Cinstit cum se cuvine pe 23 aprilie, Sfântul Mucenic Gheorghe este unul din cei mai importanți și venerați sfinți ai creștinătății. În tradiția românească, sărbătorirea Sfântului Gheorghe are o importanță deosebită în cultura populară, fiindu-i dedicate trei zile.
Născut în Cappadocia, din părinți creștini, Sfântul Gheorghe a viețuit în timpul împăratului roman Dioclețian (secolul IV). Înrolat în armata romană, Sfântul Gheorghe s-a remarcat prin abilitățile sale de oștean. Succesele sale militare sunt recunoscutre și este ridicat chiar la rangul de general. Însă Dioclețian începe prigoana împotriva creștinilor. Persecuțiile sunt brutale iar credincioșii sunt uciși.
Sfântul Gheorghe însă nu se leapădă de credința în Hristos și o mărturisește public. Dioclețian ordonă arestarea și întemnițarea lui. A fost torturat cumplit pentru a renunța la credință, dar chinurile indurate nu l-au abătut de la calea sa. Împăratul l-a condamnat la moarte, în anul 303, sentința fiind executată pe 23 aprilie, zi care va rămâne de atunci ca zi de prăznuire a Marelui Mucenic.
Sfântul Gheorghe este cel mai cunoscut reprezentat în iconografie călare pe un cal și străpungând un balaur cu sulița. În tradițiile românești, el este sărbătorit trei zile (22, 23 și 24). Ziua de 23 aprilie marcheză începutul anului pastoral, ciobanii formează turmele (de Sângeorz), o sărbătoare cu multe semnificații. În diferite zone ale țării, românii respectă unele tradiții și obiceiuri.
În special la sate, oamenii împodobesc casele, porțile, grajdurile, dar și mormintele uneori, cu ramuri de salcie, flori de primăvară, crengi de copac. Credința este că aceste simboluri ale primăverii vor progteja casele, oamenii și animalele de spiritele malefice, de vrăjitorii sau boli, care ar începe să bântuie pe pământ la începutul perioadei anului pastoral.
De asemenea, odăile, casele, grajdurile și animalele se afumă cu ierburi sau tămâie. Pentru alungarea strigoilor este folosit usturoiul. Diverse zone ale casei sunt unse cu usturoi pentru a opri strigoii să intre iar oamenii mănâncă la rândul lor usturoi. În cazul fetelor, acestea seamănă usturoi și-l păstrează până anul viitor. Consumul de usturoi pus cu un an în urmă este un ritual ce ține se pare de succesul măritișului. De asemenea, în ajunul zilei de 23, fetele de măritat credeau că-și pot vedea alesul dacă priveau, noaptea, într-o cofă cu apă.
Femeile căsătorile culeg anumite plante de pădure și pun în hrana vitelor, care vor da astfel un lapte mai bun. De asemenea, în ziua de 23 aprilie se practică scăldatul sau tropitul ritual cu apă, tot pentru alungarea spiritelor malefice. Sunt stropite și animalele și obiectele din gospodărie.
Înainte de răsăritul soarelui, oamenii intră intr-o apă curgătoare, să se spele de rele și să rămână sănătoși tot anul. De asemenea, în ziua de 23 aprilie nimeni nu are voie să doarmă, existând credința că cel care nesocotește această regulă va fi leneș și somnoros tot timpul anului. În unele sate se mai practica și urzicatul, tot pentru ca oamenii să fie mai iuți, harnici și sprinteni tot anul.
Totodată, de 23 aprilie în unele zone oamenii se cântăreau, pentru a rămâne sănătoși. La 24 aprilie, este sărbătorit și calul Sfântului Gheorghe, cu ajutorul căruia a biruit balaurul. Este o sărbătoare importantă: nu se muncește deloc, pentru ca animalele sălbatice să nu atace gospodăriile sau vitele. Iconografia îl prezintă pe Sfântul Gheorghe călare pe cal tocmai pentru că era militar de carieră în armata unui impărat roman.
Peste un milion de români își sărbătoresc onomastica la 23 aprilie, purtând numele Sfântului Gheorghe. Potrivit evidențelor Direcției pentru Evidența Persoanelor, cele mai întâlnite prenume masculine sunt Gheorghe (426.268), Georghe (158.802), Georgian ( 29.020), Gheorghiță (21.750), Georgel (12. 490), Gigi (8.798), Gigel (5.958), Gică (4.909), etc. În privința femeilor, cele mai des întâlnite prenume sunt Georgiana (154.632), Georgeta (118.103), Gheorghița (26.485), Gina (21.288), Gherghina (15.496), Geta (14.604), Giorgiana (10.335), etc.