Secrete din Dominicană. Ce se întâmplă în spatele camerelor, la Survivor România 2025? Daniel Pavel: “Tragem totul din prima. Fără prompter”. Exclusiv

Daniel Pavel, aflat în Republica Dominicană la filmările Survivor România 2025, ne-a dezvăluit ce se petrece pe platourile de filmare, dar și ce face el în programul liber.

Prezentatorul Survivor România 2025, show difuzat de luni până miercuri, de la 21:30, la PRO TV și, cu o zi înainte, pe VOYO, a dezvăluit, pentru FANATIK, cât de mare este influența condițiilor extreme asupra psihicului concurenților.

Daniel Pavel, secrete de pe platourile de filmare din Dominicană

Atunci când nu este pe platoul de filmare, Daniel Pavel se bucură de frumusețile din Republica Dominicană. Am aflat cum se relaxează și ce îi place să facă atunci când are pauze de la filmări.

Cum arată o zi obișnuită pentru tine atunci când nu ești la filmările pentru Survivor România 2025?

Digi24.ro

Emisarul special american în Rusia, poveste halucinantă despre ce a făcut Putin după tentativa de asasinare a lui Trump

Survivor este genul de proiect care te solicită, te vrea, te implică. Nu este doar un set de filmare, nici n-ar putea fi, privindu-l din toate unghiurile posibile. Și anume testele extrem de dure – filmând în plină natură tropicală, real și fără compromisuri operaționale, pe care le depășesc, într-un fel sau altul, zilnic, atât concurenții, dar și Echipa de proiect.

Astfel, pentru a putea livra povestea Survivor la nivelul calității cu care i-am obișnuit pe telespectatori, set-ul de filmare devine mind-set pentru mine din secunda în care aterizez aici pentru primele filmări.

Digisport.ro

A dispărut de pe masa lui Gigi Becali, iar milionarul a rămas ”mut”! ”De la mine, din palat, da!”

“Când nu filmăm propriu-zis pentru ce văd oamenii pe ecrane, folosesc timpul pentru antrenamente ușoare, lectură sau deconectare în luxurianta natură”

Când nu filmăm propriu-zis pentru ce văd oamenii pe ecrane, folosesc timpul pentru antrenamente ușoare, lectură sau deconectare în luxurianta natură a locului. 9 din 10 cazuri doar pe lângă casă, timpul nepermițând prea multe alte explorări. Așa cum reușeam la începuturile mele în acest rol.

Ce înseamnă pentru tine “acasă” și unde simți că ești cel mai bine?

Ah, Acasă! Mulțumesc de întrebare! Dacă răspunsul ar fi comparat cu petalele unui trandafir, “acasă” pentru mine este mersul cu barca la traseele pe mare. Chiar fizic, un observator atent, în acest periplu – navetă la “birou” poate observa o locuință foarte simplă, specific caraibiană, undeva ascunsă printre palmieri.

Ultima casă locuită înainte de jungla deasă. Și-mi place să o salut, cu privirea, de la cele câteva mile marine de pe unde trecem. Sunt și străzile Bucureștilor mei de baștină sau parcul IOR unde mi-am format setea de aventură.

Și bulevardele jügendstill vieneze, și căsuțele Transilvaniei dacilor noștri. Sunt un hoinar-navigator, ca spirit, și mă simt cu drumul, colbul, spuma mărilor (râde – n.r. ). Dar m-am așezat recent și “la casa mea”!

Daniel Pavel: “Ca să țin contactul energetic-orar cu țara, singurul ceas pe care îl port, din oțel de submarin, îl las pe ora României”

Care este cea mai mare provocare când vine vorba de adaptarea la fusul orar și condițiile din Republica Dominicană?

Provocarea de adaptare există desigur la 6, respectiv 7 ore (sunt, din martie, dacă totuși nu renunță lumea europeană, deci și România, la deja dovedita inutilă schimbare a orei de vară/iarnă). Dar trebuie să spun că mă bucur de un sistem de ceas interior foarte bun. Îmi revin imediat și, ca să țin contactul energetic-orar cu țara, singurul ceas pe care îl port – din oțel de submarin – îl las pe ora României.

Referitor la condițiile tropicale, primele zile sunt mai dure. Pentru că venind din iarna emisferei nordice, aici, la tropical racului, soarele arde și UV-urile abundă. Iar primele zile de filmare facem necesare excese de a sta și filma și pregăti totul pentru premieră. Așa cum se cuvine.

Dar cu ceva grijă și fără loțiuni etc…  învățat de la localnici câteva tehnici… și ne descurcăm!

Ai un loc de suflet în lume unde te simți cel mai liniștit?

O, ce altă evocare frumoasă! Dacă ar fi să numesc un alt loc în afara celui unde valurile vreunei mări sau ocean să dea cu un cumpănit tangaj, ruliu și ceva brizanți la pupa vreunei ambarcațiuni, cu miros de cină în pregătire – pește prăjit și fructe de mare fierbând, cu un strop de licoare oenologică la rece, ei bine, celălalt loc al liniștii mele este în contextul dealurilor și munților Rodnei, Sângeorz – Băi!

Acolo… apele termale, aerul plin de poveștile nordului și natura locului și a oamenilor mei dragi, ce au fost și ce mai sunt!

Daniel Pavel, emoții alături de concurenți, la filmări, în Dominicană

Care este cel mai nebunesc lucru pe care l-ai făcut din pasiune pentru aventură?

