Partidul Comunist din Cuba și-a ales luni noul secretar general după ce vineri fostul lider Raul Castro și-a anunțat retragerea. Miguel Diaz-Canel, actualul președinte al statului insular, este noul lider al singurul partid permis de lege.
Deși, aparent, transferul de putere ar marca sfârșitul epocii Castro, începută în 1959 odată cu răsturnarea regimului lui Fulgencio Batista, liderii opoziției susțin că, în realitate, Diaz-Canel este doar un instrument prin care familia Castro va continua să-și exercite influența.
De la preluarea președinției cubaneze în 2018, Miguel Diaz-Canel a afișat imaginea unui lider mai tânăr, mai dinamic, unul care postează mesaje pe rețelele sociale și citește de pe o tabletă la ședințele guvernamentale. Cu toate acestea, politicile sale au fost la fel de conservatoare, dacă nu chiar mai conservatoare decât cele ale lui Raul Castro.
Partidul Comunist cubanez l-a ales pe președintele țării, Miguel Diaz-Canel, în funcția de prim-secretar, înlocuindu-l pe Raul Castro, care și-a anunțat retragerea săptămâna trecută.
În calitate de șef de stat și lider al singurului partid politic permis de lege pe insulă, Diaz-Canel trebuie să stabilească cursul revoluției cubaneze, într-un moment în care comandanții de gherilă care au preluat puterea în 1959 au murit sau au îmbătrânit.
“Tovarășul Raul va fi consultat cu privire la cele mai importante decizii strategice cu cea mai mare pondere asupra destinului națiunii noastre. El va fi întotdeauna prezent”, a spus Diaz-Canel despre Castro, în timp ce accepta noua poziție în cadrul partidului, relatează CNN.
Născut în 1960, an în care familia Castro a naționalizat toate proprietățile deținute de SUA în Cuba, Diaz-Canel a petrecut o perioadă de trei ani în armată. Însă spre deosebire de frații Castro, Diaz-Canel este mai degrabă un birocrat decât un revoluționar în uniformă.
El va face istorie ca primul cubanez la conducerea guvernului și a partidului comunist care nu se numește Castro.
Abilitatea de a naviga în birocrația disfuncțională a Cubei s-ar putea dovedi mai importantă decât cea de a comanda un batalion, deoarece chiar și multe dintre proiectele lui Raul Castro – transformarea portului Mariel într-un hub manufacturier și unificarea celor două monede ale Cubei – s-au blocat în mlaștina birocrației care pare să afecteze toate eforturile depuse de guvernul cubanez.
Noul lider cubanez a făcut din avansarea în rândurile sistemului comunist un stil de viață, bucurându-se de sprijinul lui Raul Castro.
“Diaz-Canel nu este rodul unei improvizații, ci selecția bine gândită a unui tânăr revoluționar care îndeplinește toate condițiile pentru a fi promovat în funcții superioare”, a spus Castro în discursul său de vineri de la Congresul Partidului Comunist, convocat pentru a-i selecta înlocuitorul.
De la preluarea președinției cubaneze în 2018, Diaz-Canel a afișat imaginea unui lider mai tânăr, mai dinamic, unul care postează mesaje pe rețelele sociale și citește de pe o tabletă la ședințele guvernamentale. Cu toate acestea, politicile sale au fost la fel de conservatoare, dacă nu chiar mai conservatoare decât cele ale lui Raul Castro. Este o strategie orientată spre asigurarea generației în vârstă, care încă ocupă poziții politice cheie, că nu le va submina revoluția.
Diaz-Canel va avea nevoie de acest sprijin politic pentru a aborda nemulțumirea pe scară largă în ceea ce privește o economie în cădere, sancțiunile înăsprite ale SUA și grupurile de disidenți anti-guvernamentali din ce în ce mai pricepuți în materie de tehnologie.
Unii critici ai guvernului cubanez spun că tranziția este în realitate o perdea de fum.
„Regimul Castro încearcă să păcălească comunitatea internațională pe ideea: ‘Oh, acum familia Castro nu mai e la putere, acum altcineva are frâiele țării și chiar va conduce țara într-un mod diferit’. Aiurea!” a declarat Maria Elvira Salazar, parlamentar cubano-american care și-a câștigat locul în 2020 promițând sancțiuni mai dure împotriva Cubei. „Familia Castro este încă la putere”, a spus ea.
