Pe 4 noiembrie 2026, Como a câștigat cu 9-1 pe terenul lui Lens. A devenit prima echipă din istoria Ligii Campionilor care marchează nouă goluri în deplasare. Diferența de opt goluri egalează recordul competiției din era modernă. E primul sezon european din cei 119 ani ai clubului. După patru etape, Como are 9 puncte și e a patra în faza ligii, după victorii cu 4-1 contra lui RB Leipzig și Manchester United.
Como a dat faliment și a căzut în Serie D în 2017. Grupul indonezian Djarum, al familiei Hartono, a preluat clubul în 2019. De atunci, fiecare sezon a însemnat un pas:
Calificarea s-a decis în ultima etapă. Como a câștigat la Cremona, iar AC Milan a pierdut cu Cagliari. Pentru prima dată, Champions League se joacă fără AC Milan și fără Juventus. Fàbregas a fost ales apoi antrenorul anului în Serie A, lucru care poate părea surprinzător, având în vedere că Interul lui Chivu a făcut un sezon excepțional. Totuși, de ce Fàbregas și cum s-a putut dezvolta acest proiect?
Como a avut la dispoziție foarte mulți bani. Are, probabil, cei mai bogați patroni din Serie A, dar chiar dacă bugetul e mare, e folosit pentru a dezvolta proiectul în toate direcțiile care contează. Clubul a fost cumpărat cu bani puțini, în jur de 1 milion de euro, suma de cumpărare efectivă fiind de 200.000 de euro, restul fiind anumite datorii.
Pentru averea patronilor, care au în jur de 45 de miliarde de euro, par bani găsiți prin buzunarele de la o geacă uitată în dulap. Apoi, în următorii ani, până în acest moment, au investit în total cam 300 și ceva de milioane, toți din fonduri proprii. Primii patru ani au fost relativ ieftini, de câteva milioane până la câteva zeci pe an. Explozia vine odată cu Serie A: 167 de milioane într-un singur sezon.
În ce au investit. Costurile din 2024-25 au fost de 156 mil. € la club și 190 mil. € la nivel de grup:
Mirwan Suwarso, președintele clubului, a spus în mai multe interviuri că el vede acest proiect ca o divizie de parc tematic a afacerii și adevărul e că spune cu subiect și predicat ceea ce mai toată lumea observă de ceva ani, că fotbalul e o industrie de entertainment. Poate cândva ne vom da și noi seama local că „mută-mută”, „ieși” și „simplu cu out” nu mai sunt atractive. Lumea din România și-a pierdut respectul pentru fotbalul local și pentru că, probabil, ce se întâmplă după meci e mai interesant decât meciul în sine. Como nu e gândit ca un club de fotbal care face și puțin turism. E gândit ca o destinație turistică de lux în care fotbalul e atracția principală. Suwarso o spune direct: echipa de fotbal e „divizia de parc tematic”. Lacul e parcul, iar meciul e cel mai spectaculos carusel din el.
De ce au ales asta: Como are circa 80.000 de locuitori, e al doilea cel mai mic oraș din Serie A. Are Milan și Inter la 50 de kilometri și un stadion mic. Din bilete, drepturi TV și fani locali nu poți construi un club mare. În schimb, lacul are peste 5 milioane de turiști pe an, o industrie de circa 1,5 miliarde $. Planul e să captezi o parte din acești bani prin club.
Cum funcționează în practică, pe piese:
Din punct de vedere al scoutingului, Como se comportă diferit față de trendul actual din fotbalul mondial, în sensul că nu sunt într-o căutare constantă de jucători tineri. În loc să cumpere potențial, încearcă să cumpere performanță directă, jucători care excelează în date în campionatele și mediul lor, dar care trebuie să se potrivească pe modelul propriu.
Personal cred că goana non-stop după tineri nu face decât să scadă nivelul unor cluburi care erau importante, vezi Manchester United, și în egală măsură pune o presiune mare pentru performanță la o vârstă încă de formare, iar dacă acești jucători nu performează, sunt înlocuiți imediat, tot cu alți jucători la fel de tineri, în speranța că cineva își va atinge potențialul așteptat. João Félix, Sancho, Ansu Fati, Giovanni Reyna, Renato Sanches sunt doar o parte dintre jucătorii pentru care s-au creat așteptări mari, bazate doar pe un potențial și nu pe un nivel actual arătat pe mai multe sezoane.
Fàbregas a venit la Como ca jucător și acționar, lucru important , pentru că i-a cerat un sentiment de apartenență, a fost antrenor interimar din noiembrie 2023 și principal din iulie 2024. La 39 de ani, este primul lui post de antrenor principal la seniori. Spune că după meci nu poate dormi, pentru că are toate fazele proaspete în minte. Îi place momentul în care stă singur și face analiza post-meci. Staff-ul a studiat fiecare structură tactică din fotbal ca să găsească cum se atacă fiecare. Un bloc jos 4-5-1 se atacă altfel decât pressingul om la om al Atalantei.
