Interviu exclusiv. "E nevoie de 20 de Becali în fotbalul românesc!" - Fanatik.ro

Interviu exclusiv E nevoie de 20 de Becali in fotbalul romanesc

CORESPONDENŢĂ DIN ANTALYA

Portarul lui Kayserispor a fost doar rezervă în amicalul cu Şanliurfaspor, unul disputat pe o ploaie torenţială şi întrerupt după 60 de minute din cauza condiţiilor meteo. După meci, la hotelul în care este cazată echipa lui Şumudică, Silviu Lung a acordat un interviu pentru reporterii FANATIK.RO în care a povestit cum este să joci sub presiunea a 60.000 de fani, dar şi despre Liga 1 şi despre situaţia lui Denis Alibec.

“Intrasem într-o rutină în România”

– Silviu, cum e în Antalya? Ai mai fost aici de multe ori ca jucător în Liga 1…

– Este o perioadă de acumulări fizice. O perioadă în care facem mai multe antrenamente, destul de intensă. Cred că ne va prinde bine şi sper să scoatem rezultate bune şi de acum încolo.

– Eşti de 6 luni deja la Kayseri. Cum ţi se pare experienţa din Turcia?

– E interesantă, chiar aveam nevoie de această nouă provocare. Intrasem într-o rutină în România şi ştiţi cum e…nu e bine să te complaci în rutină.

– Te feliciţi că ai ales Kayserispor?

– Mă bucur că am schimbat ceva. Am venit într-un campionat foarte puternic. Am venit la o echipă de tradiţie, cu mulţi fani. Am format într-un timp scurt o echipă bună şi sunt mândru de asta.

– Cum este să joci cu atât de mulţi fani în tribune după perioada Astra în care nu prea aţi avut mulţi fani?

– Da, dar înainte de perioada Astra am fost la Craiova, echipă care consider că are cei mai frumoşi fani din România.

Ce cântec special i-au compus fanii

– Cum se comportă Marius Şumudică în vestiar?

– Îl ştiţi şi dumneavoastră pe Şumudică. Un antrenor foarte bun, care ştie să îşi motiveze elevii. Este un bun pedagog şi toate aceste lucruri se văd. Până la urmă, rezultatele caracterizează un antrenor.

– Cum a fost adaptarea ta în Turcia după atâtea sezoane din Liga 1?

– Cred că limba fotbalului este universală. M-am adaptat, nu am schimbat foarte multe. M-am mutat într-un oraş mai mare, dar stilul meu de viaţă a rămas acelaşi.

Digisport.ro

A venit reacția soțului, după ce o jurnalistă celebră s-ar fi sărutat cu alt bărbat în fața a 20.000 de oameni

– Unul din avantajele jocurilor amicale este că se aude tot. Am observat că vorbeşti foarte mult cu jucătorii în timpul meciurilor. Te-ai obişnuit cu limba de aici?

– Cu unii vorbesc engleză, cu unii turcă. Am reuşit să învăţ esenţialul, cuvintele pe care trebuie să le spun pe teren. Am format un grup bun şi sper să avem în continuare evoluţii bune.

– Turcii sunt înnebuniţi după fotbal. La Kayseri cum e lumea pe stradă? A început să te cunoască, să îşi facă poze cu tine?

– E un oraş de 1,5 milioane de oameni, foarte mare. Oamenii ne iubesc aici, iar fiecare jucător are o melodie din partea fanilor.

– Şi a ta cum sună?

– (n.r. râde) Lung, lung, lung tada ta-da-da-da!

– Aţi readus fanii la stadion. Sezoanele trecute nu prea au fost la meciuri suporterii…

– Cred că rezultatele aduc oamenii la stadion. Aşa a fost dintotdeauna. Ne bucurăm că sunt alături de noi pentru că dăm totul.

“Important ar fi ca în fotbalul românesc să fie 20 de patroni ca domnul Niculae, ca domnul Becali”

– Spuneai despre rutina din Liga 1 în care intrasei. Este şi o urmă de dezamăgire că ai ratat ofertele pe care le-ai avut din Olanda şi alte părţi?