Chiar dacă niciun membru al familiei lor nu ocupă funcții de conducere de vârf, nu există nicio îndoială că familia Castro va continua să exercite o mare influență atât timp cât guvernul comunist și armata puternică pe care a construit-o rămân intacte.
Luni, generalul Luis Alberto Rodríguez López-Calleja, ginerele lui Raul Castro, care conduce o companie militară care controlează hoteluri, porturi și proiecte de infrastructură de stat, a fost numit pentru prima dată la Politburo, comitetul executiv al Partidului Comunist cubanez.
Raul Castro a anunțat în urmă cu câțiva ani că își pregătește retragerea. Spre deosebire de fratele său mai mare Fidel, care a fost șef de stat timp de 49 de ani și planifica să rămână în funcție până la moarte, Raul Castro a implementat măsuri pentru a restricționa președinții cubanezi la două mandate de cinci ani și pentru a le cere să aibă sub 60 de ani la preluarea primului mandat.
Raul va împlini 90 de ani în iunie, aceeași vârstă pe care o avea fratele și mentorul său Fidel Castro când a murit în 2016.
După ce o boală misterioasă l-a forțat pe Fidel Castro să renunțe la putere în 2008, el a continuat să scrie articole și să analizeze evenimentele actuale. Analiștii se așteaptă în schimb ca Raul Castro să fie o prezență discretă după pensionare.
De când a renunțat la președinție în 2018, Raul Castro a avut puține apariții publice. În timpul celor alături de Miguel Diaz-Canel, și-a lăsat succesorul să vorbească.
Raul Castro își petrece marea parte a timpului într-o casă bine păzită, din orașul Santiago de Cuba, aproape de locul în care este îngropat Fidel Castro.
În timp ce planurile de înmormântare pentru Fidel Castro erau, înainte de moartea sa, un secret de stat, Raul Castro a ridicat deja un mormânt pe numele său, lângă mormântul soției sale, Vilma Espín, o colegă de gherilă care a murit în 2007, într-un panteon pentru revoluționari. care au luptat alături de ei.
Raul Castro, care a ținut rar discursuri lungi spre deosebire de fratele său, a ținut vineri un discurs neobișnuit de lung, care a durat mai mult de două ore.
„Voi continua să fiu un soldat, un simplu combatant revoluționar”, a spus el. „Sunt gata să-mi aduc contribuția modestă până la sfârșitul vieții mele”.
Fișă personală
Data nașterii: 3 iunie 1931
Locul nașterii: Birán, Cuba
Numele: Raúl Modesto Castro Ruz
Tatăl: Ángel Castro, un bogat latifundiar spaniol
Mama: Lina Ruz, bucătăreasă și menajeră pentru prima soție a lui Angel Castro
Căsătorie: Vilma Espin (1959-2007, moartea ei)
Copii: Mariela, Nilsa, Deborah și Alejandro
Studii: A urmat Universitatea din Havana
Cronologie
1953 – Încearcă, împreună cu fratele său mai mare Fidel, să răstoarne dictatura lui Fulgencio Batista, după care ambii sunt condamnați la 15 ani de închisoare. Sunt eliberați după mai puțin de doi ani, ca parte a unei amnistii pentru deținuții politici. Ambii pleacă în exil în Mexic.
1 ianuarie 1959 – Frații Castro răstoarnă cu succes guvernul Batista.
Ianuarie 1959 – La trei săptămâni după preluarea puterii, Fidel Castro afirmă că fratele său urmează să fie succesorul său, spunându-i susținătorilor: „În spatele meu sunt alții mai radicali decât mine”.
Octombrie 1959 – Fidel îl numește pe Raul în mai multe roluri importante în guvernul său, inclusiv ministru al apărării.
Aprilie 1961 – Trupele lui Castro resping atacul din Golful Porcilor (Playa Giron) condus de CIA.
1962 – Devine vicepremier.
Iulie 1962 – Vizitează Uniunea Sovietică și semnează un proiect de tratat prin care se acceptă instalarea rachetelor nucleare sovietice în Cuba. Ceea ce duce la criza rachetelor SUA-Cuba.
