Sport

„Șepșile” de pe ochii Burleanului, instituționalizarea tupeului și manele pentru un viitor placid!

„Șepși” Sf.Gheorghe a câștigat Cupa României într-un context anti-național, întregul circ petrecându-se sub ochii tolerantului președinte Burleanu, pe care tupeul și manelele compatrioților noștri îl lasă rece.
20.05.2022 | 00:01
Sepsile de pe ochii Burleanului institutionalizarea tupeului si manele pentru un viitor placid
Cristiano Begodi și Răzvan Burleanu. Sursa: sportpictures.eu
ADVERTISEMENT

Dincolo de prestația de excepție a lui Ștefănescu, „Joia Cupelor” de pe stadionul „Rapid” s-a transformat într-o zi neagră, care a reamintit că, în România, tupeul este instituționalizat, iar sportul – inclusiv fotbalul – se îndreaptă către un viitor placid.

„Șepșile” de pe ochii Burleanului și ultimul hit din lumea manelelor: „Dai un vot, poți să stai cu spatele la „Deșteaptă-te, Române!”

FC Voluntari a jucat, pentru a doua oară în istoria sa, în ultimul act al competiției, după pățania triumfală din 2017, când, din postura de revelație, se impunea în fața Astrei Giurgiu, la loviturile de la 11 metri. Acum, mai bine stătea acasă echipa lui Liviu Ciobotariu, pentru că băieții lui „Ciobi” (sic!) s-au transformat în figuranți într-un film prost, cu ilustrație muzicală grotescă.

ADVERTISEMENT

În schimb, Sepsi, care pierduse o finală, venea la București și pentru un spectacol, cumva anticipat de ultimele evenimente care au marcat sportul mioritic, din ultima vreme. Urma să aflăm dacă „șepșile” lui Cristiano Bergodi și mai ales suporterii lor urmau sau nu să dea coșmarurilor un echilibru, dar curiozitatea ne-a fost risipită rapid.

O fi Ria, Ria, Hungaria” un hit mai sus de râul Tisa, dar aici, în Cartierul „Ciuleandrei”, este perceput drept manea. Presa a consemnat cum nu se poate mai „muzical” „trilul” galeriei din Sf.Gheorghe. Și totuși, n-am fost spectatorii unei finale Eurovision, ci ai finalei Cupei României, înaintea căreia a fost intonat Imnul Național.

ADVERTISEMENT

De altfel, FANATIK a dezvăluit faptul că, în momentul intonării Imnului Național, mai multe lebede negre prezente în ansamblul de balet al „șepșilor” s-au răsucit pe călcâie, mai ceva ca Maia Plisețkaia, în „Lacul” lui Ceaikovski, până s-au proptit cu dosurile în fața corului care le cânta să se trezească „din somnul cel de moarte”. De ce n-au fost „lebădoii” dați afară din stadion, grea dilemă…

„Delicatețea” exagerată a stewarzilor, o „jenă” de care ne e rușine

De ani buni, președintele FRF, ca de altfel și boșii altor Federații sportive și mai nou ai unor Ministere, adoptă tactica batistei de pe țambal, atunci când vine vorba despre deviațiile produse sub umbrela unor cluburi autohtone. N-o fi oberul FRF taticul „ultrașilor” din peluze, dar are, cu siguranță, un cuvânt de spus în fața patronilor de club care încurajează asemenea atitudini anti – naționale.

ADVERTISEMENT

Cu siguranță, votul contează mai abitir, iar la vreo două – trei ore după un asemenea „festival”, românul bea o bere și uită, pentru că așa e ‘mnealui, blajin. Însă, șepșile de pe ochii Burleanului au condus la instituționalizarea unui tupeu a cărui unică justificare este banul, în forma sa delicată de „investiție”. Firește, paraua e cusută ca nasturele de votul despre care vorbeam, dar asta e altă scofală.

De un perplex absolut a fost și reacția stewarzilor, care au dat jos drapelul așa zis „secuisc”, pe motiv că… acoperea reclamele, nu pentru că arborarea textilei reprezenta un afront. A fost de râsul umorului comic, ce mai! Nu suntem partizanii urii, nici apologeții măsurilor luate cu toroipanul și cu duba, însă, de zeci de ani asistăm placizi la asemenea reacții. Confundăm bunul simț cu celebra expresie „mi-e jenă”. Cui îi este jenă să acționeze, atunci când se vede umilit, devine „jenant”.

ADVERTISEMENT

A fi european nu presupune să permiți încălcarea propriilor drepturi, a demnității și a oricărei urmă de morală. Comunitatea Europeană, la propriu și la figurat, reprezintă un set de valori comun, al cărui scop este să ne bucure pe toți locatarii continentului, împreună, dar numai în situația în care nu devenim abrutizați de lozinci. La fel, toleranța presupune respect, iar respectul are limite.