– Niciodată nu mă uit spre trecut. Aşa a fost să fie. Fiecare om are un destin şi Dumnezeu m-a dus pe această cale. Nu am nicio urmă de regret.

– A intrat vreodată patronul la voi în vestiar aşa cum se întâmpla cu domnul Niculae la Astra?

– Avem un patron pe care nu l-am văzut niciodată în vestiar. Am avut doar două şedinţe cu dânsul la început de campionat. În rest, nu l-am văzut. Este doctor, un om foarte inteligent, echilibrat şi am numai cuvinte frumoase la adresa lui.

– E mai uşor aşa decât la domnul Ioan Niculae?

– Nu am avut nicio problemă nici cu domnul Niculae, chiar dacă este tipul de om mai vulcanic. M-am înţeles bine şi cu dânsul. Totuşi, important ar fi ca în fotbalul românesc să fie 20 de patroni ca domnul Niculae, ca domnul Becali, chiar dacă ei sunt mai vulcanici, pentru că e nevoie de oameni care să investească în sport.

– Urmăreşti Liga 1?

– Normal. Câteodată urmăresc meciurile, iar, dacă nu pot, mă uit la rezumate.

– Craiova din Liga 1 sau Craiova din Liga a 4-a?

– Nu vreau să am nicio polemică cu nimeni. Mereu ţin cu echipa cu oraşul în care m-am născut. Am ţinut şi cu Extensiv când erau în Liga 1.

“Voiam să fiu atacant, dar nu-mi plăcea prea mult să alerg!”

– Despre stadionul din Craiova ce zici?

– Este un stadion foarte frumos şi oamenii de acolo aveau nevoie de un astfel de stadion. Ei trăiesc pentru fotbal şi respiră fotbal. Meritau un astfel de stadion.

– Are şanse CS U Craiova să ia titlul?

– Fiecare echipă din play-off va avea şansa ei. Depinde de formă, de câte victorii vor lega, de mai mulţi factori.

– Pe Băluţă îl luaţi la Kayseri?

– Nu depinde de mine. Este un jucător care a crescut mult, care este în circuitul echipei naţionale şi îi doresc să aibă succes în continuare.

– În schimb, situaţia la Astra nu e roz, chiar dacă este momentan pe loc de play-off…

– E ok situaţia. O echipă nouă, cred că 90% dintre jucători sunt schimbaţi. Este greu să porneşti cu atâţia jucători noi. Edi Iordănescu şi-a făcut treaba, Dani Coman, la fel. Cred că Dani Coman este unul dintre cei mai buni conducători din Liga 1. Am numai cuvinte de laudă despre ei.

– Cine crezi că ia titlul?

– Cred că se dă în trei: CFR Cluj, Steaua şi Craiova. Favorita nu ştiu cine este. Depinde de mai forma de moment, de mai mulţi factori.

– Cum este să îi aperi penalty lui Eto’o?

– E ok. Mereu te bucuri când ai o reuşită. Şi când ieşi pe o centrare şi o prinzi te bucuri, darămite la un penalty. Cred că e cam aceeaşi senzaţie cu marcarea unui gol.

– Apropos de goluri, ai vrut să te faci atacant când erai copil, nu?

– E adevărat, dar nu îmi plăcea prea mult să alerg. Antrenorul de la juniori mă punea în prima repriză să joc în poartă şi în a doua repriză mă punea în atac.

“Cred că în sezonul de primăvară veţi vedea alt Alibec”

– Puteai să strici tradiţia familiei…

– Eu voiam să joc fotbal, nu mă gândeam atunci. De abia la 15-16 ani am început să iau totul mai în serios.

– Este o presiune în plus să fii fiul lui Silviu Lung?

