News

Se clatină scaunul aliatului lui Putin? Posibila revoltă împotriva lui Aleksandr Lukașenko, în atenția experților. “Este oaia neagră pentru întregul Occident civilizat”

Un general polonez vorbește despre posibila revoltă militară împotriva lui Aleksandr Lukașenko. Totuși, are sau nu Volodimir Zelenski interesul unui conflict în Belarus?
02.06.2023 | 16:57
Se clatina scaunul aliatului lui Putin Posibila revolta impotriva lui Aleksandr Lukasenko in atentia expertilor Este oaia neagra pentru intregul Occident civilizat
Oare se clatină sau nu aliatul lui Putin? Despre posibila revoltă împotriva lui Lukașenko și referitor la interesele lui Volodimir Zelenski în Belarus vorbește politologul Șerban Filip Cioculescu (sursa montaj FANATIK)
ADVERTISEMENT

Potrivit Polsat News, generalul polonez Waldemar Skrypczak, fost comandant al Forțelor Terestre și viceministru al Apărării în Guvernul de la Varșovia, a afirmat că țările vecine trebuie să se pregătească în vederea unei revolte împotriva președintelui Belarusului, Aleksandr Lukașenko. Analistul politic Șerban Filip Cioculescu a analizat șansele reușitei unei astfel de insurecții, dar mai ales a avertizat asupra intereselor liderului ucrainean Volodimir Zelenski, din punct de vedere geopolitic. Dacă Ucraina are nevoie de un eventual război civil în Belarus, care ar putea afecta întregul context internațional, vom afla în rândurile următoare…

Șerban Filip Cioculescu: „Lovitura împotriva lui Aleksandr Lukașenko ar fi benefică pentru Kiev, dar este puțin probabil să se producă. Atenție la reacția lui Zelenski!”

Se vorbește foarte mult despre sprijinul lui Aleksandr Lukașenko pentru Vladimir Putin, dar, până la urmă, în contextul internațional, oare cât de importantă este susținerea Belarusului pentru Rusia? Dincolo de nivelul declarativ, Belarusul nu este, în niciun caz, o putere mondială, însă, din punct de vedere geopolitic, lucrurile se schimbă. Lectorul universitar Șerban Filip Cioculescu este un cunoscător fin al politicii din această zonă a lumii. Și când totul pleacă de la afirmațiile unui fost oficial polonez de rang înalt, așa cum este cazul generalului Waldemar Skrypczak, totul trebuie privit cumpătat.

ADVERTISEMENT

„Asistăm la un tip de „wishfull thinking”. Pentru Ucraina și implicit pentru Polonia, care este principalul susținător material în zona central-estică pentru Kiev. O asemenea mișcare produsă în Belarus ar fi mană cerească. Un eveniment de acest gen ar obliga Rusia să mute trupe cantonate pe frontul ucrainean și să le ducă pentru a înăbuși răscoala. Putin nu ar permite ca Aleksandr Lukașenko să fie doborât. Ar trimite, cu disperare, trupe Wagner sau alte formațiuni paramilitare, pentru a-și apăra ultimul aliat loial”, a declarat Șerban Filip Cioculescu, în exclusivitate pentru FANATIK.

Șerban Filip Cioculescu
Analistul politic Șerban Filip Cioculescu (sursa facebook.com)

Cu toate acestea, lectorul universitar pare sceptic în prezența unei astfel de răsturnări de situație: „Dintre președinții țărilor ex-sovietice, este clar că Lukașenko îi este cel mai loial lui Vladimir Putin. Evident, o asemenea lovitură ar putea reprezenta o diversiune extrem de binevenită pentru ucraineni, dar este puțin probabil ca aceasta să se producă”…

ADVERTISEMENT

Generalul Skrypczak, fostul comandant al contingentului Varșoviei în Irak și unul dintre cei mai decorați ofițeri polonezi, a afirmat că, după raidul susținut recent de partizanii ruși sprijiniți de Ucraina, „bielorușii l-ar putea da jos, cu entuziasm, pe Aleksandr Lukașenko”. Mai mult, militarul polonez a declarat că trebuie să fim pregătiți în vederea unui asemenea eveniment și „să sprijinim aceste unități, care vor desfășura acțiuni împotriva lui Lukașenko”.

Aleksandr Lukașenko, oaie neagră pentru Occident

Dincolo de efervescența discursului optimist al lui Waldemar Skrypczak, situația trebuie privită circumspect, în ansamblul său. Șerban Filip Cioculescu are cuvântul: „După invazia rusă în Ucraina, Belarusul a devenit un fel de stat satelit, în sensul în care președintele Lukașenko, cel care, în trecut, încerca să mai mențină o aparență de independență față de Rusia și cumva încerca să penduleze între Occident și Moscova în căutarea beneficiilor, acum se vede constrâns să rămână în tabăra lui Putin. Acesta din urmă a anunțat recent că a început procesul de instalare a rachetelor nucleare tactice pe teritoriul Belarusului”.

