Sindicatele franceze amenință să blocheze țara. Grevele din Franța, un impact limitat asupra economiei în ultimii 50 de ani

Călătoriile, școlile și serviciile sunt perturbate de greve la nivel național pentru a șasea oară, pe măsură ce bătălia pentru sprijinul public s-a intensificat. Trenuri inactive, porturi închise, școli goale, zboruri anulate, gunoaie necolectate, rafinării închise.

Grevele din Franța, un impact limitat asupra economiei în ultimii 50 de ani

Cu asta se confrunta marți Franța, în timp ce sindicatele au promis că vor “paraliza” țara și vor trimite peste un milion de oameni în stradă pentru a protesta împotriva planurilor președintelui Emmanuel Macron de a crește vârsta legală de pensionare de la 62 de ani la 64 de ani.

Vor avea aceste greve un impact asupra economiei în general și asupra întreprinderilor în special, într-un context deja marcat de o inflație ridicată și de o creștere lentă? Dintr-o perspectivă istorică, cercetările arată că, deși economia poate suferi pierderi pe termen scurt, grevele au un impact redus asupra creșterii pe termen lung.

Deja, trebuie remarcat faptul că numărul de zile de grevă la 1.000 de angajați a scăzut drastic din 1970 și că creșterea a urmat traiectorii foarte diferite, scrie publicația The Conversation.

Digi24.ro

O femeie de 60 de ani, cu un aspect uluitor de tânăr, a câștigat un concurs de frumusețe și s-a calificat pentru Miss Argentina

În general, impactul economic al grevelor este, prin urmare, limitat de obicei la perioada de mobilizare, iar pierderile înregistrate sunt în general compensate rapid în lunile următoare. Din punct de vedere macroeconomic, impactul va depinde, de fapt, de amploarea și durata conflictelor.

De exemplu, impactul grevelor din noiembrie 1995 împotriva planului Juppé și a reformei pensiilor a fost mai mic de 0,2 puncte de pierdere a creșterii PIB-ului la nivel național în al patrulea trimestru al anului, chiar dacă mișcarea socială a durat trei săptămâni.

În ceea ce privește mișcarea socială din noiembrie 2007 împotriva reformei regimurilor speciale de pensii, aceasta a mobilizat mai multe persoane decât în 1995, dar a durat doar 10 zile, generând o pierdere de aproximativ 0,2 puncte din PIB, care a fost compensată integral ulterior.

Cu alte cuvinte, deși a existat o scădere a consumului gospodăriilor și o încetinire a activității anumitor întreprinderi în momentul grevei, acest efect nu este durabil în timp.

Digisport.ro

FOTO Cine este modelul care i-a ”furat” inima lui Jude Bellingham: este cu 5 ani mai mare decât starul de la Real Madrid

Investitorii străini sunt încă prezenți

Contrar a ceea ce s-ar putea crede, mișcările sociale au foarte puțin efect asupra atractivității Franței în ochii investitorilor străini. Observarea simultană a evoluției grevelor și a fluxurilor de ISD (investiții străine directe) pe perioade lungi arată că sumele nu sunt proporțional mai mici decât cele observate în țări de zece sau douăzeci de ori mai puțin predispuse la greve, cum ar fi Germania sau Spania.

De exemplu, puternica mobilizare din 2010 împotriva reformei pensiilor, condusă de Éric Woerth, care a scos în stradă peste un milion de oameni, nu a dus la o scădere durabilă a investițiilor străine în Franța, după cum arată cifrele Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE): fluxurile de investiții străine s-au ridicat la aproximativ 14 miliarde de dolari în 2010, ajungând la aproape 32 de miliarde de dolari în anul următor și la 34 de miliarde de dolari în 2012.

Pe de altă parte, efectele grevelor sunt resimțite mai puternic la nivelul întreprinderilor, care pot suferi pierderi serioase atunci când aceste greve le afectează direct, așa cum se întâmplă uneori în industrie și în transporturi.

Repercusiunile grevelor asupra întreprinderilor

Grevele pot submina performanța economică a întreprinderilor în mai multe moduri. În primul rând, grevele duc direct la perturbări în întreprinderile care se confruntă cu ele. Oprirea concertată a activității de către angajații unei întreprinderi are un impact direct asupra producției acesteia și, prin urmare, asupra rezultatelor sale economice.

Companiile de transport, de exemplu, se confruntă în mod regulat cu greve care le afectează direct rezultatele economice. În octombrie 2018, de exemplu, grevele din sectoarele feroviar și aerian au redus volumul producției de piață în transporturi cu aproape 2%, în special în transportul de călători (-6,5%).

Mai precis, greva de 15 zile de la Air France a costat compania aeriană aproape 335 de milioane de euro. În plus, grevele pot perturba și anumite infrastructuri, cum ar fi depozitele de carburanți, rețeaua feroviară sau chiar porturile, provocând dificultăți de aprovizionare și afectând indirect toate întreprinderile.

