Arc peste timp, senzaţia de deja-vu+vorbele lui Rafael Nadal. Simona Halep – Elina Svitolina sau cum s-a născut o mare campioană de la 1-5 şi minge de meci. REPORTAJUL din 2017, de la Paris, pe care ni-l dorim retrăit şi astăzi!

Se spune că nimic nu este întâmplător în viaţă şi că succesul nu vine niciodată atunci când nu te aştepţi, ci doar când îl construieşti cu muncă, îmbinată cu pasiune, trudă şi multe momente delicate. Plus un dram de noroc. Ca un fericit al breslei de ziarist ce trebuie să recunosc că sunt în aceste zile, am ocazia să văd de la faţa locului nu doar o mare performanţă a Simonei Halep, ci şi un al doilea FEDAL în semifinale de Grand Slam consecutive. La nici o lună distanţă de la penultimul act de la Roland Garros, Roger Federer şi Rafael Nadal se întâlnesc şi la Wimbledon, tot în antecamera finalei.

Când îl asculţi pe Rafa şi o priveşti pe Simona

Încercând să înţeleg cât mai bine gândirea unor mari campioni, l-am întrebat pe Rafael Nadal la conferinţa de presă de miercuri dacă, dând timpul înapoi cu două luni, înainte de Roland Garros, s-ar fi gândit că e posibil ca el şi Roger Federer să joace două semifinale de Grand Slam la Paris, respectiv Londra. “Nu ştiu ce să zic… Dacă mă raportez la momentul Monte Carlo, probabil că nu. Dacă mă raportez după Roland Garros, de ce nu?! Jucasem bine, din nou. Ştii, în lumea sportului, lucrurile se schimbă foarte rapid. Trebuie să fii pregătit mereu pentru schimbări, fie că sunt în bine sau în rău. Trebuie să înveţi să accepţi şi lucrurile bune, dar şi cele mai puţin bune, să le analizezi cu calm şi mintea limpede ca să înţelegi ce se întâmplă şi ce va urma pentru tine. Iată-ne acum, în semifinale. Sigur, ultimele două luni au fost foarte pozitive pentru mine, şi probabil şi pentru Roger, cu tenis bun jucat de el la Paris şi titlu la Halle. Iar acum semifinale la Wimbledon. Asta ne face să jucăm bine în continuare, pentru că încă simţim că avem şansa să ne batem pentru cele mai importante titluri şi turnee din tenis. Asta ne dă energie să continuăm să jucăm cu o mare intensitate”, a răspuns Nadal.

Astăzi, Simona Halep joacă pentru marea finală de la Wimbledon împotriva Elinei Svitolina. Vorbele lui Nadal nu sunt deloc întâmplătoare şi se pliază perfect pe situaţia şi performanţa Simonei. Halep a înţeles ce i se întâmplă şi de ce are nevoie pentru marea performanţă. Şi dacă e dispusă să facă sacrificiile personale pentru marea performanţă. “Mental, nici nu există comparaţie între sfertul de la Roland Garros şi cel de la Wimbledon”, spunea Simona, înainte de meciul cu Zhang de la Londra. Iar ce s-a întâmplat pe teren, după, a confirmat spusele româncei. A revenit de la 1-4 şi 15-40 împotriva unei jucătoare cu care a avut probleme mereu în meciurile directe.

Revenirea lui Halep cu Svitolina, de la 1-5 şi minge de meci. Momentul în care, din Halep s-a născut campioana Simona

“Naşterea” a fost grea. Dură. Finala din 2017 de la Paris, pierdută cu Ostapenko de la 1-0 la seturi şi 3-1, finala pierdută teribil, în decisiv, cu Wozniacki de la Australian Open, din 2018, venită după un meci colosal cu Kerber în semifinale, 9-7 în decisiv, au fost momente de cotitură pentru Halep pe care Simona a învăţat, “the hard way”, să le primească, să le înţeleagă şi să le poată analiza cu calm, pentru a-şi pregăti succesul viitor.

