Solidaritate impresionantă într-un sat din Vrancea! Ce au făcut vecinii pentru o familie de tineri a căror casă a fost cuprinsă de flăcări. „Nu sunteți singuri”

Când visul de-o viață începe să prindă contur, oamenii își schimbă starea și emană fericire în jurul lor. Așteaptă nerăbdători minuni și oferă la schimb bunătate cât pentru un trai întreg. E felul lor de a înțelege lumea și de a fi recunoscători pentru întâmplările vieții.

Dar ce se întâmplă atunci când într-o clipă, o singură clipă, se năruie aproape totul? Cum își găsesc oamenii aceștia forța de a merge mai departe, de a lupta, de a spera și, nu în ultimul rând, de a mai crede? Ei bine, răspunsul este cât se poate de simplu! Cu ajutorul celor de lângă ei, prin oameni, pentru oameni.

Solidaritate impresionantă într-un sat din județul Vrancea!

Pentru că, roada Duhului, dimpotrivă, este dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine și credincioşia. Și la toate acestea, oamenii aleg să răspundă înzecit cu smerenie și omenie.

Este și cazul familiei Pop, o familie normală care a luptat pentru visul de a avea o casă pe pământ. Au ales un loc puțin departe de-ale lor, departe de rude și amici, dar locul lor, locul care i-a chemat, fermecat și arătat că acolo se pot face de toate dacă nu lipsesc dragostea și înțelegerea.

Digi24.ro

Cazul ciudat al miliardarului german care și-ar fi înscenat moartea ca să fie împreună cu amanta rusoaică la Moscova

Și când întregul șantier era aproape gata, când naveta, munca, investițiile și chinul se transformau într-un cămin, focul a pustiit mare parte din speranțe. O scânteie a aprins acoperișul și în câteva fracțiuni flăcările înghițeau cu nesaț coama casei. Doar că, în mijlocul nenorocirii și-au făcut apariția vecinii. Adică oameni cu O mare.

„Noi încă nu ne-am mutat, urma să facem pasul acesta în casa pe care o construiam, de Crăciun. Locuim la părinți, în Adjud. Casa noastră era aproape gata. În interior urma să văruim în săptămâna viitoare, să montăm caloriferele, centrala, parchetul și era cam gata. Câțiva cărbuni s-ar fi reaprins, din ceea ce ne-au spus pompierii și de aici totul. 

Este o comună destul de mare, cu oameni gospodari. În primul rând au venit atunci noaptea, noi nu eram acolo, noi nu locuiam acolo, soțul stătea de luni până sâmbătă într-o cămăruță acolo, dar atunci nu era, în weekend venea acasă.

Seara ne-au sunat vecinii că a luat foc, au sărit toți să stingă incendiul, cu mic, cu mare, cum au putut, în condițiile în care noi nu aveam sursă de apă curentă în curte. Aveam un furtun tras de la un vecin, deci nu era o posibilitate prea mare de apă. Dar, cu toate acestea, au sărit toți, cu găleți împrumutate de la magazin, cu extinctoare luate de peste tot din sat”, a zis Roxana Pop pentru FANATIK.

Digisport.ro

Transformarea fizică a Serenei Williams. Cum arată acum și ce spune legendara sportivă despre corpul ei

Cum s-au luptat vecinii cu flăcările care amenințau întreaga casă

Lupta cu flăcările nu a fost ușoară și până la sosirea pompierilor vecinii au tras din greu. Cu glasul tremurând, Roxana Pop este mai mult decât recunoscătoare. Spune că toți vecinii ei, oameni pe care pe mulți nici nu apucase să-i cunoască s-au zbătut să le salveze visul. Ca și când ar fi fost casa lor, nu căsuța altora.

Și minunile de abia acum aveau să înceapă. Pentru că oamenii n-au abandonat, n-au clacat și nu au lăsat de izbeliște. Din contră, românii au arătat că se pot înțelege între ei și pot ajuta până la Dumnezeu și încă un pas în plus. Pentru că, „doamnă, nu sunteți singuri, nu sunteți singuri”.

