News

Sinuciderea asistată, moarte demnă sau păcat capital. „Individul ia hotărârea, nu o fac natura sau Dumnezeu!”

Capsula Sarco, destinată persoanelor aflate în ultimul stadiu al suferinței, a fost aprobată în Elveția, iar problema, devenită globală, este analizată, empatic și rațional, de psihologi și de sociologi.
20.12.2021 | 16:53
Sinuciderea asistata moarte demna sau pacat capital Individul ia hotararea nu o fac natura sau Dumnezeu
Manifestanții în favoarea sinuciderii asistate au împânzit Europa (sursa hepta.ro)
ADVERTISEMENT

Poate suna cinic, dar sinuciderea asistată a devenit „la modă”, după ce Elveția a aprobat o invenție disponibilă de anul viitor, menită să curme suferințele persoanelor care decid că trecerea „dincolo” este singura opțiune.

Așa cum FANATIK arăta, încă de la începutul acestei luni, capsula pentru sinucidere asistată a devenit realitate. Dincolo de duritatea acestei realități, psihologii și sociologii au găsit cheia: „Plecăm senini, în momentul în care conștientizăm anumite lucruri și hotărâm ca acest lucru să se întâmple!”.

ADVERTISEMENT

Interlocutorii noștri au fost psihologul Cristian Munteanu și sociologul Andrei Popescu. Părerile lor converg, dintr-un anumit punct de vedere, iar abordarea este privită bilateral. „Există o carte superbă, intitulată „Sinuciderea”, scrisă de un mare exeget, Georges Minois. M-a frapat cantitatea enormă a bibliografiei, deoarece autorul preia acest subiect încă din antichitate. Autorul vorbește despre chestiuni pornind de la liberul arbitru al individului, până la reacția bisericii și a conducătorilor statelor”, și-a început disertația psihologul Cristian Munteanu.

„Oricum, toate religiile interzic acest fenomen, care reprezintă un afront adus oricărui tip de autoritate. Dacă eu pot să fac ce doresc cu viața mea, nu pot să-mi permit să procedez la fel cu viața altei persoane sau a unui grup. Este complet inadmisibil, din punctul de vedere al stabilității statale, ierarhice, administrative, etc.”, a continuat interlocutorul nostru.

ADVERTISEMENT
Cristian Munteanu
Psihologul Cristian Munteanu, aflat în fața unei provocări (sursa facebook.com)

Psihologul Cristian Munteanu: „Dacă un pacient m-ar ruga să-l asist în momentul sinuciderii, l-aș ține de mână și i-aș înțelege gândirea!”

Ca și când subiectul nostru nu ar fi fost, deja, unul atât de spinos, și să recunoaștem, care ar putea deveni inclusiv periculos în situația în care ar fi tratat cu lejeritate, am continuat „ședința psihologică” apelând la o întrebare dură: „În condițiile în care un pacient, ce s-a legat sufletește de psihologul Cristian Munteanu, te-ar ruga să-l asiști în cazul sinuciderii, cum ai proceda?”…

„Aș încerca să înțeleg mecanismul gândirii sale. Aș respecta, la modul absolut, decizia pe care o va avea și aș încerca, pe cât posibil, să aduc liniște și lumină în sufletul său. Însă, dacă, după intervențiile mele pro-viață, acest om, femeie sau bărbat, va decide să plece, iar în acel moment va vrea să-l asist, aș da curs acestei rugăminți. Dacă, într-adevăr, își va dori acest lucru, îl voi ține de mână”, a declarat Cristian Munteanu, în exclusivitate pentru FANATIK.

ADVERTISEMENT

Intervievatul nostru a continuat, pe același ton, care împletește emoția cu rațiunea. Dincolo de frazele frapante, se întrezăresc o mulțime de adevăruri care, fie că ne place sau nu, au o bază solidă. Cu siguranță, controversele persistă, dar nici viața și nici moartea nu pot exista fără semne de întrebare și, mai ales, fără emoție.

„Nici măcar nu este plăcut să mori fără durere. A muri e ca și când ai intra într-un vis. Așa îmi imaginez eu… Plecăm senini, în momentul în care conștientizăm anumite lucruri și hotărâm ca acest lucru să se întâmple: Vreau ca voi, adică umanitatea, grupul și familia, indiferent de voința voastră, să mă însoțiți la începutul acestei călătorii. Chiar dacă voi nu vreți, eu vreau. Eu voiesc ca acest lucru să se întâmple cu mine!”, a continuat psihologul.