Ca pasionat de aventură, spirit aventuros și, mai aventurier, cândva, (limba română e iscusită la nuanțe, cum știm) am ales calea navigatorilor. A vaporenilor, cum se numesc în orașele râurilor și mărilor. Liceu de marină, universitate maritimă, ofițer de marină comercială! 4 voiaje de cursă lungă, pe mări și pe oceanul Atlantic, în lung și-n lat.

Undeva în noaptea de 31 decembrie 1999 spre 1 ianuarie 2000, fix la răscruci de secol – mileniu eram pe puntea de comandă, de cart. Și, din noaptea plină de mistere și mult stres – vă aduceți aminte, era povestea cu virusurile Y2k, calculatoarele ar fi clacat. Noi, cu un port container, gigantic, la standardul vremii, eram în plină traversadă dinspre Europa, Portugalia, spre America de Sud, Brazilia.

Când, deodată, jerbe de lumini extrem de puternice au apărut, nu pe radare, doar pe observare liberă, la tribord (în dreapta navei). Ne-am liniștit cu toții când am realizat că erau artificiile colosale cu ocazia anului nou. De curiozitate m-am uitat de unde se trăgea: Santo Domingo! Capitala Republicii Dominicane. Hmm, ce chestie, nu fusesem pe acolo.

“Riscul eliminării din joc, ridică adrenalina la cote maxime”

Fix 20 de ani, forward în 2020, în plină pandemie, alegeam și eram ales să plec, din Viena, unde mă stabilisem, în necunoscutul unui nou proiect. De data aceasta, media, ce purta numele de Survivor! Restul este istoria unui prezent minunat, a unui never-ending story!

Care sunt cele mai mari provocări pe care le întâmpini ca prezentator al unui show atât de intens?

Prezentarea unui reality game show de magnitudinea Survivor – unul dintre formatele de top în televiziune ”all times” este reușită, ajunge la inima oamenilor, în opinia mea, doar dacă se reușește alchimia dintre nararea poveștii luptei dure a concurenților cu limitele, cu comentariul sportiv-istoric, alert.

Și cu prezentarea intensă, dramatică, din consiliile tribale. Când riscul eliminării din joc, ridică adrenalina la cote maxime.

Să schimbi registrele de prezentare, cu repeziciune, direct proporțional cu rezultatul unui joc invariabil pierdut de un Trib, și câștigat de celălalt, sau o eliminare dură, te cutremură din temelii. Și trebuie să-ți revii instant și să te repliezi la secundă.

A se reține că este mai mult decât evident că tragem totul din prima, pentru a păstra autenticitatea. Fără prompter sau alte elemente de suport clasice. Doar cu legătura prin cască cu regia și colegii mei care observă în timp real ce este esențial de relevat și arătat. Este o comparație pe care o mai fac…

Daniel Pavel: “Când spunem strategie să ne gândim inclusiv la strategia motricității. Cum apuci, cum arunci, cum alergi, cum faci tandem pe traseu cu alt membru al Tribului”

Dacă ar fi să tragem o paralelă cu medicina, jobul unui prezentator de studio ar fi cum este munca în clinici sau spitale universitare. În timp ce prezentarea unui astfel de reality show, ar fi precum medicina de traumă, de campanie, teatru de operațiuni de frontieră.

Și pentru toate acestea îi sunt recunoscător Domnului că le ducem la asemenea nivel.

Din experiența ta, cât de mult contează strategia versus rezistența fizică în competiția Survivor România?

Foarte mult contează. Și când spunem strategie să ne gândim inclusiv la strategia motricității. Cum apuci, cum arunci, cum alergi, cum faci tandem pe traseu cu alt membru al Tribului. Partea de forță fizică este supraevaluată oricum și în civilizație. Orice antrenor – profesor de sport cu experiență și studii îndeamnă la antrenamentul combinat, funcțional.

Și nu la a dezvolta, inutil, pur pentru un ego exacerbat, grupe de mușchi. Survivor este așa un equaliser perfect pentru că fete pe traseu cu băieți, sau băieți cu un fizic care poate nu e foarte instagramabil, oferă evoluții de mare spectaculozitate și eficiență.

Daniel Pavel, despre cum trăiesc concurenții în Dominicană: “Sunt fără absolut niciun bun cu care trăim de-a gata cei mai mulți în civilizație. Duș cald, toaletă, contactul tehnologic”

Cât de mare este influența condițiilor extreme asupra psihicului concurenților și cum îi vezi schimbându-se pe parcursul competiției?

Survivor este un show instrinsec outdoor, exclusiv de exterior, care are caracter și impact transformativ la maximum. Atât pentru concurenți – aspect, atitudine, raportul cu realitatea exterioară și lumea lor interioară. Cât și în egală măsură, cu Marele Public, care își ajustează sentimentele – extrem de pătimaș, personal, de multe ori de apreciere / critică.

Dacă ne gândim că nu suntem obișnuiți cu această climă tropicală unde, deși arată totul ca într-o reclamă la resorturi de vacanțe exotice, traiul zilnic și mai ales, cel nocturn, sub cerul înstelat, înnorat, plouat abundent –  nu au cum să nu te marcheze.

Apoi, concurenții sunt fără absolut niciun bun cu care trăim de-a gata cei mai mulți în civilizație. Duș cald, toaletă, contactul tehnologic (telefon). Și cel mai dur, departe! La 10.000 km departe de confortul psiho-emoțional al tribului de acasă.

Iar pentru fetele noastre – temerare, tenace, reziliente și superbe în forța feminității lor, ce au fost și ce sunt! Provocarea este încă și mai dură.

Dar schimbările – transformările lor, ale participanților la Survivor sunt pe termen mediu și lung, de cel mai bun augur. E un reset pe care pot clădi odată ce revin acasă.