„Între locul 1 în lume şi un Slam, aleg Roland Garrosul”

Simona a fost foarte emoţionată la finalul partidei cîştigate cu Petkovic şi este nerăbdătoare să joace finala cu Maria Şarapova de la Roland Garros: ”A fost visul meu să joc o finală aici. Sînt emoţionată. Am fost puţin blocată, nu m-am mişcat aşa bine. Am cîştigat în două seturi şi sînt foarte fericită. Primul set a fost dur. Am încercat să rămîn concentrată pe toată perioada partidei. În tiebreak am fost foarte motivată şi am vrut să termin partida acolo. Trebuie să dau totul în meciul cu Şarapova. Sper să mă pot bucura după meciul sîmbătă. Este incredibil să disput această finală! Va fi un meci dur. Şi nu numai din punct de vedere sportiv, al tenisului, ci mai ales al emoţiilor. Am o revanşă de luat (n.a. – rusoaica a învins-o în finala de la Madrid). Atunci am început bine meciul şi am câştigat primul set. Mi-am deschis terenul, însă ea a revenit lovind puternic, mult mai tare decât mine… Trebuie să fiu agresivă, să joc în viteză şi să-mi stăpânesc nervii. Acum trebuie să mă bucur şi să profit de acest moment. Chiar dacă nu pot ştii ce se va întâmpla. În orice caz, eu nu ma nimic de pierdut”, a declarat Simona Halep după semifinala cu Petkovic.

În urmă cu 10 luni, în august 2013, Simona Halep tocmai cîştiga primele turnee din cariera sa, Nuremberg şi ‘s-Hertongenbosch, iar după cele două performanţe oferea un interviu în exclusivitate pentru FANATIK. Recitit acum, dialogul şochează, mai ales că dorinţa cea mai arzătoare a Simonei este pe cale să se îndeplinească. Atunci, sportiva din Constanţa a spus că, dacă ar avea de ales între a fi liderul clasamentului WTA şi cîştigarea unui turneu de Grand Slam, ar alege trofeul. Culmea, dintre cele patru competiţii majore, Halep a şi nominalizat pe care ar dori s-o cucerească: Roland Garrosul!

P: 500 RON BONUS in Cazinoul Unibet. Înregistreaza-te acum!

Simona, ce performanţă e mai importantă pentru tine: semifinala de la Roma, un turneu foarte important, sau cele două trofee cucerite consecutiv?

– La Roma am bătut jucătoare bine clasate, de top, a fost începutul celor două turnee cîştigate. Acolo am prins încredere că pot juca la nivel înalt. Să cîştigi un turneu e deosebit, dar Roma e un turneu mare, care m-a ajutat enorm, deci l-aş pune pe primul loc.

Digi24.ro

Niște români s-au instalat confortabil în casa unei spaniole plecate la copii, în Canada, și nu mai vor să plece

Te-a luat prin surprindere victoria ta la Radwanska, o jucătoare din top 4?

– Da, da! Mi-era greu să cred că o pot învinge. M-a ajutat faptul că anul trecut, la Bruxelles, am pierdut cu ea în finală, 6-7, 0-6. Eram obosită şi un pic accidentată, dar în primul set am fost aproape şi asta mi-a dat încredere acum, să am puţină speranţă că o să fac un meci bun.

„Lui Jankovici i-a fost teamă de mine”

Apropo de turneul de la Roma, meciul cu Jankovici a fost unul de infarct. Cum rezişti psihic în asemenea momente?

– Da, e greu, mai ales că am salvat două mingi de meci. E foarte complet sportul ăsta şi mental e foarte dificil, dar am rezistat, asta e tot ce contează. Coincidenţa face că anul trecut am jucat cu ea tot la Bruxelles şi am bătut-o 7-6 în decisiv, după ce avusese 5-3 şi două mingi de meci. Acum, la Roma, situaţia s-a repetat, doar că a avut 5-4. Probabil că şi-a adus aminte de meciul ăla şi m-a ajutat, i-a fost teamă.

