Cu două luni înainte de alegerile prezidențiale din 4 mai, sondajele de opinie îl plasează pe primul loc în preferințele electoratului pe candidatul independent Călin Georgescu, câștigătorul surpriză al primului tur al alegerilor din noiembrie 2024. Deși între timp Parchetul a început urmărirea penală a acestuia pentru mai multe infracțiuni, inclusiv acțiuni împotriva ordinii constituționale, acesta e încă liber să-și depună candidatură, având șanse încă să ajungă la Cotroceni, și în fruntea Consiliului Suprem de Apărare a Țării – instituția care decide politica externă și strategia de apărare a țării.
Potrivit Constituției (art.92), președintele României este comandantul forțelor armate și îndeplinește și funcția de președinte al Consiliului Suprem de Apărare al Țării. Dincolo de situațiile extraordinare, mobilizarea forțelor armate, decretarea stării de asediu, prin intermediul CSAT-ului, președintele țării coordonează practic atât politica externă a României, dar și strategiile ce privesc apărarea și securitatea țării.
Dincolo de episodul PRM/ Corneliu Vadim Tudor, până la alegerile recente România nu s-a aflat în situația ca un candidat cu șanse reale la președinția țării să se pronunțe deschis împotriva apartenenței la Uniunea Europeană și NATO, obiectivele strategice asumate de clasa politică în ultimele decenii. Fără decizia CCR de anulare a alegerilor din decembrie 2024, Călin Georgescu, cel mai probabil, ar fi decis astăzi politica de securitate a țării din fruntea CSAT-ului.
Dintre atribuțiile CSAT-ului putem enumera: propunerea strategiei naționale de apărare a țării – un document cheie ce stabilește direcția și setul de măsuri pe mai mulți ani a instituțiilor din domeniul securității naționale. Mai mult, România se află în punctul în care noul președinte al țării trebuie să adopte o nouă strategie de apărare a țării pentru următorii ani. Așa cum se poate observa din documentul elaborat de Administrația Prezidențială în anul 2020, multe din problemele actuale cu care se confruntă România puteau fi evitate dacă președintele veghea la îndeplinirea obiectivelor fixate în Strategia de Apărare a Țării 2020-2024.
Dincolo de atribuțiile în situațiile extreme de război sau calamitate naturală, CSAT-ul are un rol cheie în determinarea politicilor privind securitatea națională. În primul rând, prin acest organism sunt avizate toate actele normative emise de Guvern ce privesc securitatea națională, organizarea forțelor armate, bugetele instituțiilor din domeniul securității sau staționarea trupelor străine pe teritoriul țării, dar și numirile în grad de general-locotenent/ vice-amiral și cele superioare acestora.
Apoi, CSAT-ul aprobă „orientările de baza în domeniul relațiilor internaționale privind securitatea națională; proiectele tratatelor și acordurilor internaționale în domeniul securității; stabilirea de relații cu organisme similare din străinătate de către instituțiile și structurile cu atribuții în domeniul siguranței naționale; programele multianuale privind înzestrarea forțelor sistemului național de apărare; principalele direcții de activitate și măsurile generale necesare pentru înlăturarea amenințărilor la adresa siguranței naționale; cheltuielile operative destinate realizării siguranței naționale.”
Rămâne de văzut în ce măsură Călin Georgescu, acum cercetat penal pentru mai multe infracțiuni printre care și acțiuni împotriva ordinii constituționale și constituirea unei organizații cu caracter fascist, va reuși să mai candideze la alegerile prezidențiale din luna mai, însă chiar și în lipsa acestuia de pe buletinele de vot nu poate fi înlăturată definitivă posibilitatea unui alt candidat suveranist, cu poziții contrare obiectivelor strategice ale României.
Cert este că anularea alegerilor din noiembrie-decembrie a avut și un efect fundamental în ceea ce privește componența CSAT-ului. Potrivit legii, pe lângă șeful statului, din CSAT mai fac parte premierul, șase miniștri (Apărare, Interne, Externe, Justiție, Economiei și Finanțelor), șefii serviciilor secrete (SRI și SIE), șeful armatei și consilierul prezidențial pentru securitate.
