News

Secretele Mineriadei din septembrie 1991: Miron Cozma, „manipulat de Securitate”, l-a detronat pe Petre Roman, în folosul lui Ion Iliescu

Se împlinesc 30 de ani de când, la 25 septembrie 1991, asaltul minerilor conduși de Miron Cozma a provocat căderea Guvernului Roman și nu există un prilej mai bun pentru a „dezgropa” secretele Mineriadelor, care au schimbat istoria României
25.09.2021 | 09:00
Secretele Mineriadei din septembrie 1991: Miron Cozma, „manipulat de Securitate”, l-a detronat pe Petre Roman, în folosul lui Ion Iliescu
Secretele Mineriadei din septembrie 1991: Miron Cozma, „manipulat de Securitate”, l-a detronat pe Petre Roman, în folosul lui Ion Iliescu
ADVERTISEMENT

Mineriadele au viciat democrația românească încă de la începuturile anilor ’90, iar efectele lor se simt și astăzi. În opinia politologului Cristian Pîrvulescu, modul în care au fost manipulați minerii din Valea Jiului rămâne un secret, însă un lucru e cert. În timpul Mineriadei din 24-28 septembrie 1991, prin înlăturarea Guvernului condus de Petre Roman s-a deschis Cutia Pandorei, după unele păreri, la comanda serviciilor secrete.

Înainte de a intra în analiza „fenomenului Mineriadelor”, Cristian Pîrvulescu a declarat ferm, în exclusivitate pentru FANATIK: „Indiscutabil, la acel moment, Miron Cozma era manipulat. Acea mișcare a fost gândită pentru a izola FSN-ul, pentru că, la nivel parlamentar, atunci când se încheiau discuțiile privind noua Constituție, FSN-ul era dominat”.

De asemenea, politologul a atras atenția asupra luptelor care se desfășurau la nivelul FSN, organul „central” apărut după Revoluția din Decembrie 1989: „Înaintea alegerilor din 1992, marea problemă a lui Ion Iliescu stătea în faptul că nu avea partid, astfel că și-a construit unul. Pentru a-și consolida puterea, trebuia să-l alunge de la guvernare pe Petre Roman”.

ADVERTISEMENT
Analistul politic Cristian Pirvulescu (sursa psnews.ro)
Analistul politic Cristian Pirvulescu (sursa psnews.ro)

Politologul Cristian Pîrvulescu: „La 25 septembrie 1991, a avut loc o mișcare dirijată de Virgil Măgureanu, cu scopul de a-l detrona pe Petre Roman”

Scenariul Mineriadei din septembrie 1991 a fost amplu și, potrivit intervievatului nostru, serviciile secrete au fost profund implicate în evenimentele care au avut loc la București și care au dus la căderea primului guvern post-revoluționar. „Din ceea ce spun, mai mult sau mai puțin oficial, foștii parteneri ai lui Petre Roman, la 25 septembrie 1991 a avut loc o mișcare dirijată de Virgil Măgureanu”, a apreciat, Cristian Pîrvulescu.

Analistul politic a detaliat cele afirmate: „Nu avem, însă, nicio probă indubitabilă, referitoare la implicarea lui Virgil Măgureanu. Sunt, însă, probe logice. La Paris, am făcut parte dintr-o comisie de doctorat, iar președintele acesteia era cel mai important reprezentant al școlii franceze de analiză rațională a acțiunii publice. Fără să cunoască politica românească, dar numai prin teorie, a știut să explice foarte bine ceea ce s-a petrecut în septembrie 1991”.

ADVERTISEMENT

Cristian Pîrvulescu a făcut referire la o lucrare referitoare la nomenclatura comunistă, la cercurile acesteia și la reactivarea lor, după 1990. Evident, decăderea lui Petre Roman era un moment foarte important, iar, potrivit intervievatului nostru, contextul în care s-a produs acest fenomen a fost influențat de serviciile secrete.

