Setul ÎMPOTRIVA NATURII sau de ce a fost Simona Halep… OLTEANCĂ!

Nu-mi spuneţi că nu v-aţi gîndit măcar o secundă că Simona va ceda cu graţie meciul Anei ca să scape de perspectiva unei eventuale finale cu o Serenă super-motivată de papara mîncată în...
24.10.2014 | 19:44
Setul IMPOTRIVA NATURII sau de ce a fost Simona Halep OLTEANCA
ADVERTISEMENT

Nu-mi spuneţi că nu v-aţi gîndit măcar o secundă că Simona va ceda cu graţie meciul Anei ca să scape de perspectiva unei eventuale finale cu o Serenă super-motivată de papara mîncată în grupe de la Simona! Nu-i frumos să gîndim aşa, dar este profund uman. Avem destule proverbe venite din înţelepciunea populară, „mai aproape mi-e maieul decît cămaşa”, „interesu’ poartă fesu’”, „frate, frate, dar brînza-i pe bani”, nu mai spun de universalul „mai bine să plîngă mă-sa decît mama”. Scurt pe doi, toate drumurile duceau nu la Roma, ci la o victorie a Anei Ivanovic în faţa unei Simone Halep condusă de un elementar spirit de conservare. Meciul a început, însă, anapoda. Simona s-a dus la 4-1 şi 5-2 demontînd toate scenariile. Ana a jucat apoi cu disperarea condamnatului a cărui viaţă atîrnă de rezultatul setului şi a reuşit să cîştige in extremis. A fost sau n-a fost? – sînt sigur că au sărit cîrcotaşii. Ce să fie? Regie!

Setul 2 n-a avut istoric, dar a fost istoric. Pentru că a demonstrat, dacă mai era nevoie, că românca Simona Halep este o mare sportivă. MA-RE! Fără comentarii. Nu-i trebuia acel set, nu-i trebuia un meci lung, semifinalele sînt mîine, nu-i trebuia să alerge atîta, nu-i trebuia! Punct! Era un set împotriva naturii. Şi totuşi l-a cîştigat. Fair-play 100%. A eliminat-o astfel pe Ana Ivanovic şi a calificat-o în semifinale pe cea mai periculoasă adversară, numărul 1 mondial, Serena Williams. Care, dacă va ajunge în finală cu Simona, va căuta să o desfiinţeze. Sportiv, aşa cum şi Simona a desfiinţat-o, tot sportiv, în grupă, unde a bătut-o cum n-a bătut-o nici taică-su cînd le învăţa pe surori tenis cu biciul…

ADVERTISEMENT

Setul ăsta simbol cîştigat de Simona – nici n-a mai contat ce urmat – mi-a adus aminte de isprava Universităţii Craiova, aia adevărată!, de acum 16 ani. Era în 1998, cu o etapă înaintea finalului de campionat. Steaua şi Rapid erau la egalitate de puncte. La rezultate directe avea avantaj Rapidul, după 2-2 în Ghencea şi 1-1 în Giuleşti. Deci, ca să fie sigură de titlu, Rapid trebuia să învingă ultima etapă, avea meci cu Universitatea, la Craiova, Steaua beneficiind de un meci uşor, acasă, cu Gloria Bistriţa. Situaţia era complicată, ca să zicem aşa, de faptul că Universitatea Craiova şi Rapid urmau să se întîlnească şi în finala Cupei, aşa că dacă giuleştenii ar fi cîştigat titlul, oltenii ar fi mers automat în Cupa Cupelor. Iată deci, paradoxal, Craiovei îi era favorabilă înfrîngerea, interesul ei era înfrîngerea. N-a cedat, însă, meciul, a condus cu 2-0, a fost egalată, s-a terminat 2-2, Steaua a luat titlul, iar în finala Cupei Rapid s-a răzbunat şi a cîştigat cu 1-0, iar oltenii s-au ales cu praful de pe tobă! Lăsînd la o parte „legendele” care susţin că Universitatea a fost ruptă în două la acel meci cu Rapid, jumătate trăgînd cu Steaua, pe bani grei, jumătate trăgînd cu Rapid şi cu… ei înşişi, tot pe bani grei, ceea ce rămîne este tot un rezultat împotriva naturii. La fel cu acest set 2 cîştigat de Simona. Care azi n-a mai fost machedoancă, ci… olteancă! Oricum singura ei „religie” e să cîştige întotdeauna. Chiar împotriva naturii… Jos pălăria!