„Visul meu este să ajung în NBA!”. Sebastian Lăpuște, puștiul-minune al baschetului românesc, interviu după transferul în Spania: „Începe să fie un obiectiv”. Exclusiv

Sebastian Lăpuște este unul dintre cei mai promițători baschetbaliști români ai generației sale. La doar 16 ani, jucătorul crescut la U-BT Cluj-Napoca a bifat deja câteva borne importante. A fost unul dintre cei mai buni jucători de la Campionatul European U16, a fost convocat în lotul naționalei de seniori și este deja comparat cu Ricky Rubio. Puștiul a acordat un interviu în exclusivitate pentru FANATIK după transferul la Joventut Badalona.

Sebastian Lăpuște, puștiul-minune al baschetului românesc. Show la Europeanul de juniori

Lăpuște evoluează pe postul de fundaș și are 1,91 metri. A început baschetul la Cluj, iar în 2025 a plecat în Spania. Prima experiență a fost la Distrito Olimpico, un club din Madrid. Acolo a crescut enorm, iar astăzi este văzut de mulți drept unul dintre cei mai promițători baschetbaliști din Europa.

Rezultatele s-au văzut în vara acestui an. Sebastian Lăpuște a fost liderul României la Campionatul European U16 de la Oradea. Naționala a terminat între primele opt echipe ale continentului, iar românul a avut medii de 20 de puncte, 8 recuperări și 6,9 pase decisive. A încheiat turneul pe locul trei atât în clasamentul marcatorilor, cât și în cel al pasatorilor.

Cel mai bun meci al său a venit împotriva Lituaniei. Lăpuște a adunat 34 de puncte, 10 recuperări, 10 intercepții și 8 pase decisive. A reușit astfel un triple-double și a rămas la două pase decisive de un „quadruple-double”. Imediat a fost numit „Noul Ricky Rubio”. Evoluțiile de la juniori i-au adus și convocarea în lotul extins al naționalei de seniori a României pentru precalificările EuroBasket 2029. Lăpuște avea încă 15 ani atunci când a fost chemat de selecționerul Jonah Herscu.

Digi24.ro

VIDEO. Momentul în care o adolescentă s-a ridicat din sicriu la propriul ei priveghi

„Nu vreau să fiu următorul Ricky Rubio”. Sebastian Lăpuște a vorbit despre transferul la Joventut Badalona

În această vară a venit și transferul la Joventut Badalona. Lăpuște a părăsit Distrito Olimpico și a ajuns la unul dintre cele mai cunoscute cluburi din Spania. Tânărul baschetbalist a acordat, în exclusivitate, un interviu pentru FANATIK, în care a vorbit despre schimbările din ultima perioadă și planurile sale. Marele vis este să ajungă în NBA.

Digisport.ro

Trăiește ”decent” în București cu 4.000€ lunar: ”Am viața asta de la 19 ani”. Ce face cu banii

Sebi, acum câteva luni erai unul dintre cei mai promițători juniori români, iar după European se vorbește despre tine în toată Europa. Simți că turneul ăsta ți-a schimbat viața?

Cred că mi-a schimbat viața într-o anumită măsură, mai ales prin faptul că am început să fiu cunoscut de mult mai multă lume și au apărut oportunități pe care înainte nu le aveam. Dar, în același timp, încerc să nu mă schimb eu ca persoană. Pentru mine, baschetul este în continuare același lucru: merg la antrenament, muncesc, încerc să devin mai bun și să ajut echipa. Europeanul a fost foarte important pentru mine, dar nu vreau să mă opresc acolo.

Ai avut 34 de puncte, 10 recuperări, 10 intercepții și 8 pase decisive cu Lituania. Când ai ieșit de pe teren, știai cât de aproape ai fost de un quadruple-double sau ai aflat abia după meci? Ce ai simțit când ai văzut cifrele?

