprezece ales de Pancu pentru derby-ul cu Dinamo. Din motive obiective, trei improvizații pe patru poziții în linia de fund.

Meciul a început oarecum în contrast cu atmosfera fierbinte. Ambele echipe sunt precaute, dar cea care surprinde e Rapidul. Dinamo se aștepta să fie luată pe sus în debutul de meci, dar lucrurile nu au stat deloc așa. Pancu a preferat organizarea entuziamului, pierzând astfel momentul în care era poate indicat să urce echipa pe valul atmosferei din stadion. Mai ales că Dinamo s-a arătat dispusă să greșească, pierzând câteva baloane în propria jumătate. Senzația a fost că adversarele se tem una de cealaltă, teama reciprocă generând precauție. Mă așteptam să văd oaspeții urcați pe garduri și reclame în debutul de meci. Nu s-a întâmplat asta.

Deși lasă impresia că plimbă mai bine mingea atunci când o are, Dinamo pierde controlul jocului undeva la mijlocul reprizei. Jocul Rapidului degajă forță, dar ofensiva e cumva controlată, accelerația nu e apăsată parcă până la fund, deși adversarul dă clar de înțeles că poate fi destabilizat. Stojilkovic nu găsește lovitura perfectă de cap după un corner, iar Belaarouch scoate de lângă bara. Ultimile 5 minute aduc două ocazii mari: Stojilkovic plasează pe lângă din marginea careului o minge lucrată foarte bine de Dobre, apoi același Dobre șutează violent de la 20 de metri după o nouă recuperare în terenul dinamovist.

O repriză controlată de Rapid, cu toate ocaziile în dreptul nostru, dar o repriză în care nu am reușit să scoatem mai mult în evidență carențele fundașilor adverși. Care, repet, au semnalizat în dese rânduri că sunt vulnerabili. Dobre și Stojilkovic în bună dispoziție de joc, Vulturar generos în efort și acoperind enorm de mult teren. La polul opus, Bubanja discret, parcă un pic consumat după primele trei etape, și Moruțan total neinspirat.

Dincolo, Dinamo a etalat un joc bun de pase atunci când a avut posesia, dar fără să creeze pericol, Iar blocul defensiv, inclusiv în zona centrală, cerea parcă să fie abuzat.

De ce are Pancu paternitatea înfrângerii cu Dinamo

Repriza a doua începe așa cum s-a încheiat și prima. Cu Rapid în atac, presând și căutând poarta adversă. Teoretic, golul Rapidului ar fi fost o consecință firească, iar un eventual rezultat de egalitate un rezultat bun pentru oaspeții GIuleștiului. Trei evenimente au schimbat însă deznodământul partidei. Mai întâi, în minutul 53 Pancu vede roșu și este eliminat. Evident, arbitrul comite 100% o greșeală, oprind inoportun și nejustificat jocul pe atacul Rapidului, dar reacția lui Pancu nu are scuze. Un jucător care își lasă echipa în inferioritate printr-un gest gratuit este penalizat cu siguranță de antrenor. Când antrenorul însuși comite o astfel de gafă, de unde vine penalizarea? De la zeii fotbalului, desigur. Nu imediat însă, pentru că echipa nu fusese încă destabilizată complet.

Irosim încă o oacazie prin Kramer, care ratează de puțin reluarea spre poartă, după care Campos face a doua schimbare. Karamoko (cel care l-a înlocuit pe Musi) face acum pereche în atac cu Hintsa. Semn că portughezul mizează pe contre, încercând să speculeze spațiile pe care Rapidul le va lăsa aruncandu-se în atac.

Acesta e momentul în care, din tribună, Pancu vrea cu orice preț să iasă în evidență. Deși o făcuse deja cu câteva minute mai devreme, la eliminare. Îl scoate pe Grahovac (meci bun făcut fundașul transferat în vară) și îl introduce pe Latif. Pe băiat îl cheamă Ouedraogo, dar nu se va supăra dacă vom folosi prenumele. Am fost ferm convins că ghinionul se ține scai de capul nostru și bosniacul a cerut schimbarea din pricina vreunei accidentări. Era singura explicație pentru care o linie de fund cu 3 improvizații din start ar fi fost bramburită la jumătatea reprizei secunde. Ei bine, nu! „Avea galben, întraseră jucători de viteza la ei, era expus” – a explicat Pancu schimbarea la conferința de presă de după meci. A fost așadar, o greșeală neforțată, taxată de fotbal un singur minut mai târziu. Atunci când greșelile Rapidului se înșiră că mărgelele pe ață, Hintsa și Karamoko le taxează.

