Sîmbăta Mare: De ce nu este bine să pui mîna pe sare

Ionuţ Cataramă   
în Hotnews
11/04/2015, 00:03
Sîmbăta Mare: De ce nu este bine să pui mîna pe sare

Sâmbăta Mare reprezintă ultima zi a postului Paştelui, aceasta fiind declarată zi de odihnă. Sâmbăta Mare este ziua în care se prăznuieşte îngroparea trupească a Mântuitorului Iisus Hristos, precum şi pogorârea Lui în Iad, salvând neamul omenesc şi scoţându-l din stricăciune. În Sâmbăta Mare, dimineaţa, copiii şi adulţii merg, potrivit tradiţiei, îmbrăcaţi în haine noi, la biserică, în unele zone cu un ou roşu în mână, pentru a se împărtăşi.

În acestă zi se prăznuieşte îngroparea lui Hristos cu trupul şi pogorârea la Iad pentru a ridica la viaţa veşnică pe cei adormiţi, iar duminică se sărbătoreşte Învierea Domnului. În această zi nu se bat clopotele.
Iosif din Arimateea, coborând de pe cruce Sfântul trup al Domnului, l-a îngropat în mormânt nou, punând o piatră mare la intrarea lui: “Iosif cel cu bun chip, de pe lemn luând prea curat trupul Tău, cu giulgiu curat înfăşurându-l şi cu miresme, în mormânt nou îngropându-l, l-a pus”.

Cuvântul lui Dumnezeu a stat cu trupul în mormânt, iar cu sufletul lui curat şi dumnezeiesc Se pogoară în Iad. Sufletul a fost despărţit prin moarte de trup şi l-a dat în mâinile Tatălui. Şi-a dat şi propriul Său sânge, preţ de răscumpărare pentru noi. Trupul Domnului a suferit şi despărţirea sufletului de trup, dar nicidecum stricăciunea în înţelesul unei putreziri a trupului.

Seara, în toate bisericile ortodoxe, se oficiază slujba de Înviere, unde fiecare gospodină aduce cu ea un coş plin cu bucate ce urmează a fi sfinţite, pe care la sfârşitul slujbei, le va împărţi oamenilor săraci şi celor nevoiaşi.

La miezul nopţii, preotul cheamă credincioşii să ia lumină, spunând: “veniţi să luaţi Lumină!”, după care se iese în curtea bisericii pentru a se continua slujba Învierii.

Există, în tradiţia străveche, un obicei, conform căruia, după ce au luat lumină, credincioşii trebuie să meargă şi la mormintele celor trecuţi în nefiinţă, pentru ca cei de dincolo să ştie că a venit Învierea Domnului.

Totodată, tradiţia ne mai spune că este bine ca lumânarea de la Înviere să nu fie stinsă până acasă, unde, de asemena, creştinii obişnuiesc să înconjoare casa de trei ori pentru a-l îndepărta pe cel rău.

Resturile de lumânări de la Înviere sunt păstrate cu credinţă de oameni, deoarece, în vreme de necaz, grindină, furtună, acestea sunt de ajutor prin aprinderea lor şi prin rugăciune.

Urarea tradiţională de Paşte a creştin-ortodocşilor este “Hristos a Înviat”, la care se răspunde cu “Adevărat a Înviat”. Aceste urări rămân valabile timp de 40 zile după Paşte, până la sărbătoarea Înălţării Domnului. Urările sunt valabile şi atunci când se ciocnesc ouăle roşii.

Superstiţii în noaptea de Înviere

Noaptea de Înviere, poartă, ca de altfel multe sărbători creştine, o serie de superstiţii, dintre care mai cunoscute sunt următoarele:

– În noaptea de Înviere se deschid cerurile, ard comorile pământului, şi acum este moment prielnic pentru vrăji şi farmece;

– Cine se va naşte de Paşte, când se trag clopotele, va fi un om norocos de-a lungul vieţii;
Se crede că sufletele celor care mor în Sâmbăta mare oscilează între Rai şi iad, între lumea viilor şi lumea morţilor;

– Nu este bine să pui mâna pe sare, pentru că iţi vor asuda mâinile la vară;

– Se crede că în cele trei zile de Paşte ard, în cer, nevăzute, trei candele mari.

– Spre deosebire de Crăciun, pentru Paşti nu se pregătesc prea multe feluri de mâncare, de unde şi zicerea: ”Crăciunul este sătul, iar Paştele este fudul”.

Sursă: www.dcnews.ro

Închide ×