Senegal versus Senegal la Cupa Mondială. Marcel Pușcaș, opinie dură despre „colonizarea” naționalei Franței

Fotbalul francez se remarcă, de departe, dintre toate participantele la acest Mondial mult prea extins prin diversitatea etnică și culturală. Conceptul nu este de ieri, de azi. El a apărut ca urmare firească a masivei imigrații din țările colonizate sute de ani. Deschizătorul de drum și pionierul de culoare în echipa „cocoșilor galici” a fost fundașul Raoul Diagne, care a jucat din 1931 și până în 1938, inclusiv la Mondialul organizat de Franța. El era, culmea!, senegalez.

Marcel Pușcaș despre coloniști și colonizați după Franța – Senegal 3-1

Începând cu el, Franța a dat tonul încă de pe-atunci la această opțiune de selecție din colonii mizând pe calitățile și talentul colonizaților. Și-au dat seama, probabil, că țările colonizate nu erau bogate doar în resurse naturale, ci și în cele umane. Fără doar și poate, ideea a fost utilă, mai toți fotbaliștii africani, sau nu, au fost buni, foarte buni și chiar geniali. Din păcate nu toate țările își puteau/pot permite o asemenea arie de selecție. Motivul e simplu: Nu au fost coloniste! Arcul peste timp este azi închis de către Ousmane Dembele, recent premiat cu trofeul Balonul de Aur, și el cu origini senegaleze.

Teritoriile coloniale franceze au însemnat 13 milioane de kilometri pătrați, 8,8 la sută din suprafața uscată a planetei. Ca să vă imaginați, de vreo 40 de ori mai mare ca România. Cum Dumnezeule, să nu ai fotbaliști mulți și buni cu o asemenea arie de selecție? Desigur că azi, majoritatea acestor țări sunt independente. În formă da, în fond, influențele Parisului sunt prezente și asumate în mai toate domeniile, chiar dacă nemulțumirile băștinașilor sunt multe și evidente.

Franța, prizoniera propriei grandori coloniale. Senegalezul Dembele versus senegalezul Mane

Afară-i vopsit doar gardul, se zice. În acest context indubitabil, senegalezii pot deveni francezi, reciproca nedorindu-se. Se pare că Franța a devenit azi prizoniera propriei grandori coloniale. Cu plusurile și minusurile de rigoare.

Digi24.ro

VIDEO Escapada la munte în doi, care a declanșat o adevărată isterie. Ce spun acum tinerii dați dispăruți și căutați timp de două zile

Meciul de marți seară, disputat pe Metlife stadium din East Rutherford, putea începe fie sub spectrul ambiției, orgoliului sau complexelor de inferioritate din partea senegalezilor, fie cu o tentă de superioritate din partea francezilor. Una nu tocmai justificată ținând cont de ultimul și singurul rezultat nefavorabil, acel 0-1 înregistrat în urmă cu 24 de ani la Mondialul din Japonia și Coreea de Sud, nefiind nici simplu de digerat și nici uitat de către Franța.

Digisport.ro

Decizia luată de FIFA în privința finalei Cupei Mondiale, după ce New York-ul a fost acoperit de nori de fum dens

Dacă la nivelul liderilor celor două echipe diferențele valorice și ca palmares între Dembele, senegalezul din echipa Franței, și Mane, din echipa Senegalului, nu sunt esențiale, în ce privește restul jucătorilor lucrurile sunt în favoarea cetățenilor francezi. Țările în care evoluează senegalezii francezi numiți și „Leii din Teranga” sunt aceleași cu ale cetățenilor francezi „cocoși galici”, adicătelea Franța, Anglia, Belgia, Spania, Germania, Turcia și Arabia saudită. Excepția este Italia.

Senegalul are în componență fotbaliști ce depășesc o valoare de piață de 500 milioane de euro. La fel, faptul că sunt campionii Africii pe teren, în finala cu Maroc, și că absolut niciun component al lotului nu evoluează în Senegal spun multe despre nivelul valoric al acestora și disponinibilitatea lor spre integrare. De altfel, 10% dintre jucătorii străini din League 1 provin din Senegal, iar în ligile franceze inferioare procentul ajunge la 20%. De fapt, cred că majoritatea africanilor stabiliți în Franța cunosc Senegalul doar din poveștile părinților și ale bunicilor.