Nu, nu știam exact. În timpul meciului nu stai să te gândești la statistici, mai ales într-un meci atât de intens. Eram concentrat să câștigăm și să fac tot ce pot pentru echipă. După meci am văzut cifrele și, sincer, am fost foarte surprins. Triple-double-ul a fost ceva special, dar faptul că am fost la două pase de un quadruple-double mi s-a părut și mai nebunesc. Totuși, cel mai important pentru mine a fost că am avut un meci bun și am putut să-mi ajut colegii.

După European ai început să fii comparat cu Ricky Rubio, iar acum ajungi chiar la Joventut, clubul care l-a lansat. Te bucură comparația sau simți că pune o presiune prea mare pe un jucător de 16 ani?

Evident că mă bucură, pentru că vorbim despre un jucător extraordinar și despre cineva pe care îl respect foarte mult. Dar nu vreau să mă compar prea mult cu el. Ricky Rubio a avut o carieră extraordinară și eu sunt abia la început. Faptul că merg la Joventut, clubul la care el a crescut, este o motivație în plus, dar nu vreau să încerc să fiu „următorul Ricky Rubio”. Vreau să fiu cea mai bună versiune a lui Sebi Lăpuște.

De ce Joventut? Au existat și alte cluburi mari care te-au dorit și care a fost lucrul care te-a convins că Badalona este locul potrivit pentru următorul pas?

Au fost mai multe variante și am încercat să analizez foarte bine fiecare oportunitate. La Joventut m-a atras foarte mult faptul că este un club care are o istorie extraordinară în dezvoltarea tinerilor. Pentru mine, la vârsta asta, cel mai important este să fiu într-un mediu în care să pot să mă dezvolt, să primesc încredere și să fiu provocat în fiecare zi. Badalona mi s-a părut locul potrivit pentru asta.

Joventut este cunoscută în Europa tocmai pentru curajul de a promova jucători foarte tineri. Cât de repede îți propui să ajungi lângă prima echipă? Îți pui deja în minte o vârstă la care ai vrea să debutezi în ACB?

Normal că îmi doresc să ajung cât mai repede, dar nu vreau să pun o presiune artificială pe mine. Nu vreau să spun „la 17 ani trebuie să debutez” și apoi să simt că am eșuat dacă lucrurile nu se întâmplă exact atunci. Trebuie să fiu pregătit când apare oportunitatea. Dacă muncesc bine și evoluez constant, sper să vină și momentul debutului în ACB. Important este să fiu pregătit pentru el.

Curry, Poole și Jokic. Ce ar „fura” românul de la superstarurile NBA

În urmă cu un an erai un puști român plecat în Spania. Acum presa spaniolă te prezintă drept unul dintre marile talente ale generației tale. Cum rămâi cu picioarele pe pământ când entuziasmul din jurul tău crește atât de repede?

Cred că aici familia și oamenii apropiați au un rol foarte important. Ei mă tratează exact la fel ca înainte și îmi spun când fac ceva bine, dar și când greșesc. Eu încerc să mă concentrez pe lucrurile pe care le pot controla: antrenamentul, recuperarea, școala, comportamentul și modul în care mă dezvolt ca om. Azi poate se vorbește foarte mult despre tine, iar peste o săptămână poate se vorbește despre altcineva. De aceea trebuie să rămâi concentrat pe muncă.

Ai spus deja că îți place Jordan Poole și că urmărești Golden State Warriors. Dacă ai putea să „furi” câte o calitate de la trei jucători din NBA pentru a construi versiunea perfectă a lui Sebi Lăpuște, ce jucători ai alege și ce ai lua de la fiecare?

Aș lua probabil creativitatea și controlul mingii de la Stephen Curry, explozia și capacitatea de a crea ceva din nimic de la Jordan Poole și viziunea și pasele lui Nikola Jokić. Cred că dacă ai combina toate astea ai avea un jucător destul de greu de oprit. Dar, serios vorbind, de la fiecare jucător încerc să învăț câte ceva.