„Punct cu punct, punct cu punct!” Probabil ai auzit chestia asta de cînd te-ai apucat de tenis. Dar cît de greu e să şi aplici mecanismul ăsta de gîndire?

Digisport.ro

Ilie Năstase a văzut "bijuteria" de 2,8 milioane € a lui Ion Țiriac și a făcut gluma zilei

– A fost foarte greu pînă acum, dar am ajuns la o relaxare mentală foarte mare în teren, chiar a devenit plăcut. Tenisul ăsta chiar e frumos cînd joci de plăcere. Îmi place să joc fiecare punct, să lupt pentru el, doar pentru el, fără să mă gîndesc la ce a fost.

„Am fost la psiholog, dar nu foarte des”

Acum cinci ani, în 2008, cîştigai Roland Garros la junioare. Lumea aşteptă rapid performanţe de vîrf de la tine, dar explozia a venit tîrziu. E vreo explicaţie?

– Ca să faci nişte rezultate bune trebuie să ai maturitatea necesară. Eu abia acum am ajuns la nivelul acesta. Oricum, nu ştiu dacă e doar o chestie a noastră, a românilor, pentru că şi în top 100 sînt foarte puţine jucătoare tinere. Abia pe la 24-25 de ani confirmă fiecare ce poate.

Deci problema e la mental?

– Da, eu aşa consider, asta e părerea mea. Eu, din punct de vedere tehnic, sînt aceeaşi jucătoare ca acum cîţiva ani, dar tactic şi mai ales mental am progresat foarte mult şi asta se poate realiza doar acumulînd experienţă.

E important un psiholog în sportul vostru?

– Specialiştii spun că este, dar dacă ai persoana potrivită lîngă tine, în care să ai încredere, nu e aşa mare necesitatea unuia. Eu una, acum, nu merg la psiholog şi nici nu o să merg, dar cînd eram mai mică am fost, dar maxim un an şi nu foarte des.

„Serena e şmecheră, face ce vrea”

Explică-mi de ce la voi, la fete, apar atît de des fluctuaţiile acestea în joc. Să luăm ca exemplu meciul tău de la Wimbledon, cu Govorţova. Ce se întîmplă în momentele alea?

– Lumea nu înţelege că tenisul e un sport individual şi că presiunea este foarte mare. În plus, noi, fetele, nu avem constanţa aceea, iar cînd pierzi un punct sau un game apare panica. Cu Govorţova a fost cel mai greu meci din cele trei săptămîni pentru că era Grand Slam, ea era mai slab clasată decît mine şi a jucat şi superbine, fantastic. Eu am fost obosită mental, pentru că fizic eram bine. Am cedat psihic un pic, dar mi-am revenit.

Serena este o jucătoare completă. Are toate loviturile, este, tehnic vorbind, completă.

– Eu am jucat cu ea şi ştiu. Se adaptează foarte bine la jocul adversarei. Pentru mine e clar numărul 1! Are serviciul cel mai puternic, are forţă şi cînd vrea dă tare, dar ea vede bine jocul şi, cum să zic, e mult prea isteaţă, şmecheră, poate să facă aproape ce vrea, are mînă, are curaj.

„Şi în pijama dau bine cu reverul”

Şi tu poţi face multe lucruri pe teren, ai aproape toate loviturile…

– Da, dar să nu uităm că ea are 31 de ani. Poate peste cîţiva ani o să am şi eu curajul acesta să fac pe teren cît mai multe chestii. Deja am început să îmi fac jocul cît mai complet.

Însă care e lovitura ta favorită? Ai acel rever despre care multă lume vorbeşte…

– Da, exact asta. Reverul în lung de linie îl simt de cînd sînt mică, iar un antrenor mi-a zis că şi în pijama pot să lovesc bine aşa. E lovitura mea preferată.

Simţi vreo diferenţă atunci cînd joci împotriva Robertei Vinci, spre exemplu, faţă de un meci cu Serena?