„Nu cred că Miron Cozma ar fi putut mobiliza pe cineva, dacă n-ar fi avut în spate fosta Securitate, sprijinită de o parte din SRI, pe care am numit-o întotdeauna „Patrioții”. Astăzi, însă, Miron Cozma este doar un pensionar care vorbește”, a continuat Pîrvulescu.

ADVERTISEMENT
Virgil Măgureanu, primul șef al SRI (sursa hepta.ro)
Virgil Măgureanu, primul șef al SRI (sursa hepta.ro)

Virgil Măgureanu: „Ion Iliescu știa ce se pregătește încă din luna august. Așa vor cădea și alte Guverne „inteligente”!”

Am dorit să aflăm și punctul de vedere al fostului șef al SRI, Virgil Măgureanu. Acesta a vorbit, de asemenea în exclusivitate pentru FANATIK, despre evenimentele din septembrie 1991, neascunzându-și revolta, dar și ironia. Mai mult, în contextul situației politice actuale, declarația sa capătă și o doză de premoniție…

„A devenit o modă ca persoanele care afirmă bazaconii și nu au dovezi sau răspunsuri să pronunțe numele lui Virgil Măgureanu. Întrebați-l și pe Petre Roman și vă va spune aceleași lucruri, că Măgureanu a făcut și a dres… În realitate, acel Guvern a căzut din pricina propriei „capacități” și „inteligențe”, așa cum vor mai cădea și alte Guverne, la fel de „inteligente și ele””, a comentat fostul șef al SRI.

ADVERTISEMENT

De asemenea, Virgil Măgureanu a dezvăluit că anunțase Administrația Prezidențială că minerii plănuiesc să invadeze Bucureștiul. Dincolo de speculații și de scenarii, am dorit, totuși, să aflăm, la 30 de ani distanță de momentul 25 septembrie 1991, dacă, într-adevăr, o parte a serviciilor secrete a fost amestecată în respectivele evenimente.

„Cum să fie mâna SRI-ului, în această poveste? Știam ce se pregătește. L-am prevenit pe președinte, cu o lună înainte: „Vedeți că ăia vin să vi-l dea jos!” (n.r Guvernul Roman). Datoria mea era să-l informez pe șeful statului, referitor la ce se poate întâmpla și la ce va urma. Încă de la începutul lunii august, i-am explicat lui Ion Iliescu tot ce se va petrece”, a spus fostul director al SRI.

ADVERTISEMENT

Din punctul de vedere al lui Virgil Măgureanu, pentru Petre Roman, implicarea SRI era cea mai bună scuză: „Ca șef al Executivului, el era absolut „imaculat”. Nu mai spun și că era un mare „reformist”… Acum, se tot plimbă la televiziuni și își etalează „virtuțile” pentru care a și fost dat jos. Realitatea era exact pe dos…”

„N-am vorbit cu Pîrvulescu, dar este o stupizenie!”

Virgil Măgureanu a continuat răspunsul său, la acuzația că ar fi sprijinit acțiunea „ortacilor”, veniți în număr mare din Valea Jiului, la București: „Cu Cristian Pîrvulescu nu am avut ocazia să stau de vorbă, față în față. Dar, să afirmi un lucru pe care, evident, nu-l stăpânești, nu spune ceva foarte bun referitor la probitatea cuiva, chiar dacă este vorba despre Cristian Pîrvulescu. Este o stupizenie”.

„Eu răspundeam de echilibrul social și de siguranța națională. Păi, tot eu să dau jos un Guvern? Asta nu este o dovadă de echilibru și nici de siguranță. Când dai jos un Guvern, produci un mare dezechilibru, în societate. Ar fi însemnat că aș fi încălcat și Constituția  și propriile mele atribuții”, a încheiat fostul șef al SRI.

