Singurul călător care a scăpat de pe Titanic și a ajuns campion olimpic. Destinul uluitor al tenismenului care a cucerit lumea

Viața americanului Richard Norris Williams, singurul călător scăpat de pe Titanic care a ajuns să ridice o medalie olimpică deasupra capului, este demnă de o peliculă de la Hollywood. Medicii îi dăduseră un verdict crunt după naufragiul vasului, însă el nu s-a dat bătut și a scris istorie în lumea sportului ”alb”.

Povestea de viață fabuloasă a lui Richard Norris Williams, singurul călător care a scăpat de pe Titanic și a ajuns campion olimpic

Plecat din portul britanic Southampton pe 10 aprilie 1912, celebrul vas Titanic a lovit un aisberg și s-a scufundat. Tragedia avea loc în largul Oceanului Atlantic pe 14 aprilie 1912. Din cauza scufundării vasului, aproape 1500 de oameni au murit, dintr-un total de peste 2200 aflați inițial la bord.

Au fost norocoși circa 700 pasageri și membri ai echipajului, care s-au salvat. Mulți dintre aceștia și-au spus apoi poveștile în spațiul public. S-au realizat filme, s-au scris cărți și s-au scos nenumărate documentare după una dintre cele mai mari tragedii ale secolului al XX-lea.

Fără îndoială, una dintre cele mai impresionante povești ale unui supraviețuitor de pe Titanic este legată de numele lui Richard Norris Williams. Este cunoscut faptul că Titanicul a pornit în prima sa călătorie importantă pe 10 aprilie 1912. Traseul a fost: portul Southampton (Anglia), spre New York (SUA). A mai oprit în porturile Cherbourg (Franța) și Queenstown (Irlanda), pentru a mai prelua pasageri.

Digi24.ro

Imagini cu un avion pe străzile de lângă Capitală au stârnit un val de conspirații pe TikTok: „Cazul ăsta o să se mușamalizeze 100%”

Din portul francez a urcat la bord și Richard Norris Williams, alături de tatăl său Charles. Cei doi nu aveau să bănuiască prin ce dramă vor trece peste doar patru zile, undeva în largul Oceanului Atlantic.

Digisport.ro

Cât a plătit Djokovic pentru a primi ”Viza de Aur” în altă țară, după ce a fost numit ”trădător” și a spus ”ADIO” Serbiei

Pe 14 aprilie 1912, la ora locală 23.40, Titanicul a lovit un aisberg în largul coastei Newfoundland. În scurt timp, apa s-a revărsat în compartimente, iar nava s-a scufundat. Pentru a se salva, tânărul Williams a sărit de la o înălțime de peste 12 metri. Tatăl său a pierit pe punte. Sportivul a înotat pentru a ajunge la o barcă de salvare și a ajuns la RMS Carpathia, care venise să caute și să scoată din apă supraviețuitorii.

Ce i-a spus Richard Norris Williams medicului care a vrut să-l amputeze: ”O să am nevoie de aceste picioare”

Încă dinainte să urce pe Titanic Williams, în vârstă de 21 de ani, Richard Norris Williams era un jucător de tenis promițător și un elev strălucit. Născut la Geneva, Elveția, pe 29 ianuarie 1891, americanul a pus mâna pe racheta de tenis de mic copil, sub îndrumarea tatălui său, un pasionat de tenis care a jucat un rol cheie în crearea Federației Internaționale de Tenis.

Williams a fost campion în Elveția la juniori încă de la vârsta de 12 ani. Cu toate acestea, dornic să-și continue cariera la cel mai înalt nivel și să-și urmeze studiile la Universitatea Harvard, el și tatăl său au pornit spre SUA la bordul vasului.

Viața, apoi cariera sa, au fost la un pas de final în acea noapte de 14 aprilie. În momentul în care a fost scos din apă, picioarele îi erau înghețate. Prezent la fața locului, un medic a sugerat amputarea imediată a acestora.

Imediat, din partea tânărului a venit o replică memorabilă: ”O să am nevoie de aceste picioare!”, a strigat el. Imediat, acesta i-a demonstrat medicului că picioarele sale trebuie să rămână la locul lor. A început să se plimbe pe puntea navei Carpathia. Instant parcă, și-a redescoperit simțul la nivelul membrelor inferioare, notează Olympics.com.

Cum a explodat cariera lui Williams, după tragedia de pe Titanic

Viața lui Williams a mers mai departe, în ciuda dramei din 1912. Peste doar 12 săptămâni de la scufundarea Titanicului, sportivul se afla pe terenul de la Longwood Challenge Bowl, lângă Boston, într-un meci împotriva lui Karl Howell Behr, un alt supraviețuitor al Titanicului. Behr a câștigat atunci în cinci seturi. Cu toate acestea, în timp ce cariera sa se apropia de sfârșit, cea a lui Williams abia se apropia de apogeu.

Tot în 1912, acesta a câștigat primul său titlu de Grand Slam. A făcut-o în proba de dublu mixt cu Mary Browne, la Campionatele Naționale ale SUA, competiție care avea să devină ulterior US Open.

Cariera lui Richard Norris Williams avea să cunoască noi momente de excepție. Alături de echipa SUA, acesta s-a impus în Cupa Davis în 1913, 1921, 1923, 1925 și 1926. A rămas neînvins la dublu. A mai câștigat titlul la simplu masculin la Campionatele Naționale ale SUA în 1914 și 1916. A fost campion la Wimbledon la dublu masculin cu Chuck Garland în 1920 și alături de Vincent Richards în 1925 și 1926.

A mai avut timp, de-a lungul vieții, și timp de îndatoririle față de țară.  Williams a servit în armata SUA în timpul Primului Război Mondial și a fost decorat cu Legiunea de Onoare și Crucea de Război.

Richard Norris Williams a câștigat titlul olimpic la Paris 1924

În 1924, pe când avea deja 33 de ani, Williams a făcut parte din delegația SUA la Jocurile Olimpice de la Paris. În proba de simplu nu a avut mare succes. Accidentat ușor, a fost eliminat în sferturile de finală de francezul Henri Cochet (7-5, 3-6, 2-6, 4-6). La dublu masculin, parcursul său alături de Watson Washburn s-a încheiat în faza sferturilor de finală.

Succesul major l-a înregistrat la dublu mixt, Williams a făcut echipă cu Hazel Hotchkiss Wightman, care tocmai câștigase dublu feminin alături de Helen Wills Moody, campioana olimpică la simplu. Cei doi au ajuns în finala de pe 21 iulie, unde i-au înfruntat pe compatrioții Marion Jessup și Vincent Richards.

Supraviețuitorul de pe Titanic și partenerul său au câștigat cu 6-2, 6-3. ”A meritat să câștige un titlu olimpic”, a remarcat Frantz Reichel, autorul Raportului Oficial al Jocurilor Olimpice de la Paris 1924. Acesta a mai notat că ”Williams nu a putut da totul la simplu, din cauza unei accidentări la picior”.

În ierarhia mondială din acele vremuri, Richard Norris Williams a fost o prezență constantă în top 10, între 1912 și 1914 și între 1919 și 1923. New York Times l-a descris ca fiind ”imbatabil la apogeul său și mai talentat decât Bill Tilden”. După retragere, Williams avea să devină un important bancher și președinte al Societății Istorice din Pennsylvania. A murit pe 2 iunie 1968 în Bryn Mawr, Pennsylvania, la vârsta de 77 de ani.