ADVERTISEMENT

Comentatorul politic a remarcat faptul că este clar că o asemenea mutare nu are cum să-i convină lui Aleksandr Lukașenko, deoarece Belarusul ar deveni, obligatoriu, o țintă, în cazul unui război între Rusia și NATO. Așadar, cu siguranță, nu este mulțumit de situația creată. Iată de ce, din acest moment, situația din zonă devine și mai complicată…

„Adevărul este că liderul din Belarus nu refuză Moscova, din simplul motiv că nu se mai poate opune. Din punct de vedere politic, Lukașenko este oaia neagră, nu doar pentru Europa, ci pentru întregul Occident civilizat și nu mai are niciun fel de acces la liderii respectivelor țări, nu mai primește finanțări prin FMI sau prin alte instituții controlate de Occident, și în special de SUA, și este contestat în propria țară”, a adăugat Cioculescu.

ADVERTISEMENT
Sviatlana Tsikhanouskaya
Disidenta Sviatlana Tsikhanouskaya îi dă mari dureri de cap lui Aleksandr Lukașenko. Dar și lui Volodimir Zelenski… (sursa hepta.ro)

Disidenta Sviatlana Tsikhanouskaya a găsit adăpost în Polonia

Referindu-se la contestatarii președintelui Aleksandr Lukașenko, interlocutorul nostru a amintit de cazul Sviatlanei Heorhiyeuna Tsikhanouskaya, care a candidat la alegerile prezidențiale din anul 2020 ca reprezentantă a opoziției, după ce soțul ei, Serghei Tikhanovsky, a fost arestat la Hrodna, de autoritățile din Belarus. Din august 2020, ea își desfășoară activitatea politică în exil, pendulând între Lituania și Polonia.

„Știm că disidenta Sviatlana Tsikhanouskaya, care a fost condamnată la 15 ani de închisoare, e drept, în absență, este găzduită de Polonia și că are contacte permanente cu liderii occidentali. Altfel spus, Lukașenko se găsește într-o situație foarte proastă. Este izolat, la cheremul lui Vladimir Putin. Probabil că este și bolnav. Însă eu sunt sceptic în privința unei posibile insurecții, pentru că, în primul rând, armata Belarusului nu s-a amestecat, deocamdată, în războiul dintre Rusia și Ucraina. Așadar, este o forță intactă, care poate interveni oricând pentru a înăbuși o revoltă populară”, a precizat partenerul nostru de dialog.

„În al doilea rând, în general vorbind, disidenții au fost arestați sau au avut norocul să poată fugi din Belarus. Din aceste motive, nu văd cine ar declanșa o asemenea mișcare. Faptul că o parte a armatei belaruse ar fi gata să se răscoale împotriva dictatorului este o pură speculație”, a continuat Șerban Filip Cioculescu.

De altfel, lectorul universitar a amintit și faptul că regimul lui Aleksandr Lukașenko a oferit privilegii militarilor, iar corpul ofițeresc pare destul de mulțumit. „Nu am auzit de vreo intenție de revoltă, cel puțin pe termen scurt”, a conchis acesta. Aici trebuie adăugat și faptul că, teoretic, însuși Lukașenko ar putea „schimba macazul”, în situația în care situația de pe front a decurge tot mai nefavorabil pentru Rusia. Deseori s-a vorbit despre faptul că între președintele Belarusului și cel al Rusiei relațiile „scârțâie”, însă interesele au primat, întotdeauna…

Kassym-Jomart Tokaev
Președintele kazah Kassym-Jomart Tokaev (sursa hepta.ro)

Cum și-a potolit „Țarul” de la Kremlin pupilul, în disputa cu liderul kazah

Un episod foarte interesant s-a consumat la recenta întâlnire a președinților din spațiul CSI. La Summitul respectiv, liderul kazah Kassym Jomart Tokaev a adoptat o reacție dură la adresa lui Vladimir Putin, pe care l-a acuzat de încălcarea suveranității unor state, referindu-se în primul rând la Ucraina. Susținut de un alt lider, Tokaev (despre care se spunea că este un apropiat al lui Putin…)  a fost pe punctul de a fi contracarat de Aleksandr Lukașenko, însă președintele Belarusului a fost „calmat” printr-un gest ferm de însuși „Țarul” de la Kremlin. Șerban Filip Cioculescu a comentat și acest incident:

„Au apărut o serie de răbufniri, pentru că, nu cu mult timp înaintea întâlnirii lui Vladimir Putin cu șefii de stat din fostul URSS a avut loc o reuniune între leadershipul chinez și liderii din Asia Centrală. China a fost foarte curtenitoare, pentru motivul că are mare nevoie de piața acelor țări, în primul rând din punctul de vedere al energiei, al petrolului și al gazului. Este normal ca, într-un asemenea context, aceste țări să se simtă mult mai încurajate. Cumva, au tendința să-i arate lui Putin că și China este interesată de ele și că nu doar liderul de la Kremlin este stăpânul”.