Anii 1970 – Este implicat în conflictele militare din Angola și Etiopia.
1972 – Numit primul viceprim-ministru (numit ulterior vicepreședinte).
1991 – Ajută Cuba să treacă printr-o criză financiară severă după căderea Uniunii Sovietice.
Octombrie 1997 – Partidul Comunist din Cuba îl desemnează oficial pe Raul drept succesor al lui Fidel în cazul în care acesta moare sau nu poate să-și îndeplinească atribuțiile.
2001 – Într-un interviu acordat televiziunii de stat cubaneze, Castro spune că ar dori să vadă Cuba îmbunătățindu-și relația cu Statele Unite: „Sunt printre cei care cred că ar fi în interesul imperialismului să încercăm, cu diferențele noastre ireconciliabile, să normalizăm relațiile cât mai mult posibil în timpul vieții lui Fidel”.
31 iulie 2006 – Fidel îi predă temporar puterea lui Raul în timp ce era supus unei intervenții chirurgicale intestinale.
19 februarie 2008 – Fidel, printr-o scrisoare, demisionează din funcție. Acest lucru deschide calea Adunării Naționale pentru a-l alege pe Raul ca noul lider al Cubei.
24 februarie 2008 – Raul Castro este ales de Adunarea Națională a Cubei pentru a fi noul președinte al țării.
Decembrie 2008 – Face prima călătorie internațională în calitate de președinte, vizitând președintele Venezuelei Hugo Chavez.
2 martie 2009 – își reorganizează cabinetul, înlocuind consilierii de lungă durată ai lui Fidel.
6 aprilie 2009 – Se întâlnește cu membrii Grupului Congresional de Culoare din SUA aflați în vizită în Cuba.
19 aprilie 2011 – Ales pentru a-i succede lui Fidel ca prim secretar al Partidului Comunist.
Martie 2012 – Papa Benedict al XVI-lea vizitează Cuba și se întâlnește cu Castro. Pontiful se roagă pentru „cei lipsiți de libertate” și vorbește despre drepturile omului pe tot parcursul turneului său în țară.
24 februarie 2013 – După ce a fost reales de Adunarea Națională, Castro anunță că va demisiona în 2018, la sfârșitul celui de-al doilea mandat de cinci ani.
17 decembrie 2014 – Cuba și Statele Unite anunță planurile de reînnoire a relațiilor diplomatice după o jumătate de secol de tensiune.
12 aprilie 2015 – Castro se întâlnește cu președintele american Barack Obama în timpul Summit-ului Americilor din Panama.
10 mai 2015 – Se întâlnește cu Papa Francisc. Vorbesc 50 de minute la Vatican. Castro îi mulțumește Papei pentru facilitarea discuțiilor dintre Cuba și Statele Unite. Mai târziu, declară că s-ar putea alătura Bisericii Catolice.
20-22 martie 2016 – În timpul unei călătorii istorice în Cuba, Obama îl vizitează pe Castro pentru a discuta despre drepturile omului și a pune capăt embargoului economic. Obama este primul președinte în funcție care a vizitat Cuba după Calvin Coolidge în 1928.
25 noiembrie 2016 – Anunță moartea lui Fidel.
21 decembrie 2017 – Oficialii cubanezi anunță că Raul Castro nu se va retrage după cum era planificat când se va termina mandatul său prezidențial pe 24 februarie 2018. Datorită problemelor în curs legate de reconstrucția după uraganul Irma, numirea succesorului lui Castro va fi amânată până la 19 aprilie 2018, potrivit presei de stat cubaneze.
19 aprilie 2018 – Castro renunță la funcția de președinte al Cubei. După ce i-a predat președinția lui Miguel Díaz-Canel, Castro ține un discurs în Adunarea Națională cubaneză și spune că mandatele prezidențiale în Cuba ar trebui să fie limitate la două mandate de câte 5 ani.
10 aprilie 2019 – Vorbind la un eveniment guvernamental pentru ratificarea unei noi constituții, Castro critică sancțiunile sporite ale SUA împotriva Cubei și aliatului său Venezuela.