– Nu, absolut nici o diferenţă. Chiar nu mă gîndesc la adversar, ci doar să îmi fac eu jocul cît mai bine. Nu am ritualuri sau superstiţii. Nu mi-e frică de nimeni şi nici nu mă desconsider. Atît pot, atît fac! Plus că am început să am din ce în ce mai multă încredere în mine şi în ceea ce pot să fac pe teren.

„Am ajuns departe, dar pot şi mai mult”

Cît de departe poţi ajunge?

– E foarte greu să spun asta sau chiar să mă gîndesc la un asemenea lucru, nu ştii nici mîine ce va fi. Dar simt că pot să joc la un nivel şi mai înalt decît cel unde sînt acum, chiar dacă am ajuns oricum departe.

Te gîndeşti chiar la un loc în vîrf, măcar în top 3? Mă gîndesc la Wozniacki, care nu e cu nimic mai presus decît tine şi a fost lider mondial. Tu de ce nu ai putea?

– E greu, e foarte greu să ajungi acolo, dar se poate. Trebuie să munceşti mult. Dar dacă aş avea de ales între un loc 1 în lume şi să cîştig un Grand Slam, aş alege să cîştig un Mare Şlem.

Care ar fi acela?

– Cînd eram la junioare, obiectivul a fost să cîştig la Roland Garros, acesta era visul. L-am împlinit. Aşa aş vrea şi la seniori. Dar e foarte greu. Trebuie să mă apropii, pentru că momentan sînt departe, dar voi munci. Oricum, vreau să cîştig un turneu de Mare Şlem.

„Nu joc rău pe iarbă, dar nu mă simt chiar în largul meu”

Cum e să treci de la o suprafaţă la alta aşa rapid, cum ai făcut tu la cele două turnee cîştigate consecutiv?

– De obicei e grea trecerea, nu te poţi acomoda uşor. Treci de la zgură, unde meciurile sînt de durată, se joacă lent, la iarbă, unde suprafaţa e foarte rapidă. La Hertoghenbosh, pe iarbă, m-am antrenat doar o oră înaintea primului meci: 30 de minute cînd am ajuns şi 30 de minute în ziua jocului. Am intrat la meci, a fost puţin şi noroc, am intrat în ritm şi… Asta a fost să fie! Oricum, nu joc rău pe iarbă, şi la Wimbledon am jucat bine anii trecuţi, dar nu mă simt chiar în largul meu.

Te-a surprins al doilea succes, mai ales că venea chiar după ce tu cîştigasei primul trofeu din carieră?

– Pe iarbă nu m-am bucurat nici pe jumătate cît am făcut-o la Nurnberg, tocmai pentru că era primul turneu cîştigat la senioare. A fost special.

„Idolul meu e Andreiul nostru”

Simona Halep nu este o fată obişnuită, iar prietenii o descriu ca pe o persoană independentă, cu personalitate şi destul de matură pentru vîrsta ei. Sportiva de 21 de ani îşi dezvăluie această latură şi cînd vine vorba de gusturile ei în materie de tenis. „Nu copiez pe nimeni. Tehnic, sînt la fel ca acum cîţiva ani. Normal că urmăresc unele aspecte la jucătoarele din top, doar de aia sînt bune, pentru că fac lucrurile cum trebuie. Oricum, modelul meu a fost Justine Henin, tactic am urmărit-o foarte mult. E şi normal, pentru că fizic seamănă cu mine. Era culmea să mă uit la Serena Williams sau la Şarapova”, explică Halep.

Originară din Constanţa, Simona dezvăluie şi cine a făcut-o să tragă cu ambiţie la fiecare antrenament. „Idolul meu a fost Andreiul nostru, Andrei Pavel. Sîntem din acelaşi oraş şi de aceea am vrut să-i calc pe urme. Aşa am cîştigat Europenele, iar apoi Roland Garrosul la juniori, exact ca el. Acum, îmi doresc să ajung pe locul 13 măcar, exact ca el, dar eu sper să îl şi depăşesc”, încheie cumva amuzată.