ADVERTISEMENT

Suferința greu imaginabilă, degradarea fizică mizeră, motivele soluției extreme

L-am întrebat pe Cristian Munteanu care este, practic, ajutorul pe care îl poate oferi o persoană cu specialitatea sa, unui om aflat într-o situație de o asemenea cumpănă. Consilierea psihologică pentru un astfel de om presupune metode diferite, sau cel puțin așa credem toți cei „neinstruiți” în domeniu.

ADVERTISEMENT

Am aflat că lucrurile sunt mai mult decât simple, dar, în același timp, „foarte fine”. Psihologul se va confrunta cu dorința pacientului său de a încheia socotelile cu viața, aducând propriile argumente. Este o problemă aflată mai presus de morală, și legată mai mult de obligațiile noastre, date de legile divine, de a hotărî momentul plecării: „În acel moment, individul ia hotărârea, nu o fac natura sau Dumnezeu”. Pentru a lua această decizie, individul apelează, uneori, la un psiholog.

„Clientul propriu-zis își dorește ca psihologul să-i faciliteze o serie de răspunsuri, să-l sfătuiască în respectivul demers și să-i aducă pace, alinare și liniște, în ultimele clipe”, a continuat Munteanu.

Și totuși, nu cumva te adresezi psihologului cu speranța de a fi convins să renunți să comiți acest ultim act? Iată o altă dilemă!

Răspunsul nu a întârziat: „Exisă și această posibilitate. Să nu uităm că pulsiunea de viață ne ține pe acest pământ. O asemenea decizie este enormă. Tu, conștient, sub presiunea unor factori nedoriți, precum sănătatea șubrezită, care, cu siguranță că îți va aduce o suferință fizică greu imaginabilă pentru oamenii care nu au trăit această fază (dureri insurmontabile sau/ și degradarea fizică mizeră), iei hotărârea să pleci de pe această lume…”.

Dogma religioasă față în față cu reacțiunea

Atunci când apar asemenea probleme, care presupun soluții radicale, revine în prim plan factorul religios. Cu atât mai mult, în situația în care românii formează, în genere, un popor credincios. Aspectul nu este deloc unul neglijabil și vom afla că, inclusiv din acest punct de vedere, părerile referitoare la morală și la dogmă pot fi diferite.

„În general, legea creștină condamnă asemenea decizii. Însă, ca psiholog, consider că nu este corect. Este bine ca fiecăruia să-i fie respectate deciziile. Consider că oricărui om trebuie să-i fie respectată dorința de a părăsi această lume vremelnică, și de a intra în veșnicie așa cum dorește”, ne-a declarat Cristian Munteanu.

Teoria legată de valența religioasă a sinuciderii asistate a continuat: „Fiecare om s-a născut din veșnicie, pentru că pe noi nu ne-a întrebat nimeni dacă vrem să ne naștem sau dacă ne dorim respectivii părinți. Dar, noi putem hotărî, și este foarte corect să se întâmple așa, care să fie momentul „exitului”.

Numitorii comuni ai umanității: Decența și respectul față de trup

Am revenit la zona practică și la tratamentul propriu-zis, care ar putea deveni aplicabil unei persoane ce a decis să-și curme viața. Cu riscul de a adânci o rană deja abisală, am fost „curioși” (cu sau fără ghilimele…) să aflăm care ar putea fi subiectul ultimei ședințe de terapie, cu un om aflat într-o situație crucială.

„Aș prefera ca acestă ultimă ședință să nu se petreacă niciodată. Întotdeauna, eu pledez pentru viață. Însă, dacă existența devine atât de degradantă și de dureroasă, încât respectivul om suferă cumplit, sunt absolut de acord cu adoptarea, la modul general, a unei asemenea soluții”, a precizat Cristian Munteanu.

„Poate că respectiva persoană este posesoarea unei culturi sau/ și a unor principii diferite de ale mele. Însă, avem un numitor comun, numit „decență” sau „respect față de trup”. Cine își dorește să îmbătrânească, să înnebunească ori să sufere? Este o nebunie… În general, oamenii își doresc să fie veșnic tineri la trup și la minte, și să se bucure de frumoasele daruri pe care le oferă planeta, în condiții de pace și de bunăstare”, a fost argumentul celor afirmate anterior.

Capsula Sarco, un posibil Cal Troian

Metaforic vorbind, dar nu numai, capsula Sarco a fost creată ca un fel de vaccin etern, menit să curme o suferință eternă. Nu călcăm în patima cinismului, atunci când afirmăm că ea a venit precum un „cadou” pentru semenii noștri disperați și pentru cei cărora medicina nu poate inventa un leac palpabil.

