Nu ai crede că omul din fața noastră are vreo problemă medicală. Îl știm deja de câțiva ani buni și nu am observat ceva ieșit din comun. Ba chiar am dat o tură prelungită de stadion cu el înainte de a se inaugura, în octombrie, arena europeană de la Sf. Gheorghe și nu s-a plâns vreun moment de vreo durere.
Venise în grabă de la brutărie, unde merge în fiecare dimineață la ore „mici”. Recunoștea că și-a cam neglijat afacerea în ultima vreme din cauza fotbalului, dar brandul merge înainte foarte bine pentru că s-a muncit mult și cu folos la ridicarea lui. Iar Dioszegi nu se dă la o parte nici să frâmânte pâinea în unele zile alături de angajații săi.
Sunt multe lucruri care nu se știu despre „ungurul” Dioszegi. Ne surprinde când ne dezvăluie cum vede el viața în România. „Trebuie să muncești mai mult decât un român dacă vrei să fii respectat. Eu mă simt unul de-aici”.
Cel mai mare secret este să faci întotdeauna lucrurile cu inima și să fie produsul natural. La mine brutarii fac încă pâinea cu mâna. Facem totul manual. Am cuptoare pe lemne, dar contează în primul rând tradiția. La început am fost la sate să-i întreb pe oameni cum se făcea pâinea acum 40-50 de ani, am găsit femei bătrâne care mi-au explicat secretul pâinii lor” – Laszlo Dioszegi, patron Sepsi Sf. Gheorghe
Ajungem la probleme de viață, la probleme de sănătate. Știm despre hernia sa de disc, dar nimic mai mult. De aici pleacă un dialog plin de enigme, de noutăți. O continuare a celui pe care același Dioszegi l-a avut cu FANATIK acum trei ani, în mai 2019, pe vremea când Europa era doar un vis frumos.
„Am avut două operații de hernie de disc. Una la Brașov în 2004, alta la Szeged în 2011. Ambele la discul lombar L5. Probleme au fost în Ungaria, unde mi-au atins nervul și partea stângă a piciorului a rămas cu sechele. Nu simt deloc jumătate din talpă, medical se spune că e o semi-pareză! Chiar nu simt nimic, dar lumea nu-și dă seama când merg!
Eu spun că sunt obișnuit cu furnicile sau furnicăturile, că așa se întâmplă și când stai mai mult timp într-o poziție și amorțești… De 10 ani m-am obișnuit să trăiesc cu acest sentiment… Nu am ce face, nu fac nici recuperare pentru că nervul este singurul din corp care nu se recuperează”, începe domnul Laszlo.
Cum au fost totuși primele săptămâni din 2011, după operația greșită de la Szeged? Cum s-a simțit? Ce a trăit Laszlo Dioszegi? Cu ce angoase s-a luptat?
„S-a întâmplat asta acum peste 10 ani, în 2011, chiar când am fondat clubul. După intervenția de la Szeged, am stat în pat aproape două luni și atunci eram foarte neîncrezător… Îmi treceau prin cap doar gânduri că niciodată nu o să pot să mă mai ridic și să trăiesc o viață normală. Mai mergeam puțin prin cameră, 10-15 metri, dar nu puteam ieși din casă pentru a merge la stadion sau a-mi face treburile. Au fost într-adevăr în 2011 două luni de mari probleme pentru mine.
Am fost și la Târgu Mureș, la specialist, care, când m-a văzut, a zis că parcă nici nu sunt operat! M-am speriat tare în momentul ăla… «Cum să nu fiu operat, domn doctor, când a durat intervenția trei ore și jumătate la Szeged? Plus aceea de la Brașov, din 2004, de 45 de minute?» Ca să fac o paranteză, la o lună și jumătate după operația de la Brașov am jucat fotbal, deși doctorul mi-a interzis 6 luni să fac efort! Eram mai tânăr atunci… Jucam în liga a patra!”.
„Revenim la vizita pe care am făcut-o la specialistul de la Târgu Mureș. Mi-a dat niște medicamente, un tratament mai complex și mi-a zis să-l sun peste două-trei luni, să-i spun cum mă simt. Ei bine, la două săptămâni de când am început acel tratament, m-am ridicat din pat, am ieșit din casă și am început să merg. Nici nu am mai sunat la domnul doctor de la Târgu Mureș! Îi cer scuze acum…
De atunci, din 2011, nici măcar nu am mai mers să-mi fac vreo radiografie sau vreo altă analiză la coloană vizavi de problema mea. Am fost convins și sunt și acum că oricum nu mai pot să schimb nimic. Am rămas pe viață cu această paralizie, chiar dacă punem în ghilimele, la talpa piciorului stâng”, dezvăluie Dioszegi.
Cel mai important în viață este să ai încredere și să visezi. Sepsi Sf. Gheorghe este dovada cea mai clară în acest sens” – Laszlo Dioszegi, patron Sepsi Sf. Gheorghe
„Poate e și o teamă să nu se mai descopere altceva, dar, Slavă Domnului!, mă simt bine și-mi văd de viața mea. Mai am dureri când merg mai mult, când fac efort mai mare, dar cineva care nu știe prin ce clipe grele am trecut nu o poate să-și dea seama niciodată de ce am. Nu mai joc fotbal, asta pot să spun, apropo de operația de la Brașov și ce povesteam mai înainte…
Dar nu doar din cauza spatelui nu mai joc, ci din cauza genunchilor… Sunt praf ambii genunchi. La dreptul e os pe os, iar la genunchiul stâng mai am doar 20 la sută cartilagiu. Teoretic, aș avea nevoie de două operații la genunchi și de două proteze. Am dureri mari nu doar la schimbarea vremii! Nici să dau în minge nu mai pot, abia o deplasez vreo 20 de metri… Mi-e tare dor de minge. Ce șut aveam în tinerețe!”