Ex-Premierul Petre Roman (sursa hepta.ro)
Ex-Premierul Petre Roman (sursa hepta.ro)

Petre Roman n-a demisionat niciodată, dar Iliescu a profitat de ocazie

Revenind la Cristian Pîrvulescu, acesta a afirmat că surpriza momentului 25 septembrie 1991 este, însă, și mai mare. După ce minerii au „debarcat” în Gara Băneasa, au mers în Piața Victoriei, unde au cerut o întrevedere cu premierul Petre Roman. Ulterior, un militar rămas neidentificat până în zilele noastre, a aruncat o grenadă cu gaz lacrimogen de la unul dintre balcoanele clădirii Guvernului și au început violențele…

Mai târziu, minerii au invadat Bucureștiul și au mers inclusiv la Palatul Cotroceni, fieful lui Ion Iliescu… N-a trecut mult timp și Alexandru Bârlădeanu, președintele Senatului, a anunțat la TVR căderea Guvernului Roman.

„Ne aflam înaintea votării Constituției și s-a petrecut un moment interesant. Petre Roman nu și-a dat niciodată demisia. El și-a prezentat mandatul în fața președintelui, care a interpretat acest gest ca pe o demisie. În realitate, Petre Roman susține că a fost demis. Iliescu a profitat de ocazie și l-a „mutat” în funcția de premier pe Theodor Stolojan, cel care avea să-i creeze toate condițiile pentru a câștiga alegerile”, ne-a declarat Cristian Pîrvulescu.

Dincolo de jocurile politice, imaginea minerilor înarmați cu topoare, bâte, lanțuri, cuțite și târnăcoape bântuie și astăzi prin Piața Victoriei, un spațiu atât de încercat. În urma acestei a patra invazii a minerilor în București (prima avusese loc la 28-29 ianuarie 1990), trei oameni au fost uciși, iar 455 au fost răniți, conform cifrelor oficiale.

Fostul Președinte al României, Ion Iliescu (sursa hepta.ro)
Fostul Președinte al României, Ion Iliescu (sursa hepta.ro)

Mineriadele, inspirate de Marșul asupra Romei, al lui Benito Mussolini

Nu mai puțin de șase Mineriade au însângerat România, după Revoluția din iarna lui 1989. Se pare, însă, că modelul vine din epoca fascistă și chiar dinaintea ascensiunii lui Adolf Hitler. Dictatorul italian Benito Mussolini a acaparat puterea de stat în urma unei mișcări similare, care s-a petrecut între 22 și 29 octombrie 1922.

„Inspirația acestor Mineriade pare să fi apărut din panoplia de preluare a metodelor fasciste de preluare a puterii, mai exact din celebrul „Marș asupra Romei”, condus de Benito Mussolini. La momentul anilor ’90-’91, această comparație era făcută foarte des. Chiar atunci a fost publicată una dintre cărțile care au jucat un rol foarte important în maturizarea mișcării fasciste, ca mișcare politică extremistă și care era „Tehnica loviturii de stat”. De fapt, modelul de inspirație a fost dat de revoluția bolșevică, condusă de V.I Lenin”, a detaliat Cristian Pîrvulescu.

De la prima și până la ultima Mineriadă, aceste invazii au marcat viața politică românească. Într-adevăr, termenul de Mineriadă este unul specific românesc, așa cum a remarcat și interlocutorul nostru. Însă, au existat mișcări greviste ale minerilor, încă din anii ’80, în Marea Britanie, așadar relativ recent în raport cu evenimentele pe care le comentăm.

„Totuși, acele mișcări de pe pământ britanic au avut loc în Țara Galilor, așadar în zone propice mineritului și ele țineau mai mult de apărarea drepturilor sociale. În schimb, Mineriadele au fost mijloace de presiune politică, folosite împotriva adversarilor politici, încă din februarie 1990, când amploarea a fost mai mică, până în 1999, când „Marșul asupra Bucureștiului” a fost cât se poate de periculos, pentru că slăbiciunile interioare ale guvernării din acel moment au fost vizibile”, a subliniat politologul.

Mineriada din septembrie 1991, „reversul” lui 13-15 iunie 1990

Potrivit lui Pîrvulescu, cea mai importantă Mineriadă, datorită consecințelor ei pe termen lung, rămâne cea din 13 – 15 iunie 1990, „cele trei zile în care minerii au cotropit Bucureștiul și l-au umplut de sânge”.