Totuși, precum Calul Troian, „darurile” se pot întoarce și împotriva noastră. Inevitabil, ne-am întrebat dacă există posibilitatea să asistăm la o psihoză, mai exact la apariția unei „mode”, creată acum, de invenția elvețiană. Reamintim, cu această ocazie, că, potrivit Mediafax, respectiva capsulă printată 3D, pentru sinucidere asistată cu ajutorul medicului, va fi disponibilă, de la începutul anului viitor, și că ea a fost, deja, testată cu succes în Olanda.

„Există acest pericol, deoarece, de la începutul revoluției industriale, viața noastră s-a schimbat și poate că mulți își vor dori acest lucru mai mult decât credem”, a avertizat psihologul contactat de FANATIK.

„Respectul, principalul argument cu care abordăm un posibil sinucigaș”

La finalul discuției noastre, am dorit să aflăm de la Cristian Munteanu felul în care se delimitează raționalul de irațional într-o asemenea situație complexă.

„Discuția rămâne deschisă și nu se va încheia niciodată. Avem de-a face cu un subiect suprem, care ține de modul în care fiecare dintre noi gestionăm aceste crize. Cum procedăm atunci când suntem copleșiți? Există și această variantă. Un om poate alege – de fapt, nu o face el, ci creierul său – să intre în depresie, să se blocheze sau să adopte diverse variante de ocolire a presiunii”, a explicat intervievatul nostru.

Cristian Munteanu ne-a mărturisit că a avut pacienți care sufereau din pricina acestui sindrom. Întâlnirea cu un pacient care nutrește o asemenea dorință este o mare provocare pentru un psiholog.

„Este unul dintre subiectele de mare finețe și de mare angajament, pe care noi, ca psihologi și ca psihoterapeuți, le putem întâlni. Consider că respectul este principalul argument cu care putem aborda un om care recunoaște că intenționează să se sinucidă”, a încheiat Cristian Munteanu.

Sociologul Andrei Popescu: „Moartea asistată, o soluție moral acceptată”

Am mutat, ușor, discuția de pe palierul psihologic pe cel al sociologiei. Profesorul Andrei Popescu se bucură de o îndelungată carieră didactică universitară, culminând cu anii petrecuți la catedra de Sociologie a Școlii Superioare de Jurnalistică din București. Dincolo, însă, de acest aspect, Andrei Popescu a susținut, în perioada 2014-2015, chiar un curs intitulat „Bioetica”, al cărei temă primordială a fost euthanasia.

„Câteva dintre subiectele centrale ale bioeticii sunt de mare actualitate în multe dintre țările dezvoltate ale lumii și, firesc, vor ajunge să fie subiecte ale dezbaterii și în România.  Unul dintre acestea este euthanasia. Sunt prezente în dezbatere școli de gândire care susțin ca soluție „moral acceptabilă” moartea asistată, atunci când șansele de supraviețuire sunt epuizate, iar suferințele bolnavilor sunt de nesuportat”, a precizat, în exclusivitate pentru FANATIK, Andrei Popescu.

Similitudinile cu discursul lui Cristian Munteanu au continuat: „Opuse acestora sunt opiniile preponderent religioase, potrivit cărora viața nu poate fi curmată prin intervenția directă a omului”.

Profesorul universitar a subliniat faptul că, în lumea medicală, sunt folosite două sensuri ale termenului. Euthanasia activă este intervenția care induce moartea unei persoane aflate în suferință intensă și pentru care nu mai există nicio speranță de resuscitare.

„Moartea miloasă”, o expresie provenită din jargonul medical

„În jargonul medical se mai numește și „Mercy killing”, cu aproximație, „moarte miloasă”. Euthanasia pasivă constă în sistarea deliberată a furnizării de echipament, de medicație, sau a oricărei intervenții medicale specializate, având în vedere că există conștiința faptului că aceste acțiuni nu vor amâna moartea pacientului, care va surveni cu certitudine”, a adăugat sursa noastră.

Un alt sens al termenului implică voința unui pacient de a-și scurta voluntar viața, în momentul în care se află sub incidența unei suferințe insuportabile. „Această dorință a pacientului este numită euthanasie voluntară sau sinucidere asistată. Se presupune că solicitarea provocării morții este produsă în condițiile unei stări conștiente și într-o formă coerentă de gândire”, a continuat Andrei Popescu.

