Roland Garros 2021 și-a desemnat marea câștigătoare. Cu aproape o săptămână înainte de startul competiției! Carla Suarez Navarro a anunțat că va participa la French Open, primul ei concurs după 15 luni de pauză. Timp în care a învins cancerul!
Pe 3 decembrie 2019, Carla Suarez Navarro anunța că anul 2020 va fi ultimul pentru ea în circuitul profesionist. Pe 3 septembrie urma să împlinească 32 de ani, iar corpul nu o mai asculta la fel de bine ca în anii de glorie.
O veste care i-a întristat pe toți iubitorii tenisului. Și nu numai. Toată lumea o iubeşte pe Carla, fata care a oferit atât de multe tenisului. În special pentru aceia care nu contabilizează doar în cifre farmecul sportului alb.
Cea mai bună clasare a Carlei a fost locul 6 mondial, iar cel mai bun rezultat la un Grand Slam a fost sferturi de finală. Ce-i drept, a pierdut de șapte ori în această fază a competiției la turneele majore. Suficient cât să fie catalogată ca o jucătoare care nu știe să câștige meciurile mari. Pe undeva, poate, o afirmație corectă. Deși înzestrată cu atât de mult talent, a luat doar două titluri WTA în carieră: Oeiras 2014 și Doha 2016. Alte nouă finale pierdute.
Dar cifrele de mai sus nu spun nimic. Profesional, Carla Suarez Navarro oferă cel mai frumos rever din circuitul feminin. O lovitură pe care iberica o execută cu o singură mână, ceva ce rar mai întâlneşti în tenisul din ziua de azi. Cu atât mai puţin cel feminin. Esteticienii tenisului o adoră pentru asta.
Dar Carla înseamnă mult mai mult decât un excepţional rever cu o mână. Înseamă acel zâmbet, înseamnă acea candoare, înseamnă acea atitudine, acea bunătate, acea coafură, acea privire. Înseamnă omul în cea mai frumoasă formă a sa. Ce tribut mai mare poate fi adus sportului alb decât un caracter imaculat? Sunt destui care se pot bate pentru trofeele şi milioanele din tenis. Carla este altceva. Este medicament pentru sufletul unei lumi avide de palpabil.
Primele luni din 2020, anul retragerii, nu a adus prea multe victorii. Cele mai preţioase pentru Carla au fost cele de la FedCup, contra Japoniei. Pe 25 februarie, Suarez Navarro pierdea în trei seturi în faţa Petrei Kivova. Turul 2 la Doha. Iar circuitul se întrerupea apoi din cauza pandemiei de coronavirus.
Nimeni nu s-a mai gândit la Carla, la sezonul de adio care i-a fost răpit. Absolut firesc, în faţa unei boli necunoscute care lovea cu atât forţă. Au fost luni cumplite pentru întreaga lume, Spania a fost printre ţările cele mai afectate.
Carla nu a stat nici măcar o clipă să se gândească la ea, la aplauzele pe care nu le-a mai primit în sezonul retragerii. A știut imediat că poate face mai mult decât să își etaleze acel fermecător rever cu o mână. S-a înscris ca voluntar pentru a asigura mâncarea pentru familiile nevoiașe care fuseseră afectate de pandemie. Și nu a fost doar un mesaj de PR pe rețelele de socializare. Carla a fost acolo, între oameni. A muncit de dimineață până seara.
În luna iulie au apărut primele semne că temutul virus poate fi învins. Și datorită oamenilor cu suflet mare, precum Carla Suarez Navarro. Dar divinitatea are uneori un mod de neînțeles de a spune “mulțumesc”.
Carla a încercat să revină pe terenul de tenis, dar organismul nu mai reacționa. Pur și simplu nu mai putea să reziste la efort, în ciuda faptului că vorbeam despre o adevărată profesionistă.
Au început analizele, semnele de întrebare. A crezut că este Covid, dar semnalele erau din ce în ce mai negative. Pe 1 septembrie, cu doar două zile înainte să împlinească 32 de ani, Carla făcea anunțul cumplit.
“Rezultatele clinice au confirmat apariţia limfomului Hodgkin în corpul meu. Echipa medicală mi-a spus că detectarea este precoce, proliferarea sa este vindecabilă şi de dimensiuni reduse. Reacţia va fi imediată: voi urma un tratament de chimioterapie pentru următoarele şase luni.
Singurul obiectiv pe care îl am în acest moment este să urmez sfatul medicilor zilnic, lăsând orice altceva pe planul doi”, anunţa Carla Suarez Navarro pe Twitter.
Un filmuleţ pe care şi voi l-aţi văzut. Cu lacrimile şiroind în ochi, în timp ce ascultaţi pentru a zecea oară acele cuvinte pe care iberica le rostea cu atât curaj, ba chiar cu zâmbetul pe buze. Şi voi v-aţi pus aceeaşi întrebare, pe cât de firească, pe atât de meschină. ‘De ce tocmai Carla?’
A început lupta pe care Carla a dus-o discret, dar cu determinare şi încredere. “Eu decid când mă retrag din tenis”, a fost gândul care a ajutat-o să se mobilizeze de fiecare dată. Nu avea cum să piardă, pentru că a luptat cu sufletul. Iar Carla nu are trofee de Grand Slam, dar are cel mai curat suflet din sport.
“Încă un pas înainte. Astăzi am terminat tratamentul împotriva limfonului Hodgkin. Vă mulțumesc pentru toate mesajele călduroase. Fiecare cuvânt de susținere mi-a oferit putere în ultimele luni. Am toată recunoștința pentru medicii care au avut grijă de mine în fiecare zi. SUNT VINDECATĂ!”
Carla Suarez Navarro nu a uitat de promisiunea pe care şi-a făcut-o. Se va retrage în termenii ei, atunci când ea va decide. Aşa că a dat drumul la antrenamente. Iar săptămâna viitoare este gata să revină la Paris, pentru a participa la Roland Garros. Nu va câştiga finala şi mai mult ca sigur nu va trece nici de data asta de sferturile de finală. Dar suntem mulţi cei pentru care acele seturi pe care le va juca Suarez Navarro sunt cele mai aşteptate de la actuala ediţie de French Open.