Anularea alegerilor prezidențiale de anul trecut, dar nu și a celor parlamentare, a permis președintelui Iohannis, rămas încă în funcție, să numească un nou guvern, asigurând astfel șapte din cele 12 poziții din cadrul CSAT-ului. Presupunând că un candidat suveranist va deveni noul președinte al României după viitoarele alegeri, acesta va veni cu două veni în CSAT cu propriul consilier pe securitate, având deci doar două voturi. Rămân sub semnul întrebării voturile șefilor serviciilor secrete și al Statului Major, numiți de președinte însă cu aprobarea Parlamentului, însă chiar și așa un viitor președinte suveranist nu va putea avea majoritatea în CSAT dacă nu va numi și premier suveranist.
Potrivit actualei legislații „CSAT adoptă hotărâri prin consens” (vezi art.6 din Legea 415/2002), o procedură care a înlocuit vechea reglementare unde hotărârile se adoptau prin majoritatea membrilor Consiliului. Prevederea este considerată, în dezbaterile juridice, oarecum lacunară pentru că nu prevede ce se întâmplă în cazul în care nu se întrunește consensul. (Consensul este soluția prevăzută și pentru Guvern, însă aici există prevederea că dacă nu se întrunește consensul, hotărăște primul-ministru. O astfel de prevedere care să-i dea o astfel de putere președintelui nu există pentru CSAT).
Fostul consilier prezidențial din mandatul președintelui Băsescu, politologul Cătălin Avramescu, subliniază că această prevedere a consensului, oricât de greoaie și excesivă ar părea, se traduce în necesitatea susținerii din partea tuturor membrilor Consiliului. „Nu se ia nicio decizie fără consens. Practic, se blochează CSAT-ul”.
Totuși, profesorul de științe politice susține că președintele are în continuare o putere imensă în CSAT, susținând că un posibil președinte suveranist, care ar urmări o agendă izolaționistă, ar căuta mai degrabă să paralizeze funcționarea Consiliului.
„Președintele are în continuare o putere considerabilă în CSAT. Dacă asemenea personaje ar deveni președinte ar fi un dezastru pentru că CSAT-ul pur și simplu nu ar fi convocat, fără președinte nu se poate ajunge la niciun fel de concluzie, și este de fapt ceea ce și urmăresc extremiștii. La noi, principala formă de acțiune a acestor formațiuni este inacțiunea. Adică lași lucrurile să se prăbușească. Un președinte suveranist va profita de faptul că pur și simplu poate să paralizeze instituții elementare ale statului.
În literatura de specialitate există conceptul de putere de veto, adică nu trebuie să ai majorități, ci decizia cheie prin care să poți să blochezi un proces politic”, a declarat acesta, pentru FANATIK.
Potrivit politologului, într-o astfel de situație România ar copia modelul administrației Trump, cu un sistem personal, ce ar funcționa ocolind instituțiile statului.
„Nici nu e nevoie să încerce să schimbe șefii unor instituții precum armata sau serviciile secrete, pentru că agenda izolaționistă a extremiștilor e de așa natură că pe ei îi avantajează mult mai mult ca instituțiile să nu funcționeze. În plus, asta lasă loc pentru influența personală. Ca în America lui Trump, contează mai puțin ce spune legea, ce spune o birocrație anume, ci contează relația cu președintele însuși. Sistemele de tipul acesta, populist-autoritate, sunt sisteme intens personalizate, un motiv în plus pentru care nu-i interesează ca instituțiile să nu funcționeze.
Dacă instituțiile nu funcționează, ce poți să faci? Pui mâna pe telefon, și te duci direct la șef. Este o guvernare pe lângă instituții. Ei nici nu vor să realizeze ceva prin CSAT, ei vor mai curând să paralizeze instituția. În Parlament, tactica acestor partide este aceeași, scandal, scandal, scandal. Dacă tu ai niște voturi acolo, du-te și exprimă-le în plen, dar nu umbla după oameni cu telefoanele prin lifturi”, a mai declarat Cătălin Avramescu pentru FANATIK.