Premierul interimar Ilie Bolojan (57 de ani) l-a numit, pe 28 mai, pe Mihai Dodu (46 de ani) ca secretar de stat al Secretariatului de stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989. Dodu, care este istoric și profesor, a mai ocupat această funcție între aprilie și decembrie 2023, dar a fost dat afară după ce Corpul de Control al Prim-Ministrului a sesizat Autoritatea Națională de Supraveghere a Datelor cu Caracter Personal cu privire la faptul că publicația Recorder a publicat dosarul de revoluționar al lui Marcel Ciolacu.
Șeful Secretariatului de stat pentru problemele revoluționarilor are o legătură dramatică cu Revoluția din 1989, deoarece tatăl lui Mihai Dodu, Daniel Dodu (28 de ani), a fost ucis în decembrie 1989 în apropierea sediului Televiziunii Române. Numele lui Mihai Dodu figurează ca reclamant într-un dosar al cărui obiect este „acțiune în răspundere delictuală”, înregistrat pe 9 mai 2023 la Judecătoria Sectorului 5, în timp ce pârât este statul român prin Ministerul Finanțelor. În dosar se arată că cauza de față are ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile morale suferite de Mihai Dodu pentru încălcarea dreptului la realizarea unei anchete efective într-un termen rezonabil, prin care să fie stabilite circumstanțele morții tatălui său.
S-a menționat că obligația de a asigura dreptul la o durată rezonabilă a procesului este o obligație generală care incumbă statului român, în calitatea sa de garant al bunei funcționări a serviciului public al justiției. De asemenea, statul este cel căruia îi revine obligația pozitivă de a-și organiza cadrul legislativ și aplicarea sa concretă astfel încât standardul convențional să fie respectat. Astfel, statul este obligat să răspundă pentru consecințele prejudiciabile ale propriei activități juridice, pentru a cărei organizare este răspunzator, întrucât acesta este cel care o conduce, în conformitate cu prevederile constituționale, se arată în dosarul consultat de FANATIK.
S-a arătat că prin sentința din 18.03.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de Mihai Dodu împotriva pârâtului statul român, prin Ministerul Finanțelor Publice, și a fost obligat pârâtul la plata sumei de 30.000 lei cu titlu de daune morale pentru lipsa unei căi efective a lui Mihai Dodu de a se plânge cu privire la încălcarea dreptului la o anchetă efectivă în ceea ce privește moartea tatălui său, decedat la data de 23.12.1989, în urma evenimentelor din decembrie 1989, desfășurate la sediul Televiziunii Române. Instanța a reținut că pentru identificarea persoanelor care se fac vinovate de uciderea sau rănirea prin împușcare a câtorva mii de persoane în zona respectivă, printre care și tatăl lui Mihai Dodu, a fost constituit dosarul penal din 1990, care se află încă în faza de cercetare.
Instanța a menționat că în cadrul dosarului penal cunoscut pentru publicul larg sub denumirea „dosarul Revoluției”, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția Parchetelor Militare a emis rechizitoriul din 05.04.2019, a cărui neregularitate a fost constatată de ICCJ și care a fost restituit unității de parchet prin hotărârea definitivă pronunțată de ICCJ la 10.11.2021. Instanța a reținut că Mihai Dodu a invocat răspunderea delictuală a statului român pentru neefectuarea în mod eficace, complet și într-un termen rezonabil a anchetei penale privind uciderea tatălui său, anchetă care a început în anul 1990 și nu s a finalizat nici până in prezent, contrar art. 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Instanța a constatat încălcarea art. 2 din Convenție cu privire la ancheta desfășurată din dosarul penal din 1990, reținând că inactivitatea autorităților pe o perioadă atât de îndelungată nu este justificată, că lacunele anchetei au fost constatate în mod repetat de autoritățile naționale înseși, iar Curtea se îndoiește de capacitatea reală a anchetelor de a stabili faptele.