16 aprilie 2021 – Castro anunță că renunță la funcția de șef al partidului comunist din Cuba.
19 aprilie 2021 – Miguel Diaz-Canel este ales în fruntea Partidului Comunist cubanez.
Fișă personală
Data nașterii: 13 august 1926
Data decesului: 25 noiembrie 2016
Locul nașterii: Biran, Cuba
Numele: Fidel Alejandro Castro Ruz
Tatăl: Angel Castro, moșier bogat
Mama: Lina Ruz, bucătăreasă și menajeră a primei soție a lui Angel Castro
Căsătorie: Dalia Soto del Valle (data indisponibilă – 25 noiembrie 2016, moartea sa); Mirta Diaz-Balart (12 octombrie 1948-1955, divorț)
Copii: cu Natalia Revuelta: Alina; cu femeie necunoscută: Jorge Angel; cu Dalia Soto del Valle: Alexis, Alexander, Antonio, Alejandro, Angel; cu Mirta Diaz-Balart: Fidel “Fidelito”
Educație: Colegio Dolores din Santiago de Cuba, 1942; Colegio Belen din Havana, 1945; Universitatea din Havana, doctorat în 1950
Cronologie
1947 – Castro participă la o rebeliune nereușită în Republica Dominicană împotriva generalisimului Rafael Trujillo.
1952 – Castro candidează pentru parlament. Guvernul este răsturnat la 10 martie 1952, de către Fulgencio Batista, iar alegerile sunt suspendate.
26 iulie 1953 – Castro și alți aproximativ 150 de oameni atacă cazarmele militare Moncada din Santiago de Cuba într-o încercare nereușită de a răsturna regimul Batista.
16 octombrie 1953 – Castro este condamnat la 15 ani de închisoare.
15 mai 1955 – Fidel și Raul Castro sunt eliberați ca parte a unei amnistii generale pentru deținuții politici. Pleacă în exil în Mexic. În Mexic, se întâlnesc cu medicul argentinian Che Guevara. Cei trei organizează un grup de exilați cubanezi într-un nou grup de gherilă.
2 decembrie 1956 – 82 de exilați ajung în Cuba, pe un iaht pe nume Granma. Majoritatea sunt uciși imediat. Supraviețuitorii, inclusiv Guevara și frații Castro, fug în Munții Sierra Maestra. Între 1957 și 1958, ei desfășoară o campanie de gherilă din această bază, care include lupte cu trupele guvernamentale și arderea culturilor de zahăr.
1 ianuarie 1959 – Batista este răsturnat de forțele lui Castro.
2 ianuarie 1959 – Manuel Urrutia este numit noul președinte. Jose Miro Cardona este numit prim-ministru.
16 februarie 1959 – Castro preia funcția de prim-ministru.
15-26 aprilie 1959 – Castro vizitează Statele Unite.
8 mai 1960 – Cuba și Uniunea Sovietică stabilesc relații diplomatice formale.
Septembrie 1960 – Castro se adresează Adunării Generale a Națiunilor Unite.
17 aprilie 1961 – Un grup de aproximativ 1.300 de exilați cubanezi debarcă în Playa Giron (Golful Porcilor). Înarmați cu arme americane, ei încearcă fără succes să-l răstoarne pe Castro. Supraviețuitorii sunt eliberați în decembrie 1962, în schimbul a 53 de milioane de dolari în alimente și medicamente.
Mai 1962 – O delegație sovietică vizitează Cuba. În timpul vizitei, oficialii sovietici se întâlnesc cu Castro pentru a discuta despre instalarea rachetelor nucleare în Cuba.
3 decembrie 1976 – Castro devine președinte al Consiliului de Stat. Acest nou titlu înlocuiește funcțiile de președinte și prim-ministru.
18 martie 1977 – Președintele american Jimmy Carter anulează interdicția de a călători din SUA în Cuba.
Aprilie-septembrie 1980 – Aproximativ 125.000 de cubanezi imigrează în Statele Unite. Acest exod devine cunoscut sub numele de Mariel Boatlift.
19 aprilie 1982 – Președintele american Ronald Reagan restabilește interdicția de a călători din SUA în Cuba.
