Cum a fost ucis sectorul piscicol din România! Fabricile de conserve puse pe butuci, importuri masive și braconaj cu acordul autorităților locale

A fost odată ca niciodată, cam așa poate începe povestea sectorului piscicol din România. În urmă cu trei decenii, țara noastră se afla printre primele trei state din întreaga lume la producția și procesarea peștelui. Da, citiți bine, citiți corect.

România dispunea înainte de 1989 de o flotă de pescuit oceanic formată din 40 de nave care aprovizionau fabricile interne de conserve. Erau vremurile în care pe stadionul Giulești, pe lângă care intrau sau ieșeau toate garniturile de tren, trona celebrul „nicio masă fără pește”.

Cum a fost ucis sectorul piscicol din țara noastră!

Culmea, peștele era considerat chiar mâncarea săracului, atât de la îndemâna tuturor devenise. Și cum să fie altfel când România se bucura de Marea Neagră, de Dunăre, Delta Dunării, râuri și ape pline de pește încât aveam să le dăm și altora.

Doar că, Revoluția a schimbat din temelii totul și nu puține au fost cele care au mers înspre faliment. Dorit sau nu, gândit au ba, dar bătut în cuie preț de ani de zile.

Digi24.ro

Greșeala făcută de un american plecat într-o vacanță de 3 săptămâni în Europa. La întoarcere avea o factură de 143.442 $ pentru mobil

Nimeni nu știe nici până la această oră ce s-a întâmplat cu flota de pescuit a României. Cele 40 de nave moderne care aveau la bord linii tehnologice de prelucrare şi conservare au dispărut în neant. Și nu neapărat lipsa lor a dus la declinul fabricilor de conserve din țară.

Pește aveam suficient, dar nu și oameni în stare să gândească o strategie coerentă pentru acest sector. Unul care a fost lăsat de izbeliște, abandonat pentru o perioadă și predat la cheie unor baroni locali care n-au știut ce să facă cu el.

Și până să ne dezmeticim, peste noi, peste întreaga Românie au venit importuri masive. Cantități enorme, industriale, cantități nu neapărat mai bune, dar, în mod categoric mai ieftine. Așa s-a întâmplat și cu peștele.

Unde a dispărut peștele românesc

Din nefericire, în acest moment, România importă nu mai puțin de 90% din peştele pe care îl consumă. Suntem la ani lumină de perioada în care ne depășeau la producția de pește doar RFG-ul și URSS-ul. Experții spun că atunci peste șapte mii de oameni lucrau în flota de pește oceanic a țării.

Digisport.ro

”Monstrul” a murit! Soția sa a făcut anunțul: ”Era în paradisul său”

Navele străbăteau oceanele lumii, pescuiau, prelucrau și chiar ambalau deja anumite produse. Pești proaspeți ajungeau pe masa românilor, dar situația s-a schimbat.

Oamenii din domeniu atrag atenția că dacă ne raportăm la peștele de captură din țară atunci o să avem surprize neplăcute. Concret, peștele sălbatic poate să ajungă pe cale de dispariție dacă nu vom regândi întreaga strategie. Și tot ceea ce vom mânca va fi pește de acvacultură.

Sau, în schimbul a bani mulți, captura adusă din țări îndepărtate va fi singura pe care o vom regăsi în galantarele marilor magazine.

Se întâmplă lucrul acesta și pentru că guvernanții au rămas insensibili la adevăratele drame locale. Oamenii din Deltă au spus, de exemplu, că mai toate canalele s-au înfundat cu aluviuni aduse de Dunăre și apa nu a mai respirat. Urmare firească, peștele nu s-a mai înmulțit. Și cel care a reușit să o facă a devenit pradă braconajului dus la extrem.

Mai ales că, în urmă cu doar câțiva ani de zile, un permis de pescuit putea fi obținut cu lejeritate. Nu era nevoie de prea multe acte, nu existau controale. O mână spăla pe cealaltă, dar mai ales scotea peștele dintr-o traistă și îl băga în alta. Să fie bine, ca să nu fie rău.

Ce s-a întâmplat cu fabricile de conserve de pește

Înainte de Revoluție, în România existau cinci mari fabrici mari de conserve şi preparate din peşte. Adevărate industrii în domeniu, toate însemnau mii de locuri de muncă și asigurau împreună întregul consum intern. Culmea, pentru că producția era atât de mare, multe dintre produse mergeau chiar și la export.

Tulcea, Constanţa, Brăila, Galaţi şi Bucureşti au fost fabricile unde ajungea peștele capturat. Împărțite pe câteva linii, acestea tăiau, tranșau, feliau, porționau, împachetau și congelau aproape non stop. Atât de mare era producția.

De altfel, ca să vă faceți o idee, Întreprinderea de Pescuit Oceanic din Tulcea avea peste 80 de nave, respectiv 56 de pescadoare, 13 nave frigorifice Polar de transport şi vase auxiliare. Mai bine de cinci mii de oameni lucrau în județ doar pentru această companie.

Declinul a început la puțin timp după căderea comunismului. Pe nimeni nu a mai interesat industrializarea, guvernele s-au făcut că plouă atunci când doleanțele fabricilor au început să curgă cu nemiluita și, în cele din urmă, multe dintre ele au tras obloanele.

S-au transformat în relicve și în cimitire de fier vechi. Apoi, când baronii locali au mirosit afacerea le-au acaparat și au vândut din ele tot ce se putea vinde. Au făcut-o, evident, cu sprijinul Executivului. Deloc impresionați de dramele lăsate în spate, de oamenii care rămâneau fără locuri de muncă, guvernanții au promis privatizări pe bandă rulantă și au livrat conserve goale.

Bursa de pește, milioane de euro investiți, milioane de euro risipiți

FANATIK a scris AICI despre proiectele eșuate ale Ministerului Agriculturii. Printre ele se numără și celebra Bursă de Pește. Pe hârtie și mai ales în site-ul oficial, bursa urma să reprezinte un element important pentru desfăşurarea activităţii cu specific pescăresc, fiind parte a infrastructurii primare a acestui sector.

Fostul ministru al Agriculturii, Adrian Oros a recunoscut că „bursa de pește” din Tulcea a costat nu mai puțin de 28 de milioane de lei, bani care au cam ajuns pe apa sâmbetei.

Guvernanții și autoritățile locale s-au pozat și au promis o reglementare în domeniu. Fostul premier Viorica Dăncilă, Petre Daea, cel care a condus MADR-ul, dar și Carmen Dan, ministrul Afacerilor Interne de atunci și Răzvan Cuc, fostul ministru al Transporturilor, precum și o mulțime de factori locali și secretari de stat au participat la eveniment.

Bursa a mers două zile, a efectuat câteva tranzacții și ca să fie treaba treabă și eșecul eșec, România trebuie acum să returneze din banii luați de la Bruxelles. Și de restul praf, mult praf.

Între timp, multe dintre ape au proprietari cu legături politice, Dunărea nu o putem îmblânzi de nicio culoare, în timp ce Marea Neagră pare profitabilă strict pentru vecini. Delta propune multe, dar pescuitul industrial nu își mai are rostul. A dispărut din peisaj pentru că factorii cu putere de decizie n-au înțeles cât de important era sectorul. Și l-au lăsat să moară