“Am pierdut la Paris şi am văzut că n-a murit nimeni”, spunea, deunăzi, Halep, în dialog cu FANATIK, la Londra, obişnuită de-a lungul timpului să facă înmormântări după înfrângeri dureroase. E semnalul de maturitate că Simona Halep este pregătită cu adevărat să se bată la nivel înalt, atunci când are disponibilitatea să o facă, indiferent de turneu, de adversar sau de suprafaţă. Acel “am început să iubesc iarba” reprezintă înţelegerea Simonei cu sine însăşi, stăpânirea propriilor demoni, disponibilitatea la sacrificii, pe care performanţa o cere şi fără de care nu ai nicio şansă la nivel înalt. “Dacă şi cu parcă nu fac casă bună cu performanţa. Talentul nu este niciodată de ajuns”, spunea Nadal, când a fost întrebat de calităţile şi potenţialul lui Nick Kyrgios, după ce spaniolul l-a eliminat pe acesta la Wimbledon după unul din cele mai spectaculoase meciuri din turneu. Iar Simona Halep o ştie mai bine ca oricine.

Nimic nu este întâmplător mai ales în viaţa unui sportiv, nu doar în viaţă. “Things happen for a reason”, cum spun britanicii, iar “naşterea” campioanei Simona Halep s-a petrecut într-un meci cu… Elina Svitolina. În urmă cu doi ani, la Paris, în sferturile de finală, Halep o învingea pe Elina în primul ei come back major, la un Grand Slam, într-o fază superioară. Simona are şi astăzi fresh în minte meciul de la Paris, pe care l-a întors de la 1-5 şi minge de meci. Meciul care i-a dovedit cu adevărat  că atunci când înţelegi ce ţi se întâmplă, când ştii să extragi lucrurile bune, dar şi să le înţelegi şi pe cele mai puţin bune care ţi se întâmplă, aşa cum spunea şi Rafa, poţi realiza lucruri colosale. Acel meci de la Roland Garros a fost colosal. Atât ca rezultat final, cât şi ca importanţă în… “Naşterea unei mari campioane”, aşa cum poartă titlul reportajul de la jos, de la meciul trăit la faţa locului, la Paris, pe care ni-l dorim retrăit astăzi, pe Central Court, la Wimbledon.

Enjoy it! La meciul de astăzi, ne dorim cu toţii să avem senzaţia de deja-vu! Hai, Simona! 

Alleeeeez…P SIMONA! Naşterea unei MARI CAMPIOANE! Reportaj de la Paris după Simona Halep – Elina Svitolina

ROLAND GARROS. 7 iunie 2017. NAŞTEREA UNEI MARI CAMPIOANE. Si-mo-na! Si-mo-na! Vocea ne tremură, iar “Suzanne Lenglen” încă se cutremură! “Formidable!”, exclamă un coleg francez, la 5-0 în decisiv şi 40-0. E acelaşi care avea cronica pregătită spre publicare la 1-5, în setul 2. Aşa scenariu n-a văzut a doua arenă de la Roland Garros, într-un sfert de finală, de foarte mult timp. Şi niciodată cu un român pe teren, în cei 23 de ani de existenţă!

Sunt meciuri pentru care te naşti să le joci. Iar Simona s-a născut pentru un astfel de moment. Reacţia Svitolinei de la conferinţă stă mărturie. Cu vocea tremurândă, abia-şi abţine lacrimile: “Trebuie să iau ce e pozitiv din acest meci şi din cele două săptămâni petrecute aici.” Un jurnalist britanic însă n-o iartă: “Ce găseşti pozitiv în a pierde de la 1-0 la seturi, 5-1 în setul 2 şi minge de meci ratată?” Moment în care ucraineanca nu mai face faţă emoţiilor: “Chiar vrei să mă vezi plângând?!?”

