Cariera de marmură de la Ruschița are o istorie extrem de îndelungată, de mai bine de un secol. Materialul de aici a fost folosit la construcțiile unora dintre clădirile emblematice din România și nu numai. Putem enumera aici Casa Poporului sau Domul din Milano.
Comuna Rusca Montană, o veche colonie minieră aflată la poalele Munților Poiana Ruscă, a devenit cunoscută datorită marilor zăcăminte de fier exploatate aici din secolul al XVIII-lea. Cariera de marmură de la marginea satului Ruschița i-a adus adus faima în lume.
Dacă derulăm bine timpul vedem cum sculptorul maghiar Istvani Ferenczy (1772-1856) a fost primul care a atras atenția asupra calităților remarcabile ale marmurei de Rușchița. Ulterior, Johann Biebel (1817-1900), un renumit inginer constructor din Banat, a început exploatarea zăcământului de marmură din Rușchița. S-a întâmplat asta în 1883. În jurul anului 1900, producția carierei Rușchița ajunsese de 700 de tone pe lună, aici lucrând peste 300 de muncitori.
În perioada comunistă, lucrările în această carieră au căpătat o altă amploare. Ele au fost intensificate. Marmura de aici a fost folosită în construcțiile unora dintre clădirile emblematice din România. Vorbim aici de Casa Scânteii și Casa Poporului. Materialul a ajuns apoi și peste hotare, fiind utilizat la Palatul Băncilor din Viena, Parlamentul din Budapesta sau la renovarea Domului din Milano.
Marmura din această zonă a ajuns și în Asia. ”Datorită frumuseții fascinante, marmura de Rușchița a fost integrată, în ultimii zece ani, în proiecte faimoase din intreaga lume, câștigând astfel notorietate și apreciere la nivel mondial. Kowloon Station (Hong Kong), Ardmore Park (Singapore), Marunouchi Center, Soka și Roppongi Asahi TV (Japonia) sunt doar câteva proiecte realizate cu marmura din țara noastră”, informau reprezentanții carierei de marmură, în 2023.
După căderea comunismului, aproape toți din cei aproape 5.000 de muncitori de la Ruschița au părăsit localitatea minieră din Caraș-Severin. Zona era cunoscută și pentru minele de fier și de uraniu.
Azi, zona este un dezolantă. Muntele alb de marmură se înalță peste niște case și blocuri care au rămas părăsite. Cele mai multe clădiri au fost abandonate și s-au ruinat. În plus, blocurile pustii ridicate pe valea Ruschiței oferă călătorilor un peisaj dezolant.
Interesant este faptul că, în prezent, cariera încă este în activitate. Are însă mult mai puțin personal decât la începuturile. ”Vreo 10 localnici mai lucrează la carieră. Alții au mici afaceri de pe urma marmurei de la Ruschița, căci marmură este din belșug. Dar, într-un astfel de loc este greu să mai găsești forță de muncă. Oamenii au plecat, iar blocurile și casele rămân părăsite”, spune un localnic, pentru Adevărul.
Zona din județul Caraș-Severin ascunde unele detalii mai puțin cunoscute publicului larg. Pădurile și marile bogății ale subsolului de aici au fost exploatate de peste două secole.
Ținuturile de munte au fost renumite pentru resursele lor. Încă de la începutul secolului al XIX-lea, Munții Poiana Ruscă erau împânziți de localități miniere cochete. Aici își duceau traiul de zi cu zi, alături de băștinași numeroși, și coloniști aduși din mai multe zone ale Imperiului habsburgic.