La pomul de 2 miliarde de euro să nu te duci cu sacul

2 miliarde de euro! Atât valorează jucătorii celor două echipe. 1 la 4 a fost cota la casele de pariuri în favoarea francezilor. Se întâlneau campioana reală a Africii cu vicecampioana mondială. Poate fi campionatul Mondial în care Mbappe să-l intreacă pe germanul Klose la numărul de goluri înscrise, este ultimul campionat al francezilor cu Deschamps pe bancă și evoluau locul 3 contra locului 16 în clasamentul FIFA. Pe teren se aflau campioni ai Africii, mondiali, europeni și multinaționali.

Doar că fotbalul a cam lipsit în prima repriză. Am urmărit tatonări, preluări frumoase, incursiuni fără efect în zona mediană, pase directe redublate și simple au fost ofertele unei prime reprize albe. Anost, de tot. Noroc cu marile ocazii ale Senegalului, o bară a lui Jackson în minutul 25 și ocazia lui Sarr care ratează singur  cu Maignan de pe 8 metri în minutul 49, care ne-au mai făcut să tresărim.

48 de țări participante  la un Campionat Mondial nu mai înseamnă o competiție bazată pe valori, ci mai degrabă o Daciadă în care este important să participi doar pentru comerț. Globalizare, globalizare, înțeleg, dar chiar să-mi dezvălui fotbalul iordanian, capului de verde, haitian, curacaoez, uzbekistanez și panamez e prea mult.

Participă un sfert din țările planetei, adică mai cine vrea și cine nu vrea, doar nouă ne este imposibil. Costurile de organizare sunt imense, dar încasările sunt și mai mari. Cu toate astea, Cupa Mondială a devenit un magnet pentru pământeni. Un magnet denumit „PÂINE și CIRC”, instituit de mii de ani de către lideri ca o tactică menită să țină populația docilă și distrasă de la problemele reale de natură economică și politică. Se numește mai pe scurt manipulare.

Fotbal spectacol în repriza a doua din Franța – Senegal, cu Mbappe la rampă

De fapt, nu mă contrazice, ci se schimbă atitudinea și dinamica jocului. Viteza crește, se abandonează tatonările inutile, se joacă mai direct. În minutul 53, Olisse ratează singur cu Mendy. În minutul 56, senegalezul Jackson ratează si el în fața lui Maignan. În minutul 58, Mbappe ratează și el. Francezii par să se dezlănțuie și în final reușesc să deschidă scorul prin, cine altul?, decât Kylian Mbappe, care a șutat rapid din întoarcere, pe lângă Mendy.

Cu acest gol, Mbappe îl egalează pe conaționalul său, Just Fontaine, la numărul de goluri înscrise la un Turneu final mondial, acesta înscriind 13 goluri în 1958. În minutul 73, Doue șutează, portarul Mendy respinge și Franța pare să se dezlănțuie. Jocul este dominat cvasitotal de francezi. Normal, sunt mai cetățeni și mai scumpi. Dar să nu vând pielea ursului din pădure, mă atenționează Jackson din Senegal, care ratează din nou dintr-o poziție favorabilă.

Aduce și golul proaspăt introdusul Barcola, care lobează frumos și simplu peste Mendy, după o pasă superbă a lui Rabiot, demonstrând cât de important este și rolul băncii de rezervă. Din acest punct de vedere, Franța este echipa care stă cel mai bine la acest Mondial. Golul final înscris de senegalezul Mbaye n-a fost decât un foc de paie, pentru că replica numelui asemănător de cetățenie franceză, mai cunoscutul Mbappe , stabilește scorul final al meciului. 3-1 final pentru Franța, cu un Mbappe care a făcut liniște pe stadion și l-a umbrit pe Balonul de Aur, colegul său Dembele.

După cea de-a doua repriză rămân la convingerea că acești coloniști francezi n-au cum să scape cel puțin semifinala, dacă nu mai mult. Au prea multă calitate, prea bun moral. Mai pe scurt, prea mare valoare.