Digisport.ro

A venit reacția soțului, după ce o jurnalistă celebră s-ar fi sărutat cu alt bărbat în fața a 20.000 de oameni

Cu vocea sugrumată, reuşeşte să se adune: “Trebuie să fiu pozitivă şi să mă gândesc că există viaţă şi după un asemenea meci. Am o familie de care vreau să mă bucur.” Are dreptate, îţi vine să te laşi după un asemenea meci pierdut!  Parcă aş întreba-o dacă o mai doare spatele. Dar să fim fair, îmi zic. Măcar noi, dacă ea ne-a minţit elegant, acum două zile.

Give me five: 0-5! 32 de minute pentru un game al Simonei

Este ora 13:15 la Paris. Momentul în care Dominic Thiem, austriacul minune din circuitul ATP, îl trimite acasă pe Novak Djokovic, după una din înfrângerile cele mai dure din carieră ale lui Nole: 3-0, cu 6-0 în setul 3! Aplaudăm meciul superb făcut de Thiem şi ne frecăm mâinile: începe! Nu se amână startul sfertului Simonei, cum ne era teamă, în caz de un meci strâns la Nole!

La ora 14:00 fix, Simona intră în arenă. Păşeşte sigură pe ea. Îl căutăm pe Darren Cahill cu privirea. E acolo. La fel de sigur pe el, ţintind-o pe Simona cu privirea. Lângă, părinţii româncei. Au venit şi ei. E primul lor meci văzut de la Paris, din actuala ediţie. Totul pare să fie bine! Şi totuşi….

Se face 0-1. “Nu s-a încălzit”, ne spunem.

0-2! “Hai, Simona, nu-i nimic!”

La 0-3, avem privirea ascuţită spre tabelă. Simona e, totuşi, calmă, dar pare să aibă privirea pierdută! La aşa început de partidă nu se aştepta, asta e clar! Aveam să aflăm, după meci, că Ion Ţiriac a “certat-o” la vestiare, chiar din acest motiv: “De ce ai renunţat la primul set?”

0-4, şi începem să ne muşcăm degetele. Svitolinei îi intră totul. La limită, dar îi intră! “Până şi nets-ul îi cade pe linie. Le-am numărat, 4 din 5!”, exclamă nedumerit Ştefan Alecsiu, de la Radio România.

“Hai, că totul are o limită!”, îmi spun… “Cât o să-i mai intre fiecare minge?!”

Până invocăm noi zeii tenisului şi ne trec prin gând toate urările de “bine”, pentru norocul Elinei, se face 0-5! După un game chiar disputat! Mingea Simonei “muşcă” din fileu, sare în terenul Svitolinei, dar ucraineanca are timp să ajungă la minge pentru un backhand câştigător.

Ne luăm cu mâinile de cap: “N-are noroc a noastră nici când are noroc!” Stere Halep învârte palma în aer. Ar da el cu forehandul. Un scaun mai jos, Cahill îşi muşcă buzele. Dar nu renunţă: “Come on, Simona!”

Ne uităm la cer… Acum n-o veni ploaia aia!?

Nervii şi racordajul Simonei!

Simona se uită şi ea spre orizont, căutându-şi echilibrul. Şi coboară privirea spre Darren, pentru două secunde.

Apoi bate mingea de zgura pariziană şi serveşte. Pentru primul game câştigat din meci. Urmat de un break şi un nou serviciu câştigat. Dar atât. Svitolina ia setul, însă speranţele noastre cresc.

“Şi-a revenit! A fost doar încălzirea!” Ne facem curaj. “Hai, Simona!”, se aude din înaltul tribunei unde un român, cu steagul tricolor pus pe zidul despărţitor al tribunei, are mâna pâlnie la gură!

Simo serveşte prima în setul 2. Mingea zboară greoi, iar Svitolina nu iartă! Şi face break. Apoi 2-0!