Când am început afacerea cu brutăria, noaptea am fost brutar, dimineața făceam pe șoferul, iar la prânz eram patron. Am avut zile în care lucram câte 16-17 ore până am mai angajat un șofer, am mai cumpărat un cuptor și am mai adus alți 3-4 muncitori” – Laszlo Dioszegi, patron Sepsi Sf. Gheorghe
Deci Laszlo Dioszegi a jucat fotbal organizat. E încă un secret pe care puțini îl știau despre șeful din Covasna. „Aveam un șut năprasnic, așa observau toți. Când începea meciul, încercam să dau gol direct de la mijlocul terenului… Nu au fost puține aceste situații”
Ce fel de fotbalist era Dioszegi? „Aveam un șut tare și precis, plus o viziune foarte bună asupra jocului. Minusurile țineau de faptul că eram lent și nu aveam joc de cap. Dar la cornere și la lovituri libere, eram foarte bun, dădeam goluri! Dar oricum nu poți să te lauzi că ești fotbalist bun când joci în liga a patra, cum am făcut-o eu… Recunosc cu seninătate, dar poate ajungeam mai sus dacă nu aveam probleme de sănătate. Iar acestea au pornit din clasa a 7-a…”
Haideți să auzim o altă dezvăluire, de această dată din copilărie, despre omul care parcă funcționează pe pilot automat la Sf. Gheorghe. Brutărie, stadion, afaceri, fotbal, și apoi totul iarăși de la capăt.
„Am fost la un meci al lui Oltul Sf. Gheorghe. Cum știu cei mai în vârstă, prin tribune veneau oameni care vindeau semințe de dovleac, prăjite la ei acasă, în cine știe ce condiții… Eram copil și am cumpărat de vreo 20 de lei… O sumă foarte mare… Costa un leu o cupă de semințe. Tot meciul am mâncat semințe, iar a doua zi, luni dimineață, trebuia să merg la școală. M-am simțit foarte rău. Mama m-a dus la spital și am fost depistat cu o hepatită foarte severă… Totul a plecat de la semințele acelea de dovleac. Am stat internat vreo 10 zile și am slăbit foarte tare. Mai aveam și o insuficiență sangvină, iar doctorul i-a alertat pe părinții mei. Le-a transmis la externare că măcar un an și jumătate să nu mă lase să fac niciun efort fizic.
Astfel că din clasa a 7-a până într-a 9-a am fost nevoit să renunț să joc fotbal la CSȘ Sf. Gheorghe cum era atunci. Acei doi ani pierduți m-au afectat tare mult ulterior. Este poate vârsta când un tânăr poate realiza dacă progresează sau se lasă de fotbal. Eu i-am pierdut, cum mi-am pierdut și entuziasmul când am putut iar să alerg. Hepatita aceea agresivă din clasa a 7-a mi-a pus stop! Am jucat fotbal mai apoi, cum vă povesteam, dar am realizat că nu am cum să ajung fotbalist”, detaliază șeful fotbalului de la Sepsi.
„Când stăteam în pat după operația de la Szeged, mi-a venit în cap ideea. Să înființez un club. L-am sunat pe prietenul și vecinul meu, David Kertesz, i-am zis că am afacerea cu brutăria și să ne apucăm de treabă. Să facem Sepsi și să ajungem în liga a treia. De fapt, visul meu era să ajungem în liga secundă, unde au mai fost Oltul Sf. Gheorghe și IMASA, și să stăm doi-trei ani acolo.
Mă gândeam atunci că ar fi ceva extraordinar să aducem fotbalul mare la noi în oraș, să vină suporterii lângă echipa orașului, pentru că eu știu ce înseamnă să fii suporter… Eu vin din peluză, îi știu pe toți, îmi doream să formăm o familie, să avem unde merge o dată la două săptămâni, iar după meciuri să mai bem o bere… Inima mea e în peluză cu ei, chiar dacă fizic nu stau acolo!
Anul trecut, în 2021, s-au împlinit 100 de ani de fotbal la Sf. Gheorghe. Chiar a apărut o carte despre această istorie. Avem acte că, în 14 august 1921, s-a înființat primul club profesioist de fotbal din Sf. Gheorghe. Se numea CS Concordia Sf. Gheorghe. Puteam să mergem și mai în spate cu documentarea, pentru că în ziarele vremii s-a scris că echipa unui colegiu din Sf. Gheorghe a jucat, în 1904, un meci cu o formație din Brașov. Oricum e bine, pentru că sunt orașe mari în România unde fotbalul a început abia după 1945” – Laszlo Dioszegi, patron Sepsi Sf. Gheorghe
Fiecare poate spune orice, dar eu nu sunt genul care să mint sau să inventez ceva. Niciodată, repet niciodată, nu m-am gândit când am înființat Sepsi în 2011 că vom ajunge în Liga 1! Ce să mai spun despre cupe europene, cum s-a întâmplat vara trecută? Toate s-au făcut cu pași mici, siguri și corecți”, mai spune patronul din Sf. Gheorghe.