Vizavi de relația cu jucătorii, spune că la prima întâlnire cu un jucător pe care vrea să-l aducă nu vorbește despre fotbal, ci despre viața lui. Consideră că datele nu pot înlocui încrederea dintre antrenor și lot. Un exemplu: l-a convins pe Mërgim Vojvoda să vină la Como chiar în tunelul stadionului Torino, la pauza unui meci.
Cu presa își protejează ideile. Când un analist TV i-a cerut detalii tactice după meciul cu Inter, a refuzat direct. În schimb, își asumă greșelile: după o înfrângere a spus că poate nu a reușit să explice echipei ce fel de adversar are în față. Înaintea meciului cu Milan a spus că se întreabă cum vrea să piardă: cu frică sau fiind cine sunt. Fața cealaltă: presa italiană îi reproșează că se plânge mult când lucrurile nu merg cum vrea.
Totuși, probabil cea mai interesantă declarație pe care am văzut-o este cea în care conducerea explică relația cu antrenorul. Fàbregas scrie pentru fiecare meci un plan tactic detaliat și îl prezintă proprietății cu o zi înainte. Planul conține, de exemplu:
Cumva asta e în contradicție cu imaginea de șef pe care o avem despre un antrenor în România. E o diferență mare în a înțelege leadershipul și ce înseamnă asta. Leadershipul nu înseamnă a fi o persoană autoritară care ține toată decizia și motivele ei în argumente proprii și fixe, ci a înțelege că colaborarea, comunicarea și deschiderea către opinii sunt puncte forte ale unui management modern și corect.
Como joacă de bază în 4-2-3-1: posesie pentru construcție, dar cu intenția clară de a penetra. Trei mecanisme explică aproape tot ce face echipa. În diagrame, Como atacă spre dreapta; albastru înseamnă Como, gri înseamnă adversarul.
:format(webp):quality(100)/wp-content/uploads/2026/11/constructia.jpg)
Rotația creează superioritate în centru și pune un jucător în plus între linii. Prețul este o tranziție defensivă mai fragilă, pe care Fàbregas o acceptă în funcție de adversar și de jucătorii disponibili.
:format(webp):quality(100)/wp-content/uploads/2026/11/atacul.jpg)
Alergările în spate nu produc doar ocazii. Ele împing linia adversă înapoi și deschid spațiu pentru jucătorii care primesc între linii. De acolo vin combinațiile scurte, un-doi-urile și șuturile de la distanță. Asera cu Lens, 5 din cele 9 goluri au fost marcate dupa ce jucatorii au cerut mingea in profunzime. Golul 8 insa arata un element interesant, 1-2ul care, inmod normal nu este element central in jocul pozitionalal clasic, el fiind un principiu functional, si asta arata ca Fabregas nu este atat de obsedat de control precum toti disciopilii lui Guardiola (Maresca, Kompany si mai ales Arteta).
:format(webp):quality(100)/wp-content/uploads/2026/11/presingul.jpg)
Como nu așteaptă greșeala adversarului, o provoacă. Echipa duce mingea spre tușă, unde linia de margine devine un jucător în plus, apoi atacă om la om. De aceea a fost ultima din Serie A la interceptări, dar a 5-a la PPDA (pase pe care le poate face adversarul per posesie) și a 3-a la intensitatea pressingului. Este important să înțelegem că pressingul are ca scop principal izolarea unei zone de teren pe care noi o controlăm, recuperarea sau greșeala adversarului vin ca elemente secundare ale intenției principale.
Como, deși așa pare, nu e povestea unor miliardari care au cumpărat succesul. Mulți proprietari bogați au eșuat cu bugete mai mari. Asta trebuie să înveţe Universitatea Craiova, Dinamo, Rapid sau FCSB. Diferența e ordinea în care s-a construit: întâi oamenii și structura, apoi identitatea de joc, apoi infrastructura și brandul. Ar fi extrem de important să înțelegem că puterea principală a oricărei organizații stă în oamenii pe care îi avem la dispoziție și, mai important ca toate, înainte de a fi fotbaliști sau conducători, suntem oameni și trebuie să înțelegem la nivel structural și emoțional ce se întâmplă între relațiile dintre noi și mai ales în relația cu noi înșine. De ce cu noi înșine? Pentru că nu te poți dezvolta ca om și profesionist dacă nu îți pui întrebări și, din păcate, nu prea o facem. Putem să plecăm de la una clasică, care are legătură cu subiectul. Fotbalul și performanța. Como se dice?