Şoc în fotbalul românesc: „Aş vrea să-mi cumpăr picioare!”

Mircea Cîmpeanu, suporterul de 28 de ani pentru care galeria şi jucătorii Stelei au creat un moment emoţionant la Supercupa României, s-a destăinuit pentru FANATIK. Într-o eră în care termenii financiari ne inundă şi influenţează sistemul de valori, un singur om a unit întreaga suflare roş-albastră pentru o cauză nobilă. Gestul făcut de jucătorii lui Costel Gâlcă, care au intrat pe teren în meciul din Supercupa României cu tricouri destinate unei drame, nu a rămas fără ecou în lumea fotbalului. 

FANATIK l-a vizitat pe Mircea Cîmpeanu, suporterul pentru care site-ul mirceamergemaideparte.ro a devenit ultima şansă pentru ca acei 165.000 euro de care are nevoie să îi redea o parte din visele şi din viaţa normală pe care noi, cei ocoliţi de destinul potrivnic, o trăim. Vise pe care un crud accident, soldat cu săptămîni de comă, a încercat să i le curme la doar 23 de ani.

„De ce, mă? De ce?”

„De ce, mă? De ce? Un an de zile m-a chinuit întrebarea asta către Dumnezeu, frate… Către Dumnezeu, către mine, către toţi”. Nu e începutul unui roman, ci strigătul disperat al lui Mircea Cîmpeanu, tînărul de 28 de ani care luptă pentru picioarele sale. Amputate din cauza unui accident din care pare să nu aibă nici o vină, fanul Stelei şi unul dintre fondatorii Peluzei Sud din Ghencea speră să îşi poată face rost de nişte proteze care să îi redea mobilitatea dorită. „Nu e ceva ce îmi doresc în plus. Vreau doar ceea ce mi s-a luat. Realizezi cum sună? Vreau să îmi cumpăr picioare…”. Cuvintele creează un şoc, iar imaginea contribuie şi ea. Mircea speră să reuşească să-şi aducă jumătatea de corp înapoi cu un laptop, cu ajutorul mass-media, dar mai ales cu bunăvoinţa oamenilor. „Promit că nu o să fie în van. Lupta mea de-abia începe, dar picioarele sînt esenţiale. După aceea, vreau să deschid un centru de recuperare al oamenilor cu probleme locomotorii. Noi nu avem aşa ceva în ţară. Mă rog, am învăţat să realizez lucrurile pas cu pas. Primul e să strîng aceşti bani”, decretează tînărul fan.

Cifrele de coşmar ale accidentului

Amintirea accidentului produs în urmă cu cinci ani este lăsată în urmă forţat. Impactul puternic cu parapetul i-a şters memoria tînărului fan, care are ultimele amintiri cu două zile înainte de tragicul eveniment. „Ştiu doar că vineri mă pregăteam de botez. Accidentul s-a petrecut duminică…”. Din conversaţie rămîn multe puncte de suspensie, multe gînduri ascunse de privirea din faţă, probabil de teama unei neînţelegeri. Şi mai rămîn doar cifre, toate menite să fure speranţa celor dragi din jur. „Pierdusem 3,7 litri de sînge din 5,5 litri care se află în corp. Dar fanii Stelei, familia şi prietenii mi-au fost aproape. Peste 150 de persoane au venit să îmi doneze sînge, nu mai făceau faţă doctorii. Însă şi aici au fost probleme, organismul respingea sîngele lor”. Numai că sfîrşitul anticipat de cei sceptici a devenit un nou început şi o luptă continuă pentru redobîndirea dreptului din naştere: două picioare, fie ele şi mecanice. Nu o face singur, ci alături de prietenă şi cea pe care speră să o ducă în faţa altarului în scurt timp. „Îi mulţumesc lui Alice că a rămas lîngă mine, ştiu că poate fi greu uneori. Dar îi mulţumesc şi Domnului că mi-a ţinut-o în viaţă”.

„Crezi că mai am teamă de moarte?”

Fiecare secundă din dialogul cu Mircea reprezintă o posibilă pildă. Cum să înveţi să trăieşti din nou, cum să înfrunţi teama în faţa morţii, cum să crezi că obstacolele sînt doar inerente, nu şi imposibile. „Numai pe masa de operaţii am murit de două ori! Crezi că acum mai îmi este teamă de moarte? Singurul lucru care mă enervează e că nu sînt independent total, dar de asta vreau picioarele. Dar ceva care să mă sperie nu mai există”. Sînt gîndurile unui om care, pe lîngă cifrele dezastrului, a mai murit de două ori pe masa de operaţie. Operaţie care a durat opt ore, de la 22:00 pînă la 6 dimineaţa. Evenimentul care i-a produs primul şoc. „Cînd m-am trezit, după cinci zile de comă, Alice nu mai era lîngă mine. Eu întrebam unde e, toţi îmi spuneau că e bine. Nici eu nu puteam să pun mai multe întrebări, am fost sedat multă vreme. Însă ulterior am aflat că ea a stat aproximativ două săptămîni în comă. Important e că şi-a revenit şi, chiar dacă a fost nevoie de alte 13 operaţii, acum este sănătoasă”.

Jandarmul care intervine în forţă!