Sînii, subiect tabu

Pentru Halep, anul 2009 a fost unul foarte dificil. Venită după succesul de la Roland Garros, de la junioare, jucătoarea din Constanţa a intrat în atenţia presei din cauza dimensiunii bustului. Jucătoarea de tenis a refuzat să comenteze prea mult pe baza subiectului, iar ulterior chiar a fost supusă unei intervenţii chirurgicale pentru a corecta această problemă. „Mă deranjau la deplasare”, a explicat ea atunci. Din acel moment, la fel ca şi înaintea interviului pentru FANATIK, Simona are o singură condiţie: „Vorbim doar de tenis!”.

O singură vacanţă în toată cariera

Discursul ambiţios şi plin de elan al Simonei este susţinut de seriozitatea pe care sportiva o dovedeşte atunci cînd vine vorba de tenis. Capabilă de multe sacrificii, constănţeanca a şocat cînd a dezvăluit cîte vacanţe a avut în carieră. „Una singură, anul trecut, în Turcia”, spune Halep cu o nonşalanţă ieşită din comun de parcă ar fi un lucru normal. „A fost prima mea vacanţă fără rachete de tenis. Serios… Multă lume nu crede. Dar m-am simţit superbine! Am mîncat, am făcut plajă, m-am relaxat”, continuă Simona să povestească. Viitorul obiectiv, unul îndrăzneţ: „Dubai. E un oraş foarte frumos, chiar aş vrea să fac plajă acolo”.

Culmea, pentru o persoană crescută la malul Mării Negre, plajele din Constanţa nu mai reprezintă un punct de interes pentru Simona. „În ultimii şapte ani n-am fost decît la piscină acasă. La plajă n-am mai fost deloc. Poate de mai mult timp”.

„Urăsc să călătoresc. Iubesc România!”

Paradoxal pentru o persoană care, în medie, are de făcut cel puţin două zboruri cu avionul pe săptămînă, Simona nu suportă să călătorească şi spune că la finalul carierei vrea să se stabilească în România şi să-şi găsească un job care să n-o mai oblige la drumuri în afara ţării. „Probabil o să joc pînă la 30-32 de ani, pentru că apoi o să vreau să-mi clădesc o familie. E visul meu. Iar după ce mă retrag, aş vrea să rămîn tot în tenis. Acum cîţiva ani nu ţi-aş fi zis asta, dar a început să-mi placă din ce în ce mai mult. Dar voi face ceva care să nu mă mai oblige să plec din România. Nu suport să călătoresc”, spune încruntată Halep.

Cifre

32 este locul pe care Halep îl ocupa în clasamentul WTA înaintea Wimbledonului, cel mai bun din carieră

1.156.358 de dolari a cîştigat sportiva de 21 de ani din premiile oferite de turneele la care a participat

190 de victorii şi 112 de înfrîngeri este palmaresul Simonei Halep în cei 5 ani de profesionism

Declaraţii

„Orice jucător care munceşte şi joacă are o şansă, deci viaţa îţi oferă acest prilej. Cum muncesc şi cum ţin la şansa mea ţine doar de mine” (Simona Halep)

„Cîţiva ani, de la 14 la 16 ani am fost susţinută financiar de domnul Idu şi chiar vreau să scrieţi că îi mulţumesc. A făcut-o necondiţionat, doar pentru că aşa a vrut el” (Simona Halep)

„Nu am apucat nici să ajung la Constanţa, dar să mai sărbătoresc. A trebuit să rămîn la Bucureşti, la botezul unei verişoare. Sincer, am vrut să-mi cumpăr ceva, drept răsplată, dar nici măcar asta nu am făcut încă” (Simona Halep)

„Am foarte puţin timp liber şi în general îmi place să stau acasă, mă relaxează. În rest, mă plimb cu prietenii, ies la cumpărături, dar nu exagerez. Îmi iau ce-mi place, dar cu măsură” (Simona Halep)