ADVERTISEMENT

Așa cum ministrul Novak dă cu roata bițiclului în hârtoapa ridicolului, inventând varii tertipuri prin care își justifică salariul primit din buzunarul Contribuabilului Român, la fel Răzvan Burleanu dă privirea peste cap, sub cozorocul unei permisivități excesive, pe interes, pe care probabil că o definește ca fiind „democrație”. Ce pretenții să mai ai de la un osândit de steward, când politica e creată pe sindromul struțului?…

Secuii „adjuncți” de la Csiksereda și cei trei români care meritau „Cupa juvenilă”

Dincolo, însă, de meciul – vedetă al zilei, „finala mică” s-a dovedit mai „mare”. Clasicul în viață Marian Vanghelie a avut gura poleită cu aur, atunci când, mai în glumă, mai în serios, se spune că ar fi afirmat la un miting electoral că „viitorul țării este copiii care este”.

Dar, hotărât lucru, în satul fără câini s-a domesticit lesa. Am aflat tot din FANATIK că, după scandalul din hochei, unde majoritatea jucătorilor Naționalei au lălăit imnul așa zisului „Ținut Secuiesc”, la finala Cupei Elitelor, puștii de la Csikszereda U-19 s-au dat și ei secui adjuncți, și au prestat aceeași partitură.

Mai mult, la finala juveniă, care s-a jucat tot în Giulești, doar trei fotbaliști au dus mâna la inimă în timpul intonării Imnului României. Robert Hamciuc, Sergiu Șerban și Denis Rența, toți de la Sepsi, și-au adus aminte cine sunt și, mai mult decât atât, au realizat că nu participă la un pogo, pe timpul festivalului de la Sziget. Băieții n-au făcut „politichie” cu mâna la vipușcă, ci așa au simțit să-și respecte țara. Ei merită adevăratul trofeu, nu medalia de argint!

Faptul că micuții ciucani și-au dat infantilismul pe față, pe post de cremă anti–coșuri, nu mai miră pe nimeni. A devenit un „trend” să fii penibil, e „cool” să nu știi Imnul de Stat și, mai ales, să dovedești ample calități de a ocupa, peste puțini ani, un scăunel comod în Guvernul României.

Dar, dacă pe jilțurile ministeriale se poartă binocluri bilingve, dioptriile românului neaoș și educat în spirit inovator de la FRF ar simți nevoia de oarece ajustare.

Cum ar proceda corporatistul Burleanu, în locul președintelui Burleanu?

Oare ce părere ar avea corporatistul Burleanu, dacă la una dintre firmele sale, niscaiva puști s-ar apuca să joace țonțoroiul pe tastatură, ar face cornete din regulamentul de ordine interioară și s-ar da în bărci cu rododendronii de plastic, pe holurile instituției? Cu siguranță, i-ar deposeda de contracte, de cartelele de masă și de masinile de serviciu, chestie pe care președintele cu același nume, de la „Ferefeu”, n-ar face-o, în privința trofeului proaspăt câștigat de respectivii „domni Goe”…

Am scris mai sus și am mai vorbit (inclusiv în cazul scandalurilor de la hochei) despre letargia autorităților în privința acestor derapaje, și am constatat, din nou, avatarurile politicii struțo–mioritice, bazate pe dictonul geto–dac „câinii latră, ursul merge”.

Când viciul apetisant se combină cu surâsul blănos, iau naștere fenomene meteorologice grave, în timpul cărora simțim talpa aburilor insolenței până-n străfundurile Carpaților.

În România, unde diapazonul zornăielii s-a călit încă din vremea în care „nește” băieți filmau clipuri de manele pe scena Operei, miră doar faptul că, prin burlanele găgăuților de la FRF, nu se fredonează „imnul Găgăuziei”, ca să fie și boșii fotbalului nostru în „trend”. În mod normal, și judecând moral, dincolo de „regulamentele” care nu „specifică” mai nimic, ar fi de bun simț ca FRF să retragă trofeul Cupei României în competiția U-19.

La Timpuri Noi, tot… ei

Putem să mergem la colindat, ca Zelenski, pe la toate curțile europene, și probabil că nicăieri n-am găsi germenii unei asemenea slugărnicii. Dacă Zelenski al ucrainenilor a știut să devină, din actor, reformist național și erou internațional, prin cutia (u)craniană a lui „Zdrelenski” al nostru de la Federație nu pare să bată viforul demnității.

De fapt, pe undeva este aproape imposibil. În fotbal și în sportul românesc, în general, unde ungurii investesc sume uriașe, prezentul este placid. Ca și trecutul, dar, mai grav, așa pare să „sune” și viitorul. Lasă că vor investi vecinii în ograda noastră, ei nu dorm sub cozoroc și își cunosc interesele!

Realitatea amintește de „oile placide”, despre care cânta Artanu, de la trupa Timpuri Noi. Evident, melodia nu se putea intitula decât „Perfect”.