După încheierea meciului Senegal – Maroc 1-0, din finala Cupei Africii pe Națiuni, învinșii au făcut scandal și și-au acuzat adversarii că au apelat la vrăjitorie pentru a pune mâna pe marele trofeu.
Cel mai neobișnuit lucru a fost isteria creată de prosopul portarului senegalez Edouard Mendy, pe care marocanii au vrut cu orice preț să pună mâna considerând că este un obiect de vrăjitorie. Prezent la turneul final ca selecționer al reprezentativei din Zimbabwe, Mario Marinică a vorbit despre practicile voodoo de pe continentul african.
”Mi s-a întâmplat și mie. Se întâmplă foarte des în Africa. Ei cred în voodoo sau juju, cum îi spun ei. Li se mai spun medici tradiționali, dar sunt vrăjitori, cum era și la noi că se mergea la o babă ca să facă un descântec. Așa se întâmplă și acolo. Chiar dacă nu e adevărat este și o chestie psihologică.
Ei chiar dacă cred în Dumnezeu sau Allah, asta este o chestie de iritare pentru ei. S-a făcut caz, dar nu s-a făcut caz de copiii care nu dădeau mingea în teren. Mi se pare mai grav asta”, a declarat Marinică, pentru prosport.ro.
Tehnicianul român, care activează de ani buni în fotbalul african, a povestit o întâmplare extrem de haioasă din perioada în care pregătea o echipă din Tanzania și modul în care i-a convins pe jucători să treacă peste un moment de magie neagră.
”Mi s-a întâmplat să găsesc picioare de pui în mijlocul terenului și jucătorii nu mai doreau să joace. În Tanzania, când antrenam acolo. N-au vrut jucătorii să joace. A venit căpitanul și a zis: ‘Domnule antrenor am găsit asta și ne e frică, că am mai jucat aici și ni s-au rupt picioarele. În plus, noi mereu pierdem aici’.
Le-am aruncat și am spus că am ‘juju’ din Europa, că noi suntem cu vampiri și al meu e mai puternic. Le-am spus de Dracula și mulți cred în vampiri acolo. Era un meci amical în Tanzania. (n.r. – Și v-au crezut?) Da”, a spus el.
În vârstă de 61 de ani, Mario Marinică a explicat că a fost dat afară pentru că nu a vrut să se implice într-o chestiune legată de voodoo și asta chiar dacă a reușit să câștige un trofeu important în Africa.
”Apoi am mers la turneul final și următoarele 17 meciuri nu am mai primit gol. A fost singura dată când o echipă a jucat acel turneu final fără să primească gol. Am și câștigat turneul. Era Cupa Campionilor pentru Africa centrală și de est.
Am câștigat apoi și cu 3-0 cu campioana Africii de Sud. Ei erau locul 13 în Africa și noi eram pe 152. Apoi trebuia să jucăm cu Esperance Tunis și am mers să îi văd și am lăsat secundul să facă antrenamente. Am câștigat cu 4-3, dar deja se alarmau. Spuneau că a plecat antrenorul și de aceea s-a dus voodoo.
Apoi când am pierdut era panică totală. Au vrut să mă trimită în România să merg să aduc ‘juju’. N-am vrut să merg și s-a schimbat proprietarul echipei și m-a schimbat și pe mine. Și s-a mai întâmplat când am fost la scouting în Ghana și Nigeria. Acolo se sacrifică câte un animal înainte de meci și se dau jucătorii cu sânge”, a afirmat antrenorul.
Tehnicianul român care scrie istorie în Africa a început fotbalul la Autobuzul București (n.r. – devenită Rocar după Revoluție) și a mai jucat în cariera sa la Dinamo, Steaua, Mecon și Girueta, fără a străluci însă.
În 1993, după retragere, a mers în Anglia unde a urmat mai multe cursuri de antrenor. Apoi, a pregătit modesta formație Haringey Borough FC, iar între 1999 și 2001 a activat ca tehnician la academia lui Arsenal.
Întors în țară, a fost mai întâi secund la Rocar, iar apoi și-a început cariera de principal la FC Argeș și a mai trecut pe la Cimentul Fieni și Gloria Buzău. Primul contact cu fotbalul african l-a avut în 2009, când a pregătit formația sud-africană Black Leopards.
Apoi, rând pe rând, a fost director tehnic la Sportul, secund la Kaposvari (Ungaria) și principal la Rapid și Azam (Tanzania). A fost din nou secund la Zakho (Irak) și Concordia Chiajna, iar la Kerala Blasters (India) a ocupat postul de director sportiv. În 2021 a preluat naționala din Malawi, în 2024 a fost numit la reprezentativa Liberiei, iar din noiembrie este selecționerul echipei din Zimbabwe.