„Faptul că Vladimir Putin l-a liniștit printr-un simplu gest pe Lukașenko, în momentul în care acesta din urmă încerca să-l contrazică pe președintele Kazahstanului, confirmă că șeful de stat din Belarus a rămas unicul aliat real al Kremlinului. Există nemulțumiri… În Kazahstan, spre exemplu, există o puternică minoritate rusească. Oare ce interes ar avea această țară ca etnicii ruși de acolo să ceară, la un moment dat, alipirea la „patria mamă” sau crearea unui stat independent, pe tiparul Dombasului?”, a subliniat Șerban Filip Cioculescu.

Intervievatul nostru a admis că, într-adevăr, Rusia a ajutat, de-a lungul timpului, aceste state care provin din fosta Uniune Sovietică. Spre exemplu, în anul 2021, Moscova a împiedicat o insurecție împotriva președintelui kazah, „dar asta nu înseamnă că respectivul șef de stat a devenit, brusc, lacheul rușilor. Din contră, își urmărește interesele cât se poate de pragmatic”.

Acuzații reciproce de manevre ostile

Am dorit, totuși, să revenim la declarațiile polonezului Waldemar Skrypczak. Oare pot duce afirmațiile generalului la un conflict diplomatic între Polonia și Rusia, pe fondul sensibil al conflictului ucrainean? Șerban Filip Cioculescu a oferit răspunsul:

„În general, ofițerii superiori ai fiecărei armate sunt sfătuiți să nu apară cu opinii politice, care pot implica țările lor în mod negativ, din punct de vedere diplomatic. Pe de altă parte, relațiile dintre Belarus și Polonia sunt extrem de tensionate, pentru că lui Aleksandr Lukașenko nu-i convine deloc că lidera opoziției, Sviatlana Tsikhanouskaya, este găzduită de țara vecină și că, practic vorbind, acolo se află baza ei de lansare către Occident”.

„Oricum, Belarusul acuză Polonia de manevre ostile, astfel că o asemenea opinie se încadrează în contextul general negativ al relațiilor dintre cele două state. Există, însă, un „anti-rusism” visceral al conducerii poloneze, indiferent dacă vorbim despre zona politică ori despre cea militară. În contextul în care Belarusul permite Rusiei să instaleze baze militare și să aducă rachete nucleare, Moscova se încadrează în categoria inamicilor”, a menționat interlocutorul FANATIK.

Prevăzătorul Zelenski și teama de deschidere a unui nou front

Acesta a opinat că în niciun caz nu trebuie să uităm faptul că în Polonia există o mare diasporă belarusă. În același timp, există două batalioane belaruse care luptă de partea ucrainenilor, împotriva rușilor: „Probabil că la acești voluntari se gândește generalul polonez, în ideea că respectivii ar putea urma exemplul dat de curând de rebelii ruși, care au trecut granița și au eliberat câteva comune. Nu ar fi exclus ca soldații belaruși să străpungă linia de graniță. Totuși, este puțin probabil, pentru că discutăm despre o zonă foarte bine fortificată”.

În plus, partenerul nostru de discuție susține că Ucraina nu are niciun interes ca rebelii să comită un asemenea act de agresiune, pentru că, în consecință, Belarusul ar putea intra în război. Așadar, Kievul nu dorește să pară, în niciun caz, că încurajează apariția unei rebeliuni belaruse de pe teritoriul său. De altfel, fără sprijin militar, „acei voluntari nu vor putea pleca de capul lor să elibereze Belarusul…”

„Mai mult, până în acest moment, Volodimir Zelenski nu a acceptat să se întâlnească cu Sviatlana Tsikhanouskaya. A refuzat să o facă, ori din motivul lipsei de încredere și pentru faptul că ar considera-o doar circumstanțial anti-rusă, ori crezând că sprijină alte cercuri. Chiar dacă a fost sfătuit de francezi și de germani să accepte o asemenea întâlnire, iată că nu a făcut-o…”, a încheiat Șerban Filip Cioculescu.

 

ADVERTISEMENT