Nu mai am pic de stare şi-mi schimb locul, să schimb norocul! Că doar atât mi-a mai rămas: superstiţia. Şi de 2 lei speranţă…

Urc câteva rânduri mai sus. Simona revine, e 1-2. Şi totuşi, ceva nu e ok în privirea ei. Iar Svitolina câştigă gameul, face 3-1, în timp ce a noastră se enervează! Calcă racheta de nervi! Racordajul ăla o fi de vină? Ce mai contează… e deja 4-1! Nu mai privesc meciul, mă declar aproape învins, uitându-mă în jos, cu ochii pierduţi, în peluza de beton. “Să vezi acum ce o fac praf ai noştri, acasă, iar. Şi nu merită! Chiar nu merită de data asta!”, îmi spun.

Se face 5-1.. Şi mi-e aşa o ciudă! A fost atât de pozitivă tot turneul… Am văzut-o zilnic, avea încredere în ea, s-a pregătit fără cusur, nu s-a mai enervat, a arătat calitate şi nervi tari, exact cum şi-a impus de la început! Revenise cu Kasatkina, în turul 3… Ce s-a întâmplat azi?

Simona câştigă serviciul, pentru 5-2.

Aplaudăm, dar fără energie…

Se mai gândea cineva că acesta va fi începutul unui scenariu pe care şi un Steven Spielberg l-ar privi admirativ?

“Atunci mi-am spus că meciul e pierdut, că n-am schimbat nimic tot meciul. M-am relaxat complet şi am zis să joc altceva”, a explicat Simona declicul produs în setul 2, după joc. Şi, odată cu ea, s-a relaxat şi Svitolina. Care părea mai sigură ca oricând că e deja în semifinale!

“Alleeeeeeeeeeeeeeeez Simona!!!”

La 0-30, strângem pumnul. Se face 30 egal şi privirea ne cade iar în pământ.

Un rând mai sus, în spatele meu, se aşează o franţuzoaică ce trage poze cu “tunul”, la foc automat. Se pregăteşte să imortalizeze bucuria finală a ucrainencei. În stânga, familia Elinei desfăşoară un steag ucrainean, din “players box”. Dar urmează două backhanduri strălucitoare şi Simona face breakul: 3-5! Darren se ridică în picioare: “Go for it, Simo!” Dar nici Stere Halep nu pare să mai creadă…

Halep serveşte, însă forehandul Svitolinei ne scoate peri albi. Ne scapă un “fuck” printre dinţi. Până când, Elino?! Urmat de o eroare neforţată a Simonei. E iar 0-30, şi suntem la două puncte de pierderea meciului.

Doar că zeii tenisului s-au trezit şi rally-urile lungi n-o mai ajută pe Svitolina, care face trei greşeli neforţate consecutive. Urmat de un “ace” al Simonei! Unul din cele două din tot meciul! Ce moment! Mama Simonei îşi ţine mâinile împreunate. Se roagă! Ce-o fi în sufletul ei, săraca… Numai în pielea ei să nu fii! Fanii se desfăşoară vocal şi Svitolina se sufocă! Trimite un backhand în fileu. Publicul e-n picioare şi noi odată cu el: “Alleeeeeeez Simona!!!”  

De la 1-5, la 6-5 şi 4 mingi de set ratate: “This is not happening”

Sperăm cu adevărat! O mână ne bate pe spate. E franţuzoaica fotograf, cu o privire deloc prietenoasă: “Sir, please, dont stand up. You are strongly supporting Halep, please, dont stand up anymore, dont mess up with my pictures!” Ne cerem scuze (nici nu ne-am dat seama că, de fapt, ea stătea pe locul nostru, deci nu noi pe al ei, ca s-o încurcăm) şi ne întoarcem privirea la meci.

Svitolina e-n corzi, Simona zburdă! O forţează pe adversară să greşească şi închide game după game cu acelaşi forehand devastator! “E lovitura prin care Halep compensează lipsa forţei din jocul său”, explica antrenorul Serenei Williams, Patrick Mouratoglou, într-unul din showurile sale de la Eurosport.