„Mineriada din 25 septembrie 1991 este inversul celeilalte. Intervenția a fost îndreptată împotriva lui Petre Roman și a fost folosită pentru a produce căderea Guvernului și în sprijinul preluării totale a puterii de către Ion Iliescu, în pregătirea alegerilor din 1992. Echipa de reformatori care, în mare măsură, se găsesc astăzi în interiorul PNL, a fost eliminată de la putere pentru cinci ani, adică până la alegerile din 1996”, a explicat analistul politic.

Potrivit partenerului nostru de dialog, consecințele au fost, pe de o parte, fragilizarea vieții politice și a partidelor de opoziție: „Prima Mineriadă a apărut în condițiile în care FSN-ul și Ion Iliescu au dirijat-o împotriva partidelor istorice, pentru că emergența acestora pe scena politicii românești, în acei ani, a surprins FSN-ul, într-o oarecare măsură”.

Analistul politic susține că Ion Iliescu &co nu calculaseră acest lucru și că „au încercat să diabolizeze partidele istorice. Au folosit întreaga panoplie de minciuni și de teorii ale conspirației pe care le utilizaseră și comuniștii, pentru că ar fi putut câștiga alegerile care au avut loc la 20 mai 1990”.

În raport cu Mineriadele, au apărut și mișcările de protest, precum ocuparea Pieței Universității, care s-a încheiat tot cu intervenția minerilor. A fost o încercare de a echilibra situația politică, devenită în acel moment clar dominată de FSN, care se transformase în partid politic.

„De altfel, prima Mineriadă a apărut chiar în acel context, în care FSN se transformase în partid și anunțase participarea la alegeri. În momentul respectiv, FSN-ul era, de fapt, statul”, a argumentat Pîrvulescu.

Potrivit politologului, în 1991, totul a plecat de la conflictul dintre președinte și primul ministru, „un episod la care asistăm și astăzi”. Mineriada a fost doar un instrument, „prin care Ion Iliescu s-a distanțat de Petre Roman, iar acesta din urmă a ieșit, practic, din istorie. Sigur că el a rămas șef de partid, a aspirat la președinție, dar nu a mai contat”.

Cristian Pîrvulescu consideră că, de fapt, Mineriada i-a asigurat lui Ion Iliescu posibilitatea de a mai continua, timp de un deceniu, dominația asupra politicii românești. „În retragerea strategică din 1996, când a pierdut alegerile pe care le-ar fi putut frauda ușor, a intrat într-o logică a retragerii, iar Mineriada din 1999 l-a readus la putere. Cariera lui Ion Iliescu este presărată de Mineriade. Fiecare dintre acestea a jucat un rol important în ascensiunea sa”, a precizat politologul.

Consecința unei Revoluții violente, în contradicție cu situația din fostul „bloc sovietic”

Contextul politic al vremii era unul agitat. Consiliul Frontului Salvării Naționale (CFSN) a condus România în primele luni după Revoluție, pentru ca ulterior puterea să fie preluată de Consiliul Provizoriu de Uniune Națională (CPUN). „Imaginea unei Românii greu de reformat, debranșată de la Occident, ostilă, care supraviețuiește până astăzi, este legată de Mineriade. Aceste fenomene au făcut diferența între România și restul țărilor care intraseră în tranziție”, a comentat politologul.

Potrivit lui Cristian Pîrvulescu, „Mineriadele au fost consecința Revoluției violente, străină restului țărilor ex-socialiste”.

L-am întrebat pe interlocutorul nostru dacă, în opinia sa, în România de astăzi s-ar mai putea produce un fenomen similar celor la care ne referim. „Mineriadele au dispărut din 1999. Discutăm despre 22 de ani, timp în care minerii n-au mai putut interveni. N-o mai pot face, deoarece nu mai reprezintă o forță politică și socială”, a venit răspunsul.