19 august 1994 – Președintele Bill Clinton anunță încetarea politicii „ușilor deschise” pentru refugiații cubanezi, stabilită de președintele Lyndon Johnson în 1966. De acum înainte, cubanezii interceptați pe mare vor fi repatriați, dar celor care vor pune piciorul pe uscat li se va permite să rămână.
21-25 ianuarie 1998 – Castro îl primește pe Papa Ioan Paul al II-lea, în timp ce pontiful începe o vizită istorică de cinci zile. Aceasta marchează pentru prima dată când un papă a vizitat Cuba.
13 decembrie 2000 – Președintele rus Vladimir Putin se întâlnește cu Castro în Cuba.
23 iunie 2001 – Pare bolnav în timpul unui discurs și este ajutat să coboare de pe podium.
Primăvara anului 2003 – Castro reprimă disidenții, cei 75 de activiști arestați primesc sentințe lungi.
20 octombrie 2004 – După ce a ținut un discurs, Castro cade în timp ce pleca de pe podium.
31 iulie 2006 – O declarație citită la televiziunea cubaneză anunță că Fidel Castro este supus unei operații intestinale și a predat provizoriu puterea fratelui său Raul. Aranjamentul este de așteptat să dureze câteva săptămâni, în timp ce Fidel își revine.
3 iunie 2007 – Castro este prezentat la televiziunea cubaneză în picioare în timp ce salută un vizitator.
29 octombrie 2007 – Castro își publică autobiografia, „Viața mea”, în Regatul Unit. Cartea conține o serie de interviuri realizate de jurnalistul Ignacio Ramonet. Cartea este lansată în SUA la începutul anului 2008.
19 februarie 2008 – Din cauza stării de sănătate precare, Castro își anunță demisia din funcția de președinte într-o scrisoare publicată la miezul nopții în versiunea online a ziarului de stat cubanez Granma.
4 decembrie 2008 – Într-un editorial, scrie că țara sa ar fi dispusă să discute cu administrația președintelui american Barack Obama.
22 martie 2011 – Într-un editorial publicat în presa de stat cubaneză, Castro scrie că și-a dat demisia din funcția de șef al partidului comunist când s-a îmbolnăvit la 31 iulie 2006 și nu a încercat niciodată să-și reia poziția.
3 februarie 2012 – Castro publică un memoriu în două volume al vieții sale, „Fidel Castro Ruz: Guerrilla of Time”, bazat pe conversațiile cu jurnalista Katiuska Blanco.
22 octombrie 2012 – Guvernul cubanez își intensifică eforturile pentru a demonstra că Fidel Castro este încă în stare bună de sănătate. Fostul vicepreședinte venezuelean Elias Jaua susține că s-a întâlnit cu Castro și le arată reporterilor o fotografie cu ei doi.
26 ianuarie 2015 – O scrisoare publicată despre care se presupune că a fost scrisă de Castro susține discuțiile incipiente pentru restabilirea relațiilor diplomatice dintre Cuba și Statele Unite, deși Castro încă „nu are încredere” în politicile SUA.
2 martie 2015 – Presa de stat din Cuba publică fotografii cu Castro vorbind cu cinci agenți de informații cubanezi eliberați recent de Statele Unite într-un schimb de prizonieri.
19 aprilie 2016 – Castro vorbește despre propria mortalitate la sfârșitul unui Congres al Partidului Comunist cubanez care a durat trei zile, spunând: „În curând voi împlini 90 de ani, nu m-aș fi gândit că voi ajunge până la vârsta asta și nu este rezultatul vreunui efort, cu un moft al sorții. În curând voi fi ca toți ceilalți. Tuturor ne vine rândul.”
25 noiembrie 2016 – Președintele Raul Castro anunță moartea fratelui său mai mare. Cuba începe o perioadă oficială de doliu în care toate activitățile și spectacolele publice se opresc, iar steagul este coborât în bernă în unitățile publice și militare. Radioul și televiziunea vor difuza programe patriotice și istorice, a informat presa de stat cubaneză.
1 februarie 2018 – Fiul cel mare al lui Castro, Fidel “Fidelito” Castro Díaz-Balart, se sinucide, potrivit presei de stat cubaneze.