Life

Singurul oraş din ţară care a avut o fabrică de ceasuri. 1300 de angajați erau în 1989 și se produceau 1.000.000 de exemplare

România a avut la un moment dat o fabrică de ceasuri. Producția mergea ca pe roate, iar peste 1.000 de angajați lucrau aici.
15.02.2025 | 13:30
Singurul oras din tara care a avut o fabrica de ceasuri 1300 de angajati erau in 1989 si se produceau 1000000 de exemplare
Orașul din România în care a existat o fabrică de ceasuri. Sursa foto: colaj Fanatik
ADVERTISEMENT

România a avut propria fabrică de ceasuri la un moment dat, în Arad. Aceasta a avut mai multe nume și peste 1000 de angajați, care reușea performanța de a obține și 1.000.000 de exemplare. A fost celebră în lume, dar a ajuns în paragină în anii care au urmat după Revoluție.

Singura fabrică de ceasuri din România se afla în Arad

Tinerii și adolescenții din România nu știu, probabil, că România a avut propria fabrică ceasuri, celebră și în afara granițelor. Compania a fost înființată în 1951, în Arad. Inițial, a purtat numele „Cooperativa Metalul”. Ulterior a fost denumită „Precizia” și, mai apoi, „Victoria”.

ADVERTISEMENT

Întemeietorii au fost Iosif Berenz, născut în localitatea arădeană Sânpetru German. Şimolan şi Hollosy. În primele 12 luni au fost produse 300 de ceasuri, asamblarea unui magazin necesitând o întreagă zi.

În primul an de activitate, unitatea a avut între 50 și 60 de angajați, iar inițial s-au fabricat roți dințate. Din 1954, producția s-a diversificat, incluzând ceasuri deșteptătoare, ochelari și umbrele.

ADVERTISEMENT

Cum se fabricau ceasurile în fabrica din Arad

Supravegherea procesului de fabricație a fost realizată de profesorul Szabo Andrei, inginerul Kiri Petre și inginerul Friedrich Werner. Ceasurile erau comercializate sub marca „Precizia”, iar după anii 1960, acestea au fost denumite „Victoria”.

În singura fabrică de ceasuri din România era produs, de pildă, ceasul deșteptător mecanic, cu mecanism cu patru rubine. Pe spatele ceasului, în apropierea mecanismelor de reglare și armare, se găsește inscripția „N.I. 97534 – 81”, ce oferă informații despre model și anul în care a fost fabricat la celebra Fabrică de Ceasuri Victoria din Arad.

ADVERTISEMENT

Piesele aduse din import constau în arcul pentru mers, soneria şi rubinele pentru furcă şi balans. Toate celelalte componente erau produse la Arad, locul unde se realizau și ceasurile publice din țară.

ADVERTISEMENT

Istoricii din Arad afirmă că meseria de ceasornicar era extrem de apreciată și bine cunoscută în oraș, motiv pentru care, în anii ’80, a fost redactat un „Ghid al ceasornicarului”. Cu câțiva ani în urmă, Marcel Berenz, fiul primului conducător al fabricii, povestea succesul de atunci.

„Nu pot să nu-i amintesc pe oamenii datorită cărora calitatea produselor Victoria a fost recunoscută şi cerută atât pe plan intern, cât şi extern: maistrul Nicolae Burlan, inginerul chimist Irma Wolf, inginerul Ravencu Florica, inginerul Grubei Alexandru”, spunea acesta, conform adevarul.ro.  

Cât costa un ceas fabricat în România

În anul 1989, fabrica avea 1300 de angajați și s-a ajuns la o producție de 1.000.000 de ceasuri. Înainte de Revoluția, fabrica era o mândrie, organizând transporturi în 27 de țări, de pe trei continente.

În ceea ce privește prețurile, acestea erau accesibile pentru acea vreme. Spre exemplu, un deșteptător avea un preț care varia între 15 și 35 de lei. Pe de altă parte, modelele mai complexe, precum cele cu melodii, ajungeau să coste peste 50-60 de lei.

La Arad se fabricau și renumitele ceasuri cu cuc, însă în perioada regimului comunist acestea erau distribuite pe căi neoficiale. Doar puțini își permiteau luxul unui asemenea articol. Ceasurile „Victoria” erau disponibile într-o varietate de tipuri. Este vorba despre ceasurile deșteptătoare, modele de perete cu pendul sau variante cu mecanisme de cuarț.

Cum a dispărut singura fabrica de ceasuri din România

În anii ’70, România a decis să înceapă producția de ceasuri de mână, un domeniu complet nou pentru industrie. Deși la început se plănuia extinderea unității de la Arad, o decizie venită de la conducerea centrală a mutat proiectul în București.

Noua fabrică a primit numele OREX, inspirat de expresia „ora exactă.” Dar, în ciuda prosperității sale, după Revoluție, numărul angajaților a crescut, iar în anii 2000 a ajuns să se închidă.