Anul trecut, la o emisiune televizată, Miron Cozma a afirmat că, oricând, ar fi capabil să conducă o nouă Mineriadă. Declarația a trezit fiori…

„Da, ar putea, dar nu mai are cu cine. Până la urmă, organizarea de tip sindical a permis mișcarea minerilor, care au beneficiat de solidaritatea de abataj. Aceasta nu mai poate exista, pentru că nu mai există mineri. Activitatea în sine a scăzut atât de mult, încât nu mai are importanță, iar cei cu care Miron Cozma a venit la București în urmă cu 22 de ani ori nu mai sunt în Valea Jiului, ori au îmbătrânit și nu mai pot constitui o forță de protest”, a replicat Pîrvulescu.

Sigur, sunt foarte mulți factori care dovedesc faptul că, printre mineri, au fost infiltrați și ofițeri de securitate, cel puțin la Mineriada din 13-15 iunie.  Acest fenoment nu este exclus nici în privința evenimentelor din septembrie 1991, așa cum a opinat și intervievatul nostru.

Din acest punct de vedere, al infiltrării ofițerilor de informații în rândul „ortacilor”, Cristian Pîrvulescu susține că, spre exemplu, la Mineriada din 1999, lucrurile sunt mai complicate. Potrivit interlocutorului nostru, la acel eveniment a fost vorba atât despre disperarea minerilor, cât și despre un interes politic: „A fost un protest violent împotriva Guvernului condus de Radu Vasile, care încerca să schimbe radical raporturile de forțe”.

„La Mineriada din 1999, dispăruseră până și cameramanii din studioul TVR!”

Amintirile lui Cristian Pîrvulescu referitoare la Mineriade sunt… vaste. Cu un la fel de… „vast” simț al umorului, am putea afirma, acum, după atâția ani, că unele dintre ele sunt și hazlii…

„Eu am trăit toate Mineriadele, dar cea din 1999 a fost foarte interesantă, pentru că mă aflam chiar în studioul TVR. Fusesem invitat la o emisiune și, legat de lipsa de coordonare și de inexistența guvernării, toți jandarmii care apărau televiziunea au dispărut. Am făcut o emisiune maraton, cu Cristina Liberis, iar toată lumea plecase. La un moment dat, nu mai erau nici măcar cameramanii! Se anunțase că membrii Guvernului au fugit și plutea senzația unei lovituri de stat”, a povestit Pîrvulescu.

Analistul politic a continuat să deruleze „filmul” acelor evenimente: „În realitate, lucrurile erau sub control, minerii erau la 100 de kilometri de București și intervenția Jandarmeriei a oprit venirea lor. Momentul a fost foarte interesant, pentru că, în general, teoretic Mineriadele au fost folosite împotriva opoziției, dar excepția a constituit-o anul 1999, când agresiunea s-a îndreptat ( ca și în 1991) împotriva Guvernului”.

Conform spuselor lui Pîrvulescu, cea mai nefavorabilă Mineriadă și inutilă, din punct de vedere politic, pentru Ion Iliescu, a fost cea din 13-15 iunie 1990: „Cred că acea Mineriadă a fost folosită pentru a-l compromite chiar pe Iliescu. Era președinte ales, iar Securitatea a vrut să profite de fricile sale, pe care le cunoștea, fiindcă îl avusese sub control vreme de aproape două decenii. Atunci, imaginea internațională a lui Ion Iliescu a fost compromisă”.

„Un președinte ales cu 85% din voturi, practic plebiscitat, deși voturile au fost fraudate, ajunge să devină un instrument de teroare împotriva celei mai active și mai pro-occidentale părți a societății… Părerea mea este că Ion Iliescu trebuia disciplinat, nefiind omul Securității”, a detaliat partenerul nostru de discuție.