Batem execrabil o lovitură liberă, mingea e respinsă la Hintsa, Kramer se scoate din joc cu mare usurință la centru, nici olandezul și nici Grameni nu faultează, Hintsa urcă, îl deschide în stânga pe Karamoko, iar francezul marchează frumos la colțul lung. O apărare amestecată precum cărțile de joc a fost dezarticulată de un atac purtat în doi, pe o minge respinsă cu capul de fundașul lateral din marginea propriului careu.

Daniel Pancu, decizii ca-n scenetele lui Toma Caragiu

Vă amintiți sceneta lui Toma Caragiu – O, brad frumos? „Luăm măsuță și o punem în dormitor, de unde scoatem șifonierul, pe care îl punem în sufragerie. Da, dar unde punem masa? În baie!”. Grahovac, un fundaș sigur până atunci (avertizat, într-adevăr), e înlocuit de Ciobotariu, pe a cărui poziție trece Onea, în locul căruia intră Latif. Cu o singură schimbare, am permutat 3 fundași. Remarcabil!

Așadar, am observat infuzia de viteză și am reacționat înlocuind un fundaș central experimentat și sigur cu un altul consumat deja de efortul depus timp de 70 de minute în bandă. Ciobotariu adică, un fundaș care a fost înlocuit de fiecare dată când a fost folosit în bandă, pentru că benzina se termină mult mai repede ca fundaș lateral. Meciul se termină cu victoria dinamoviștilor, pentru că Dobre irosește pasa în gura porții venită de la Stojilkovic, iar Moruțan (fotbalist aflat într-o pasă groaznică) nu poate fi înlocuit pentru că Petrila s-a accidentat la încălzire.

Departe de mine gândul sau intenția de a lua, prin analiza mea, ceva din meritele dinamoviștilor. Au pregătit meciul corect, au jucat ceea ce știu și și-au fructificat șansa. Am auzit comentarii laudative la adresa lui Campos pentru acest rezulatat. Cred sincer că este un antrenor bun, dar victoria de sâmbătă seara se datorează în primul rând greșelilor Rapidului. Eliminarea prin care Pancu a dinamitat starea de spirit și concentrarea echipei, schimbarea inexplicabilă și lipsa de inspirație la finalizare au făcut ca deciziile lui Campos să pară geniale. Dinamo a făcut doar ce trebuie, dar Rapid e cel care și-a provocat înfrângerea, prin imaturitate, nesăbuință și lipsă de inspirație în formă continuată.

Nota bene – schimbarea vine după înlocuirea lui Moruțan din meciul cu CFR, sau cea a lui Vulturar la Botoșani. Toate cu urmări negative în exprimarea echipei. Schimbări care se vor originale și speciale cu orice preț, schimbări de imagine mai degrabă decât înlocuiri utile, cu sens. După eliminare și înlocuire, pe fondul golului încasat și a pierderii concentrării, echipa a ajuns să joace minge lungă, reacție nespecifică Rapidului din acest sezon, care denotă nimic altceva decât pierderea lucidității.

Rapid nu are nevoie de primadone, ci de un manager responsabil care să construiască

Evident, niciuna dintre ideile de mai sus nu justifică lipsurile din lotul Rapidului. Un lot în care Kamara e indisponibil după 4 etape, Bubanja are un aport modest când jocul încetează să mai fie preponderent fizic, iar banca nu oferă nicio soluție de număr 6 sau 8. De 10 nu are sens să discutăm, așa ceva nu am mai văzut de la Ioniță încoace. Iar Ioniță a ajuns la Rapid, poate ați uitat, în Liga 2.

Așa cum nu sunt de acord cu laudele excesive aduse băncii tehnice dinamoviste pentru acest rezultat („meritele” trebuie căutate pe cealaltă bancă), mi-e greu să accept ideea pozitivă conform căreia campionatul e lung și trebuie să luăm lucrurile bune din meciul de aseară, pentru că au fost destule. Da, au fost multe lucruri bune, e adevărat. Mi-au plăcut Dobre și Stojilkovic (în ciuda ratărilor), mi-a plăcut Vulturar. Mi-a plăcut chiar și Latif, care a pus în careu în 25 de minute mai multe mingi decât oricare alt coleg.

Nu mă pot bucura de aceste plusuri, pentru că minusurile au venit de pe bancă, nu de la jucători. Adică de acolo de unde ne așteptăm să vină rezolvările problemelor, nu problemele înseși. Înfrângerea nu e un cap de țară; campionatul este într-adevăr lung. Dar pentru a exploata plusurile, trebuie să ne maturizăm. Inspirația și maturizarea merg mână în mână. Rapid nu are nevoie de primadone, ci de un manager responsabil care să construiască. Giuleștiul e suficient de emoțional; chiar nu e nevoie de supradoză. Rapidul are nevoie de echilibru și rațiune. Altfel, la vară tot turn around management vom încerca. Iar fisa asta nu merge băgată la infinit.