E 6-5, de la 1-5! Inimaginabil! Iar Elina abia acum vede negru în faţa ochilor!  (n.r. declaraţia de înainte de meci) Face trei erori neforţate şi Simona are trei mingi de set! Trepidăm pe scaun şi ne pregătim să imortalizăm cu telefonul bucuria revenirii, la final de set 2. Şi aşteptăm… 15-40… 30-40… 40-40! Pe bune? Apoi a patra minge de set pentru Simona! Nematerializată! Urmată de două greşeli neforţate ale lui Halep care îi aduc primul game Svitolinei, după 5 consecutive ale româncei. Şi care trimit setul în tie-break!

“This is not happening”, se aude din dreapta mea. Laptopurile ziariştilor au îngheţat! Ce să mai prezici, când vezi aşa ceva?!

Mâna lui Dumnezeu, din tenis: “A avut minge de meci?” 

0-1, 1-2, 2-4! Nu se poate! Inima pulsează în ritm îndrăcit! Presiunea e uriaşă, greşelile nu contenesc! Simona recuperează şi face 5-4! Dar Svitolina nu iartă la două retururi moi ale româncei şi îşi face rost de o minge de meci cu două “winnere”. Noi fierbem, dar Simona e calmă. Ne facem cruce! Doamne, cum să fii atât de calmă, când poţi pierde un meci în care ai revenit de la 1-5? Hai, Doamne, ajut-o!

Şi Simo dă cu o siguranţă debordantă un backhand câştigător! Aveam să aflăm după meci că, de la cât de focusată era pe joc, nici măcar n-a ştiut că trebuie să salveze o minge de meci: “Mi-am dat seama după meci, uitându-mă pe twitter! Nu mi-a venit să cred! Mai bine aşa…” Numai Divinitatea putea să o ţină departe de acest gând.

Halep: I didn’t realize I was match point down during the match. It was better, actually (? Eurosport) pic.twitter.com/yw4j9MFyJr

— Ilya Ryvlin (@ryvlin) June 7, 2017

Elina e groggy! Greşeşte, şi Simo are minge de set! Iar forehand-ul atât de drag Simonei “muşcă” din fileu, la 7-6, ţopăie în aer, oprind respiraţia celor 10.000 de spectatori de pe “Suzanne Lenglen”. Ca-ntr-o reclamă slow-motion, mingea pluteşte în aer, parcă o veşnicie, înainte de a pica în… terenul ucrainencei, dincolo de fileu!

“Ştiam că toate acele netsuri în teren şi mingi pe linie, la limită, se vor răzbuna la un moment dat”, dezvăluia Simo, după joc.

“ESTEEEEEEEEEEEEEEEE!” Am răbufnit, tot stadionul este în picioare şi eu odată cu el! Două palme puternice mi se lipesc de spate: “Asshole! I’ve told you to sit! You forgot!” Mă întorc, cu ochii umezi de bucurie. Franţuzoaica mă face albie de porci! Dar cui îi mai pasă? Îmi vine s-o pup, n-are decât să mă înjure cât poate! Ce mai contează? Simona a luat setul! De la 1-5!!!

Şi, odată cu el, meciul! Pentru că setul decisiv, câştigat cu 6-0 de constănţeancă, a fost doar un act de prezenţă pentru Svitolina, care a fost martoră, de la nivelul zgurei, la naşterea unei mari campioane. Care a câştigat după 3-6, 1-5, 4 mingi de set ratate şi o minge de meci salvată! Şi nu oriunde! Ci într-un sfert de finală de Grand Slam!

“Cât de greu e, mental, să te remontezi după un asemenea meci? Mâine joci cu Pliskova…”, sună ultima întrebare din conferinţa de presă a lui Halep.

“Care meci? Am şi uitat de el! Cel din semifinale e unicul la care mă gândesc acum!”

Alleeeeeez…P SIMONA! Până la final!

VIDEO CU REZUMATUL MECIULUI