„Când am ajuns noi, după o oră, pompierii deja reușiseră să stingă focul în mare parte. Mai mocnea pe ici, pe colo, dar vecinii, cred că erau zeci de vecini, toți uzi, transpirați, epuizați. Până au venit pompierii au muncit ei, au încercat să facă tot posibilul să stingă focul. Au scos tot ce au putut să salveze, ca pentru ei, ca și când ar fi făcut pentru ei așa au sărit pentru noi. 

Apoi s-au mobilizat în continuare. A doua zi s-au strâns toți după slujba de la biserică, noi locuim chiar lângă biserică. Au venit toți, am mers să vedem daunele și s-au mobilizat atât de frumos. S-au strâns bani, materiale, utilaje, s-a refăcut tot acoperișul. Au venit care mai de care, ba cu o mașină de scânduri, alții au adus cuie, fiecare cu ce a putut. 

Ne-au spus că nu suntem singuri, asta ne-au spus. Ne-au spus să nu ne facem griji că ne vor ajuta. Asta ne-au spus chiar și în noaptea incendiului, țin minte când ne-am dus, tot la fel ne-au spus, doamnă, nu vă faceți griji că o să sărim toți, o să vă ajutăm, noi așa facem aici în sat. Și asta au făcut.

Au muncit două săptămâni aproape, zece zile calendaristice au muncit. Pe frig, pe ploaie, de dimineață până seara. Au luat numai o scurtă pauză de masă, în rest au muncit continuu să nu afecteze ploile și mai mult pereții pentru că deja era apă infiltrată de la pompieri. Nici ploile nu ne-au ajutat, dar ei, totuși, au reușit. Au terminat acoperișul pe care l-au achitat ei integral. S-au strâns bani din sat inclusiv pentru tablă. Noi nu am plătit nimic, absolut nimic”, a mai zis femeia despre minunile trăite în satul Șindrilari, comuna Reghiu, județul Vrancea. Adică în România. România noastră, România tuturor, România celor care n-au uitat să fie oameni.

Apel pentru viața la sat

Toate cele întâmplate le-au arătat că pasul făcut este cel corect. Viața la sat, viața printre oameni curați reprezintă drumul pe care îl au în față și pe care vor merge de acum încolo.

„Am cumpărat terenul anul trecut, în februarie. Nu cunoșteam pe absolut nimeni în sat. Între timp am reușit să ne împrietenit cu două familii, oameni apropiați de noi, dar în rest sunt oameni care au sărit, oameni pe care eu, personal, nu i-am văzut niciodată până atunci. 

În cuvinte, sincer, e greu de descris. Nu sunt cuvinte să pot exprima recunoștința față de ei, nu știu. Ce aș putea spune să pot cuprinde în cuvinte așa ceva?

Vreau să vă vorbesc și despre doamnele din spatele acestor domni care s-au organizat frumos și au adus zilnic un rachiu cald (ca în Moldova), vin fiert, cafea, ceai și mâncare caldă pentru agapa frățească, așa cum spunem noi și s-au asigurat că au tot ce le trebuie pentru a munci cu drag și spor

Daca ați ști ce bună dispoziție și voie bună era la muncă, în pofida vremii, ați lăsa munca de birou și ați merge la țară unde viața chiar este fără ceas! Am văzut multe comentarii despre experiențe proaste alături de vecini nepotriviți. Nici noi nu suntem perfecți, dar totuși oamenii aceștia ne-au ajutat, deși nici nu ne cunoșteau personal, dar de la ei am învățat că schimbarea începe cu fiecare dintre noi”, a mai spus Roxana Pop.

Și când toate s-au terminat, când grijile și-au făcut loc printre amintiri, înăuntrul familiei Pop s-au cuibărit iar fericirea și liniștea. Și lângă ei, lângă omenia lor s-au așezat vecinii. Adică alți oameni, alte suflete curate gata oricând să ofere ajutor și să reconstruiască în bine România de mâine.