De asemenea, s-a constatat că miza socială și politică nu poate justifica prin ea însăși nici durata anchetei și nici maniera în care a fost condusă pentru o perioadă foarte lungă de timp, fără ca persoanele interesate și publicul să fi fost informați cu privire la evoluția acesteia. Dimpotrivă, importanța sa pentru societatea românească care constă în dreptul mai multor victime de a cunoaște ceea ce s-a întâmplat, fapt care implică dreptul la o anchetă judiciară eficientă și un eventual drept la reparații, ar trebui să incite autoritățile interne să trateze dosarul cu promptitudine și fără întârzieri inutile pentru a preveni orice aparență că anumite acte se bucură de impunitate.
De asemenea, Curtea a subliniat și importanța dreptului victimelor și familiilor de a cunoaște adevărul cu privire la împrejurările evenimentelor care implică încălcarea masivă a drepturilor fundamentale, precum dreptul la viață, care atrage după sine dreptul la o anchetă judiciară eficientă și dreptul la o eventuală reparație. S-a menționat că tocmai aceasta este situația și în cauza de față, în care se reține că statul român a comis o faptă ilicită constând în încălcarea art. 2 din Convenție, sub aspect procedural, în sensul că nu a efectuat o anchetă efectivă, atât din perspectiva identificării și tragerii la răspundere penală a persoanei/persoanelor care a/au cauzat decesul tatălui lui Mihai Dodu, cât și a duratei anchetei, aceste două elemente subsumându-se unicului drept consfințit de textul convențional antemenționat.
S-a ținut cont de complexitatea incontestabilă a cauzei, care vizează identificarea persoanelor răspunzătoare de întreaga represiune armată care s-a derulat în ultimele zile din decembrie 1989 și în care sunt cercetate, alături de fapta ce prezintă interes pentru Mihai Dodu, multe alte fapte, precum și notorietatea și importanța istorică a anchetei penale desfășurate, dar aceasta nu poate înlătura concluzia că durata procesului penal este nerezonabilă în acest caz. Cerința prejudiciului este, de asemenea, îndeplinită, fiind vorba despre un prejudiciu moral care reprezintă orice atingere adusă uneia dintre prerogativele care constituie atributul personalității umane și care se manifestă prin suferința morală pe care o resimte victima, context în care trebuie avute în vedere caracterul și importanța valorilor nepatrimoniale lezate, situația personală a victimei, ținând cont de mediul social din care victima face parte, educația, cultura, standardul de moralitate, personalitatea și psihologia victimei, circumstanțele săvârșirii faptei, statutul social.
Fiind vorba de lezarea unor valori fără conținut economic, existența prejudiciului este circumscrisă condiției aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă corespunzătoare a prejudiciului real și efectiv produs victimei. Instanța a menționat că cuantumul daunelor morale trebuie să fie unul adecvat și echitabil, fără a reprezenta o sursă de îmbogățire fără just temei, dar fără a fi pur simbolic, de natură a induce ideea greșită a unei fapte de gravitate redusă. S-a apreciat că suma de 50.000 lei, reprezentând daune morale, apare ca fiind rezonabilă și justificată, fiind de natură să repare prejudiciul suportat de Mihai Dodu și produs de statul român, se arată în dosarul consultat de FANATIK.
În stabilirea acestei sume, instanța a luat în considerare situația de fapt reținută pe baza probatoriului administrat (moartea violentă și intempestivă a tatălui reclamantului când acesta avea o vârstă fragedă; ancheta a durat mai mult de 34 de ani, perioadă care a generat în persoana reclamantului sentimente de frustrare și dezamăgire concretizate în trauma emoțională ce se perpetuează prin neaflarea adevărului cu privire la decesul tatălui sau, faptul că Mihai Dodu a mai beneficiat de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate de inexistența unor căi de a se plânge de ineficiența anchetei, a căror valoare actualizată cu indicele de inflație ar fi de aproximativ 61.000 lei). Pe 8 ianuarie 2025, Judecătoria Sectorului 5 a obligat statul român – prin Ministerul de Finanțe, să-i plătească lui Mihai Dodu daune morale de 50.000 lei. Statul a formulat apel, iar dosarul a ajuns la Tribunalul București, care l-a respins pe 19 decembrie 2025. statul a formulat recurs, dosarul a ajuns la Curtea de Apel București, care l-a respins ca nefondat pe 27 mai 2026.