Cât de real este NBA-ul în mintea ta acum? Este încă visul unui copil care iubește baschetul sau ai început deja să-l privești ca pe un obiectiv concret, pentru care există un traseu și niște pași de făcut?

Este și vis, dar începe să fie și un obiectiv. Cred că la 16 ani trebuie să visezi cât mai sus, dar în același timp să înțelegi că între vis și realitate este foarte multă muncă. NBA-ul este unul dintre marile mele obiective, dar nu mă gândesc în fiecare zi la faptul că trebuie neapărat să ajung acolo. Mă gândesc ce trebuie să fac astăzi ca peste câțiva ani să fiu suficient de bun pentru acel nivel.

Convocat la naționala mare înainte să împlinească 16 ani

Dacă peste trei-patru ani apare alegerea între NCAA, un rol important în Europa și posibilitatea de a intra pe radarul NBA, ce crezi că va conta cel mai mult în decizia ta: minutele, nivelul competiției sau drumul cel mai scurt spre NBA?

Cred că aș pune dezvoltarea mea pe primul loc. Evident că minutele sunt importante, pentru că vrei să joci și să ai responsabilitate, dar și nivelul competiției contează enorm. Nu cred că există neapărat un singur drum spre NBA. Dacă simt că un anumit mediu mă face să devin un jucător mai bun și mă pune în situația de a mă confrunta cu jucători foarte buni, atunci aceea ar fi probabil alegerea mea. Nu aș alege neapărat drumul cel mai scurt, ci drumul care cred că mă poate face cel mai bun jucător.

Ai fost convocat la naționala mare înainte să împlinești 16 ani. Cum ai primit vestea?

A fost ceva foarte special pentru mine. Când am aflat, am fost foarte fericit și, în același timp, puțin copleșit. Să fii convocat la naționala mare la vârsta asta este o onoare foarte mare. Am încercat să mă bucur de moment și să învăț cât mai mult de la jucătorii și antrenorii de acolo. Pentru mine, fiecare antrenament la naționala mare este o oportunitate să văd unde sunt și ce mai am de îmbunătățit.

Unde se vede Sebastian Lăpuște la 25 de ani: „Mi-ar plăcea să fi ajuns în NBA”

Tatăl tău, Flavius Lăpuște, a fost internațional român și a jucat baschet profesionist în mai multe țări. Acum că începe să existe foarte mult zgomot în jurul numelui tău, care este sfatul lui pe care îl auzi cel mai des?

Cred că cel mai des îmi spune să rămân cu picioarele pe pământ și să nu mă las influențat de ce se spune despre mine. El a trecut prin baschetul profesionist și știe că lucrurile se pot schimba foarte repede. Îmi spune să nu mă mulțumesc niciodată cu ce am făcut ieri și să continui să muncesc. Și, poate cel mai important, îmi spune să mă bucur de baschet.

Hai să facem un exercițiu. Sebi Lăpuște are 25 de ani și totul a mers așa cum visează acum. Unde joacă? Ce a câștigat? Și ce ar trebui să se întâmple până atunci ca tu să poți spune: „Da, am ajuns unde îmi imaginam când aveam 16 ani”?

La 25 de ani mi-ar plăcea să joc la cel mai înalt nivel posibil și, evident, visul meu este să fi ajuns în NBA. Mi-ar plăcea să fi câștigat trofee importante, să fi jucat pentru echipa națională la cel mai înalt nivel și să fi devenit un jucător important, nu doar un jucător care a ajuns acolo. Dar cred că, dacă peste nouă ani mă uit în urmă și pot spune că am muncit în fiecare zi, că am profitat de oportunitățile pe care le-am primit, că mi-am făcut familia mândră și că am rămas același om, atunci voi considera că am reușit. Trofeele și NBA-ul sunt visul, dar drumul până acolo este cel care contează cel mai mult.