Grevele din rafinării din luna octombrie a anului trecut au provocat o scădere a producției industriale cu 2,1%, potrivit cifrelor Institutului Național de Statistică și Studii Economice din Franța (INSEE). Toate sectoarele de activitate au înregistrat o scădere paralelă a activității lor.

Pe lângă sectorul industrial, acțiunile sindicale din sectorul transporturilor (SNCF, RATP, Air France etc.) slăbesc adesea toate activitățile legate de turism, cum ar fi industria hotelieră și restaurantele, meșteșugurile și comerțul.

În cele din urmă, activitatea întreprinderilor poate fi afectată de introducerea unor practici de lucru mai restrictive sau de creșteri salariale ca răspuns la cererile greviștilor. Acesta este cazul atunci când greva are ca rezultat acorduri de finanțare a costurilor de personal care nu sunt întotdeauna compensate de creșteri ale productivității.

Recurgerea la grevă, mai slabă în ultimii ani

Într-un context marcat de o inflație ridicată, asistăm de câteva luni la o creștere a cererilor salariale în multe companii. În octombrie anul trecut, de exemplu, Confederația Generală a Muncii (CGT) a lansat un apel la grevă la Geodis (o filială a SNCF) pentru a cere o mai bună distribuție a bogăției, solicitând o creștere a salariilor, o majorare a primelor și o recuperare pentru veniturile mici. În cele din urmă s-a ajuns la un acord cu conducerea.

Cu toate acestea, recurgerea la greve a devenit mult mai slabă în ultimii ani, iar efectele lor sunt cu siguranță mai puțin izbitoare decât înainte. Specialiștii avansează mai multe explicații.

Stabilizarea ratei de sindicalizare la unul dintre cele mai scăzute niveluri din Europa, transformarea lumii muncii odată cu terțiarizarea și apoi uberizarea economiei, creșterea șomajului, costul financiar pe care aceasta îl poate reprezenta pentru greviști și… teleworkingul, care evită inconvenientele legate de transport și reduce de facto impactul grevei asupra opiniei publice.

Cu toate acestea, politologul Tristan Haute nuanțează această idee: într-adevăr, dacă telelucrătorii pot fi izolați în mod regulat de grupul lor de lucru, ei participă totuși la fel de mult ca ceilalți la acțiunile colective atunci când acestea au loc.

Economistul Jérémy Tanguy constată un efect neliniar al grevelor asupra productivității muncii: în Franța, mișcările sociale au mai întâi un efect pozitiv, apoi scad, sau chiar devin negative, dincolo de un anumit număr de greve în întreprindere (pe care îl estimează la 5 pe an).

Potrivit cercetătorului: “acest efect pozitiv al unei frecvențe moderate a grevelor asupra productivității muncii poate fi interpretat prin prisma rolului lor de a oferi un mecanism de exprimare colectivă, presupus benefic pentru cooperarea și efortul salariaților din cadrul întreprinderii”.

În cele din urmă, grevele au efecte limitate asupra creșterii economice, deoarece activitatea pierdută este recuperată rapid în lunile care urmează întreruperilor de activitate. Situația este diferită la nivel micro, unde unele întreprinderi pot suferi pierderi economice importante. Cu toate acestea, contrar credinței populare, consecințele grevelor asupra productivității întreprinderilor nu sunt sistematic negative.

Sindicatele promit să aducă Franța în “impas”

După două luni de confruntare și cinci demonstrații anterioare care s-au desfășurat în întreaga țară, niciuna dintre părți nu a dat semne că ar da înapoi. Mulți se întreabă dacă ziua de marți va fi începutul unei mișcări revigorate care ar putea forța mâna guvernului sau dacă, în schimb, va deveni un ultim strigăt de frustrare – care va persista în aer înainte de a se stinge, pe măsură ce Macron își va impune schimbarea.

“Va fi acesta un punct de cotitură?”, se întreabă Chloé Morin, politolog și fost consilier a doi prim-miniștri. “Va reuși vreunul dintre grupuri să convingă opinia publică sau nu?”, a mai spus ea, adăugând că între guvern, sindicate și protestatari “avem 67 de milioane de francezi care urmăresc acest meci”, relatează The New York Times.

Analiștii spun că Macron, care se confruntă cu cea mai mare confruntare socială de la realegerea sa de anul trecut, s-a pus singur la colț, punând atât de mult capital politic într-o schimbare pe care puțini o doresc sau o consideră urgentă. Acum, dacă nu reușește să impună proiectul de lege, situația ar putea să îl transforme într-un președinte șchiop la doar un an de la începutul celui de-al doilea mandat de cinci ani.

Marți dimineață, existau deja numeroase semne de perturbare. Doar unul din cinci trenuri circula pe multe linii feroviare naționale; metroul din Paris și trenurile expres regionale erau puternic perturbate; unele zboruri de pe principalele aeroporturi din Paris, Charles de Gaulle și Orly, au fost anulate.

Muncitorii de la centralele nucleare au redus producția de energie, greviștii au ieșit din rafinării și au oprit livrările de combustibil și gaz, în Paris, gunoiul nu a fost colectat în mai multe cartiere, iar protestatarii au blocat incineratoarele.