Intervievatul nostru a precizat că accepțiunea morală și filosofică are în centrul ei  valoarea și semnificația vieții: „Psihanalistul Gustav Moreland afirmă că există un număr de principii etice care, deși sunt norme deontologice în esența lor, sunt legi derivate ale legii morale naturale și relevante pentru categoriile de dileme ale euthanasiei”.

„Primul este principiul autonomiei. Medicul, persoană competentă, are dreptul de a determina singur strategia tratamentului medical pe care-l administrează pacientului. Dar, în același timp, medicul are datoria de a respecta dorințele pacientului, stăpân pe deciziile sale. Acest principiu presupune că doctorul trebuie să urmărească starea de bine a pacientului său și să prevină ca persoana să sufere sau să fie afectată. Al treilea principiu este cel ce stipulează evitarea malevolenței. Medicul trebuie să nu afecteze sănătatea pacientului, renunțând să producă ceea ce poate evita.  În fine, cel de-al patrulea principiu afirmă conservarea vieții”, a adăugat Andrei Popescu.

Potrivit sociologului citat, datoria morală a medicului este de a proteja și de a conserva  viața, în orice situație în care este posibil. În cazul euthanasiei,  dilemele morale survin când aceste principii enunțate mai sus intră în conflict. Dacă un pacient, aflat în situație de dializă renală zilnică, dorește să întrerupă tratamentul și să renunțe la viață, medicul se găsește în situația unui confict etic, între principiul autonomiei și principiile beneficiului și al malevolenței.

Condițiile sinuciderii asistate medical, aprobate în Olanda încă din 1993

În multe țări din categoria celor dezvoltate, astfel de dezbateri au generat  politici diferite în domeniul actelor de euthanasie. Andrei Popescu a argumentat: „De exemplu, în anul 1993, în Olanda, s-a legiferat o prevedere care permite doctorilor să asiste decesul pacienților, fără a fi urmăriți penal,  numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: suferința este insuportabilă, medicul și pacientul au avut o relație de lungă durată, nu mai există niciun tratament alternativ al bolii, pacientul a cerut în mod repetat și în stare de luciditate să moară, doi doctori cad de acord asupra procedurii letale, rudele sunt consultate și acceptă procedura, și decesul este raportat sub forma morții asistate medical”. 

Sociologul susține că opoziția față de acest tip de act medical este de natură morală, și vine din partea principalelor biserici creștine din Occident. La bază stă afirmația filosofului Toma De Aquino, care a scris că viața este oferită de Dumnezeu și că poate fi luată doar de către acesta.

„Deși în majoritatea țărilor vestice nu mai există o singură confesiune dominantă, cultele existente au atitudini relativ diferite în privința euthanasiei. Credința catolică este cea mai apropiată de punctul de vedere conservator creștin, ilustrat de gânditori asemenea lui Toma De Aquino”, a explicat profesorul universitar, care a subliniat: „Confesiunile protestante sunt mai nuanțate sau mai tolerante față de demersurile practice ale procedurii euthanasiei, după cum se observă în Olanda și în Canada”.

Practica medicală legală și posibilul efect devastator asupra publicului

Andrei Popescu a menționat că toate formele de morală, începând cu cea religioasă și terminând cu deontologia medicală, au în centrul lor ființa umană, în toată sfera condiționalităților vieții sale, structura primordială fiind Biblia.

„Dar, există și principii laice care aduc argumente împotriva euthanasiei. De exemplu, semnale din partea British Medical Association exprimă poziția medicilor care consideră că acceptarea euthanasiei ca practică medicală legală poate genera un efect devastator asupra publicului, în privința relației medic-pacient. Încrederea pacienților în medici ar scădea abrupt, primilor fiindu-le teamă că medicii îi vor omorî, dacă vor considera că viețile lor nu mai merită să fie întreținute”, a explicat sociologul.

Partenerul nostru de dialog a continuat, pe aceeași temă, arătând că există și opinia potrivit căreia, în cazul legalizării euthanasiei, pacienții își vor acorda prea multă autonomie în privința tratamentelor la care sunt supuși, decizând singuri asupra momentului de exit, restrângând prin aceasta autonomia de decizie a medicilor.

„National Health Society din Marea Britanie susține că, în condițiile în care peste 90% din resursele spitalicești se cheltuie cu pacienți aflați în ultimele luni de viață, aceste fonduri ar trebui îndreptate către cei cu speranțe de trai, întrucât numai în aceste cazuri se poate vorbi despre beneficii terapeutice”, a încheiat sociologul Andrei Popescu.