Şocul petrolului începe de-abia acum să se resimtă în Europa, în ciuda armistiţiului. Directorul IEA: „Intrăm în cea mai severă criză energetică din istorie”

La vestea armistiţiului legat de războiul din Iran, Europa a răsuflat uşurată, pieţele s-au mai calmat, iar politicienii vorbesc deja despre „stabilizare”. La Bruxelles probabil că se lucrează deja la următorul comunicat de presă despre independența energetică, iar autorităţile sunt optimiste în apariţiile publice, de parcă legile cererii și ofertei ar fi fost fost suspendate printr-un simplu decret.

Deficitul de petrol se va resimţi cel puţin până la sfârşitul anului

Crizele energetice nu ţin cont de sloganuri, iar din analizele şi evaluările experţilor de renume din domeniul energiei se desprinde concluzia că, deşi toată lumea se comportă ca și cum ce a fost mai rău s-a terminat, adevărata criză abia începe. Sunt şase factori majori care sugerează că perturbările piețelor energetice cauzate de conflictul din Orientul Mijlociu vor dura ani de zile de acum înainte.

Un petrolier din Golful Persic are nevoie de patru până la șase săptămâni pentru a ajunge la destinație. Războiul a început exact acum şase săptămâni, iar aceasta înseamnă că lumea s-a bazat până acum pe transporturi care au fost expediate înainte de conflict. Abia de acum devine evidentă întreruperea efectivă a aprovizionării, deoarece Strâmtoarea Ormuz a fost blocată în tot acest timp.

„Luna aprilie va fi mult mai dificilă decât martie. Cele mai conservatoare estimări arată că deficitul se va dubla”, a declarat Fatih Birol, șeful Agenției Internaționale pentru Energie (IEA), într-o conferință de presă. El a avertizat asupra inflației, a recesiunilor economice și chiar a raționalizării energiei în numeroase țări. Chiar și în cazul unei deschideri imediate a strâmtorii, refacerea lanțurilor de aprovizionare ar dura săptămâni, dar experţii sunt de părere că deficitul se va resimţi cel puţin până la sfârșitul anului.

Digi24.ro

Planul PSD pentru un nou guvern. Care ar fi scenariul „sinucigaș” pentru partid

Qatarul furniza 21% din necesarul mondial de GNL, înainte de război

Dacă pentru petrol există o oarecare speranţă, Arabia Saudită şi alte ţări producătoare putând creşte producţia în cazul în care se stabileşte o pace stabilă, situaţia este mult mai rea în cazul gazelor. După izbucnirea războiului din Ucraina, în 2022, Europa s-a distanţa în mod deliberat de gazul rusesc şi s-a bazat în mare măsură pe gazul natural lichefiat (GNL). Războul din Iran a subminat această alegere şi i-a expus vulnerabilităţile. Qatar, ţară înconjurat de Golful Persic, furniza 21% din GNL-ul mondial, iar rute alternative din Qatar, în afară de Strâmtoarea Ormuz, nu există.

Digisport.ro

La o zi după ce a fost așteptat în Parlamentul României, Valentin Ceaușescu și-a făcut apariția! Cum arată, la 78 de ani

Factorii de decizie din domeniul energiei vorbesc adesea despre „repornirea” infrastructurii. În realitate, rafinăriile, instalațiile de GNL și instalațiile de producție sunt sisteme extrem de specializate. Potrivit IEA, peste 40 de instalații de infrastructură petrolieră și de gaze din Orientul Mijlociu au fost avariate în timpul conflictului.

Reparaţiile provocate celui mai mare hub de GNL din lume sunt estimate să dureze 3-5 ani

Distrugerea parțială a complexului de gaze Ras Laffan din Qatar este deosebit de gravă. Rachetele iraniene au paralizat 17% din capacitatea celei mai mari uzine de lichefiere a gazelor din lume. Deoarece echipamentul este fabricat la comandă, autoritățile qatareze estimează că reparațiile vor dura între trei și cinci ani. Dronele iraniene au lovit, de asemenea, instalații energetice din Emiratele Arabe Unite, Kuweit și Irak. Reparațiile vor dura luni de zile și vor costa miliarde de dolari.

Înainte de război, statele din Golf plănuiau să își extindă producția pentru a satisface cererea globală tot mai mare de energie. Aceste fonduri sunt acum necesare pentru reconstrucție și dezvoltare militară. În același timp, națiunile consumatoare sunt, de asemenea, sub presiune: trebuie să plătească pentru energie mai scumpă, să investească în alternative precum energia nucleară, solară și eoliană și să subvenționeze gospodăriile și industria.

Spre deosebire de crizele anterioare – pandemia și întreruperea aprovizionării cu gaze din Rusia – marja de manevră fiscală este mai strictă de data aceasta. Datoria publică este mai mare, deficitele bugetare sunt mai mari, iar inflația este deja ridicată. Ratele dobânzilor mai mici nu sunt o opțiune, deoarece inflația face acest lucru imposibil. Astfel, o ofertă mai mică satisface o cerere constant ridicată, iar asta are ca şi consecinţă preţuri mai mari.

Statele europene vor trebui să-şi refacă rezervele de petrol la preţuri mai mari

Pentru a amortiza șocul prețului petrolului, țările occidentale au eliberat 400 de milioane de barili din rezervele lor strategice, măsura luată fiind fără precedent. Cu un deficit zilnic de 10 până la 12 milioane de barili de petrol din Orientul Mijlociu, acest lucru compensează aproximativ 3 până la 4 milioane de barili pe zi și este suficient pentru patru până la cinci luni.

Însă aceste rezerve trebuie completate – prin lege și din motive de securitate națională. Acest lucru nu se petrece însă la preţuri mici, iar statele însele devin astfel consumatori suplimentari, ceea ce duce la creșterea și mai mare a prețurilor.

Chiar și cu un acord de pace imediat, rămâne o problemă care nu poate fi rezolvată prin negocieri: incertitudinea. Percepția Orientului Mijlociu ca sursă de energie fiabilă este afectată în anii următori, se arată într-o analiză publicată în cotidianul german Berliner Zeitung.

Preţul petrolului va include o primă de risc de 10 dolari pe baril

Agenţia Americană pentru Informaţii Energetice preconizează în cele mai recente perspective ale sale că, până la sfârșitul anului 2027, prețul petrolului va include o primă de risc ridicată, al cărei cost este estimat de experţi că va di de aproximativ zece dolari pe baril. Primele de asigurare cresc, costurile de transport cresc, primele de risc cresc. Marea Roșie rămâne amenințată de milițiile Houthi și există și alte puncte strategice de blocare a traficului în întreaga lume care ar putea fi atacate de state și grupuri care folosesc drone, mai avertizează analiştii.

„Am observat că guvernele din Europa și din întreaga lume subestimează amploarea problemei și consecințele acesteia, nu doar pentru sectorul energetic, ci pentru întreaga economie globală”, constată surprins directorul IEA. Conform calculelor şi anlizelor sale, liderii politici ar trebui să fie mult mai responsabili. Concluzia sa e de natură să dea fiori: „Intrăm în cea mai severă criză energetică din istorie”.