Clasele au fost, de asemenea, închise în întreaga țară, după ce aproximativ o treime dintre profesorii din învățământul primar și secundar au intrat în grevă, potrivit Ministerului Educației.

“Nu mai există loc pentru negocieri”

Dar, în ciuda faptului că au experimentat o unitate și o forță rare și au reușit să adune peste 1 milion de persoane în cadrul protestelor anterioare, sindicatele au onținut prea puțin în urma acțiunilor lor.

Unii doresc acum greve continue și perturbatoare – în special în sectoare cheie precum energia și transporturile, unde unele sindicate au anunțat deja greve mai lungi – care ar spori presiunea asupra lui Macron, dar ar putea întoarce opinia publică împotriva lor.

“Nu mai există loc pentru negocieri”, a declarat Vincent Martigny, profesor de științe politice la Universitatea din Nisa. “Aceasta este o parte a problemei: unul dintre cei doi va pierde.”

Schimbarea sistemului de pensii complex și râvnit al Franței, considerat printre cele mai generoase din Europa, este considerată deosebit de dificilă. Michel Rocard, un fost prim-ministru socialist, a declarat în mod faimos că a fost “suficient pentru a răsturna mai multe guverne”.

Cel actual spune că vârsta de pensionare trebuie să fie împinsă în sus pentru a evita deficitele pe termen lung cauzate de speranța de viață mai mare și de creșterea numărului de pensionari francezi. În sistemul francez, lucrătorii de astăzi plătesc pensiile actualilor pensionari.

Macron a fost neclar în privința detaliilor, dar a făcut din creșterea vârstei de pensionare o piatră de temelie a campaniei sale de realegere și consideră că victoria sa reprezintă o susținere publică a planului.

Dar oponenții reformei susțin că mulți francezi au votat pentru Macron nu pentru a-i susține platforma, ci pentru a-i bloca adversara de extremă dreapta, Marine Le Pen. Macron a recunoscut acest lucru în discursul său de victorie și a promis că va ține cont de acest lucru în cel de-al doilea mandat al său – parte a unei promisiuni largi de a guverna cu mai multă colaborare și mai puține dictate de sus.

Guvernul a făcut mici concesii

Liderii sindicali îl acuză pe Macron că a uitat această promisiune și că a ignorat opinia publică, care se opune în continuare în mod hotărât schimbării. Sondajele recente au constatat că aproximativ 60% dintre francezi au aprobat blocarea Franței. “Cum poate să rămână surd la peste un milion de protestatari în stradă?”, a declarat luni Laurent Berger, șeful C.F.D.T., sau Confederația Democrată Franceză a Muncii, cel mai mare sindicat din Franța, la postul de radio France Inter.

Guvernul a făcut mici concesii, cum ar fi extinderea scutirilor pentru cei care au început să lucreze la o vârstă fragedă. Dar acestea au fost oferite în principal pentru a obține sprijinul Partidului Republican conservator. Cu sindicatele, guvernul a adoptat o linie mai dură.

“Respect dreptul la grevă”, a declarat duminică reporterilor Gabriel Attal, ministrul francez al bugetului. Dar, a adăugat el, “când îi aud pe unii spunând că vor să îngenuncheze economia, pe muncitori îi vor îngenunchea”.

În timp ce sistemul de pensii din Franța s-ar putea confrunta cu deficite pe termen lung, acesta nu este în pericol imediat de faliment. Prin refuzul de a lua în considerare alte modalități de creștere a finanțării sistemului – inclusiv taxe pentru cei bogați – Macron îi vizează în mod nedrept pe muncitori, spun sindicatele.

Proiectul de lege, în dezbatere la Senat

Luna trecută, proiectul de lege privind pensiile a fost dezbătut în Adunarea Națională, camera inferioară și mai puternică a Parlamentului francez, unde guvernul a folosit o procedură specială pentru a grăbi procesul, limitând discuțiile. Parlamentarii au strigat, au huiduit și au făcut schimb de insulte, în timp ce opozanții au îngropat proiectul de lege în mii de amendamente, într-o demonstrație de respingere.

În prezent, proiectul de lege este examinat de Senat, camera superioară. Macron speră să fie adoptat în cursul acestei luni. Nimeni nu se așteaptă ca el să renunțe la prima mare schimbare a noului său mandat. “Dacă dă înapoi acum, ar însemna să spună că renunță la guvernare pentru următorii patru ani”, a declarat Morin, analist politic.

“Astăzi, obiectivul său este pe termen lung, pentru a fi cunoscut în istorie ca președintele care a reformat pensiile și a restabilit, potențial, un echilibru în sistem.”

Dar dacă Macron nu cedează, riscă să-și cimenteze imaginea de “Jupiter”, care aruncă ordine de sus și acceptă sfaturi de la puțini, spun analiștii. “Într-un fel sau altul”, a spus Martigny, “cred că va fi destul de greu pentru Macron să se redreseze”.