– Au trecut toate aceste lucruri. Când eram mic, vă daţi seama. Lumea este răutăcioasă şi când jucam la grupa mea de vârstă titular spuneau că de aia joc că sunt fiul lui Silviu Lung, că de aia m-au luat la echipa mare, dar le mulţumesc tuturor acelor oameni pentru că aceste lucruri m-au călit şi m-au ajutat să devin o persoană puternică.

– Faci mai bine faţă la presiune decât Alibec, cel mai discutat caz?

– Cred că toţi jucătorii profesionişti fac faţă, atâta că acum a devenit o telenovelă cu Denis. Trebuie lăsat în pace şi o să îşi revină.

– Poate să îşi revină când toată lumea pune presiunea asta pe el?

– Aici depinde şi de el. Trebuie să îşi pună mâinile la urechi, să se concentreze pe fotbal şi totul o să fie bine.

– Tu îl cunoşti bine, aţi fost colegi. Poate să îşi pună mâinile la urechi?

– Da, poate face asta. Toate aceste lucruri l-au ambiţionat şi cred că în sezonul de primăvară veţi vedea alt Denis.

– Mulţi dintre foştii tăi colegi au plecat de la Astra la Steaua. Mai ţii legătura cu ei?

– Da, cu mulţi dintre ei. Cu Denis vorbesc foarte mult, foarte des. Cu Willy (n.r. William De Amorim), dar a venit acum la noi. Mai ţinem legătura.

“Mereu am avut o simpatie pentru Chelsea”

– Ţi se părea Denis afectat de toată atenţia şi presiunea care e asupra lui?

– Nu vorbim despre lucrurile astea. Noi mai glumim, vorbim despre altele, nu neapărat despre fotbal.

– La echipa naţională s-a creat o psihoză cu Daum. Cum era el de fapt?

– Era un antrenor bun, un om inteligenţ mi s-a părut. Din păcate pentru dânsul nu avea rezultate. Nu pot să îmi dau cu părerea despre el, mai ales că noi, portarii ne pregătim mai mult cu antrenorul cu portarii. Domnul Daum a avut şi ghinion.

– Ce v-a spus selecţionerul când a venit şi a vorbit cu voi?

– Mai mult generalităţi. Trebuie să ne pregătim bine şi că suntem în atenţiile dânsului.

– Ce şanse avem la Euro?

– Depinde de ce o să facem în primul meci. Dacă începem cu dreptul, cred că avem şanse mari. Moral bun, încredere pentru următoarele meciuri.

– Cum este privit Mircea Lucescu în Turcia?

– Cred că foarte bine. A avut rezultate la echipele la care a antrenat şi acum la naţională este un proces de reconstrucţie. Cred că va avea rezultate.

– De câte ori te-ai supărat pe Marius Şumudică de la începutul colaborării?

– Eu nu sunt om supărăcios. Îmi trece foarte repede. Până la urmă te superi şi pe soţie acasă, dar cum să nu te superi pe un coleg sau antrenor. Oricum, am avut o colaborare bună de-a lungul timpului.

– Care este cel mai frumos moment din carieră?

– Sunt multe, foarte multe. Debutul la Craiova, câşţigarea Cupei, a campionatului. Eliminarea lui Lyon, West Ham de două ori, accederea în primăvara europeană. Toate cu o echipă mică.

– Dar cel mai urât?

– Le-am uitat. Mereu uit momentele mai puţin plăcute.

-Cu cine te înţelegi cel mai bine dintre colegi, dintre fotbalişti?

– Cu Valerică Găman. Ne cunoaştem de când eram mici şi cu el mă înţeleg cel mai bine. Situaţia lui de la Karabukspor nu este clară şi vreau să meargă unde îi va fi cel mai bine.

– La ce echipă din România ai vrea să te retragi?

– Nu m-am gândit la asta. Mai este mult până atunci. Mă bucur de meciuri şi poate mă retrag de aici.

– Care este echipa ta preferată?

– Mereu am avut o simpatie pentru Chelsea. Poate şi pentru culorile alb-albastre.