Conversaţia oscilează între viaţa de suporter şi cea de zi cu zi, părţi care se interpun. „Cum e viaţa de microbist acum?”, este întrebarea reporterului care creează furtună în verbul lui Mircea. El îşi dedică viaţa între munca la un birou, bannerele Stelei şi cercetările pentru dorinţa supremă, repunerea pe picioare. „Numai probleme întîmpini ca suporter cu handicap locomotor. Nici nu vreau să mă gîndesc prea mult la ele că nu se vor rezolva chiar dacă ţip. Ştii cu cine întîmpinăm noi, cei cu dezabilităţi, cele mai mari probleme? Cu cei de la pază şi protecţie. Exces de zel se numeşte ceea ce fac ei! Dacă îţi spun că la un meci ai Stelei, fiind pe pista de atletism, eu cu încă trei prieteni, toţi în cărucioare, am fost flancaţi de aproximativ 15 oameni? Unul chiar mi-a spus că intervine în forţă la mine!”, dezvăluie, indignat, Mircea Cîmpeanu.

„Visam să fiu pilot”

Treptat, Mircea a învăţat că nimic nu este de netrecut, indiferent de handicap. Şi că trebuie să spere, să lupte, să trăiască fiecare moment. însă, deodată, capul este plecat şi privirea aţintită în gol. Nu este demoralizat sau lipsit de credinţă în forţele proprii! Îşi caută doar dorinţele dinaintea accidentului petrecut la vîrsta de 25 de ani. „Şi cîte vise aveam… Conduceam maşina fără probleme, conduc şi acum de altfel, însă visul meu era să fiu pilot, urma să iau cursuri de pilotaj. Pffff…”, rememorează tînărul care a participat la Jocurile Paralimpice naţionale. „A fost o plăcere pentru mine, nu a însemnat nici un efort deosebit. Efort a fost pentru un prieten de-al meu din Vaslui, care s-a văzut nevoit să se chinuie să ajungă la Bucureşti. Nu l-a ajutat nimeni! Avem o vorbă: şi-a aruncat căruciorul în tren şi a venit!”, dezvăluie Mircea. Cîmpeanu. Unul dintre microbiştii care au reuşit să creeze o emulaţie fantastică între echipă şi galerie. Sau, mult mai simplu, e mirceamergemaideparte.

Cum l-a lăsat pe Argăseală pe „mute”

„Infiltrat” în galeria Stelei de la 12 ani, Mircea reprezintă o figură cunoscută în rîndul galeriei steliste. Schimbaţi de-a lungul timpului, au mai rămas puţini oameni din sînul campioanei care l-au cunoscut pe Mircea şi înainte de accident, printre aceştia numărîndu-se preşedintele Stelei, Valeriu Argăseală. „Nea Vali este o cunoştinţă mai veche. A rămas mut cînd m-a văzut în cărucior, nu ştia ce să mai zică. Cred că a fost un şoc pentru dumnealui, însă acum s-a obişnuit”, punctează fanul Stelei.

Digisport.ro

Un fotbalist celebru și soția sa, filmați în duș. Imaginile au făcut înconjurul lumii

Despre Neşu: „Zero la sută şanse!”

Inevitabil, discuţia atinge subiectul Mihăiţă Neşu, fostul jucător al Stelei care se confruntă cu o imobilizare aproape totală. „Înţeleg foarte bine ce simte Mihăiţă Neşu. Nu vreau ca oamenii din familia lui să spună că le dau sfaturi, însă trebuia să i să spună adevărul. Eu m-am documentat foarte mult din clipa accidentului, iar în cazul lui îşi poate recupera 1 la sută din capacităţile locomotorii ale mîinilor şi zero la sută din cele ale picioarelor. Zero la sută!”, este anunţul făcut de cel care trăieşte, aproximativ, o dramă similară.

Speranţe dinspre Gigi Becali

Generozitatea afişată de către Gigi Becali faţă de problemele oamenilor l-a convins pe Mircea Cîmpeanu să apeleze la patronul Stelei, fără un răspuns însă din partea latifundiarului din Pipera. „Înainte să mi se amputeze picioarele, nu mă vedeam în stare să cer ajutor financiar de la cineva. Acum am zis că o fac, dar cu bun simţ, chiar dacă sînt aproape să îmi văd visul îndeplinit. Jucătorilor nu vreau să le forţez mina, au familii, fiecare îşi cunoaşte problemele, dar am o speranţă la Gigi Becali. I-am trimis o scrisoare, dar nu ştiu dacă a primit-o. Sper să pot să îi mai trimit una prin Ionuţ Luţu”, este planul trasat de fan.

8832 este numărul de telefon la care se pot trimite mesaje pentru cauza lui Mircea Cîmpeanu

14.400 de euro este suma strînsă de Mircea pînă în momentul de faţă

„Doctorii mi-au ascuns, la început, faptul că mi s-au amputat picioarele. Aveam un cearceaf imens peste corp. Doreau să realizez singur prin întrebările puse de ei. Aşa s-a şi întîmplat.”

„Sper să pot să merg într-o deplasare cu lotul Stelei! Nici nu vreau să mă gîndesc cum ar fi, am învăţat să nu îmi mai fac vise care nu depind de mine.”

„Mă gîndesc şi acum dacă am greşit cu ceva în accidentul petrecut. Poate cîndva mă voi duce la o şedinţă prin hipnoză.”

P: Pariaza cu cei mai buni! BONUS de 150 RON la înregistrare!