Marian-Munteanu, la balconul Universitatii (sursa rfi.ro)
Marian-Munteanu, la balconul Universitatii (sursa rfi.ro)

Ion Caramitru, o punte a reconcilierii între Ion Iliescu și Marian Munteanu

Nu se poate vorbi despre Mineriade, fără a lua în calcul și negocierile care au avut loc între părțile implicate, departe de camerele de filmat sau de privirile iscoditoare ale jurnaliștilor. Și cum, încă de la Revoluția televizată din 1989 am avut parte de personaje inedite, apărute în centrul vieții politice, evenimentele au continuat pe aceeași linie…

Așadar, am aflat de la Cristian Pîrvulescu faptul că „regretatul Ion Caramitru, la vremea aceea vicepreședintele CPUN, îmi povestea că, în aprilie 1990, a încercat o reconciliere între Ion Iliescu și Marian Munteanu. S-a discutat despre o posibilă întâlnire între cei trei, stabilită la Universitate. Între timp, apăruse SRI-ul, așadar Securitatea se reactivase, oficial”.

Continuarea a fost, cumva, previzibilă: „Ei bine, Ion Iliescu a anulat întâlnirea, pe motiv că i se pregătește o capcană, precum cea care i-a fost fatală lui Allende, în Chile. Acestea erau obsesiile lui Iliescu, pe care securiștii le cunoșteau foarte bine. Probabil, chiar și Petre Roman a folosit această Mineriadă în scop propriu, pentru a-l izola pe Iliescu”.

Se cuvine o paranteză. Salvador Guillermo Allende Gossens a fost primul marxist care a devenit președintele unei țări din America Latină, în urma unor alegeri libere și nu prin lovitură de stat. După trei tentative eșuate, a câștigat președinția în anul 1970, dar trei ani mai târziu a fost înlăturat și ucis, în urma unei lovituri de stat. Asupra circumstanțelor morții sale a planat, mult timp, ipoteza sinuciderii, iar, după unele surse, politicianul s-ar fi împușcat cu o armă făcută cadou de prietenul său, Fidel Castro.

Revenind la Ion Iliescu, Cristian Pîrvulescu a subliniat faptul că, în urma evenimentelor din 13-15 iunie 1990, fostul președinte nu și-a mai revenit niciodată. Imaginea acelor evenimente este asociată cu aceea a conflictului din 15 martie 1990, de la Târgu-Mureș, ambele fiind expresia violenței.

„Pălătim și astăzi imaginea unei Românii violente și, probabil, o vom plăti încă multă vreme. Această agresivitate a rămas în imaginarul colectiv”, a spus Pîrvulescu.

Bătălia dintre serviciile secrete, actuală ca pe vremea Mineriadelor

S-au scurs 22 de ani de la ultima invazie a minerilor. Întrebarea care rămâne, în ciuda atâtor discuții și dispute, „ce a rămas necunoscut, cu privire la acest fenomen”. Cristian Pîrvulescu și-a exprimat părerea: „Nu știm cum au fost mobilizați acei oameni și cum s-au dat ordinele. Acum, toți avem telefoane mobile. La vremea aceea, lucrurile stăteau diferit, iar oamenii se urmăreau unii pe alții. Era o isterie…”

„Bănuim că de manipulare se ocupau securiștii care fuseseră integrați în Valea Jiului, imediat după greva minerilor din 1977. Ceaușescu avea nevoie să-i controleze, dar încă nu știm cum a funcționat acel mecanism”, a punctat analistul politic.

Și pentru că… orice final își are începutul, am revenit la discuția inițială, la momentul septembrie 1991 și la personajele vremii: „Oamenii lui Iliescu îi urmăreau pe cei ai lui Roman și invers… La SRI, Virgil Măgureanu era omul lui Iliescu, iar la SIE devenise șef un personaj apropiat lui Petre Roman”.

Dincolo de orice iluzie de „happy-end”, Cristian Pîrvulescu a încheiat: „Bătălia dintre cele două servicii este valabilă și în zilele noastre. Din 1990 încoace, între aceste două servicii există o concurență pe care noi o resimțim. Ele se implică în viața politică. Nu spun că intervin direct, dar pot oferi informații, în diverse zone”…

 

CITEȘTE mai multe articole interesante din categoria NEWS
A apărut noua revistă Taifasuri
  • Câștigă ACUM o Dacia Logan, 2.000 de euro și multe alte premii!
  • Nr. 854. 32 pagini. Doar 5 lei!
A apărut noua revistă Taifasuri