Numele Sonia Bumbar poate că nu spune multora dintre dumneavoastră prea multe. Dar merită să spună! Pentru că Sonia Bumbar este una dintre fetele care a înfruntat, și înfruntă meci de meci!, prejudecățile masculine adunate sub „sloganul” atât de misogin „Ce cauți tu, măi fato, pe teren? La cratiță!”.
Sonia Bumbar joacă fotbal. Punct. De aici pornește povestea ei de curaj și ambiție. Era în clasa a V-a când i-a spus mamei că vrea să facă sport. Și nu orice sport, ci „sportul-rege” al bărbaților, Măria Sa Fotbalul.
Sonia s-a născut pe 25 mai 2005 și a crescut în comuna Ruscova din Maramureșul istoric, la numai vreo 50 de km de granița cu mult încercata în zilele noastre Ucraină. Acolo a jucat „primul” fotbal, la început „pe maidan”, cu băieții, apoi când avea 10 ani, la Liceul Tehnologic din comună, conform frf.ro.
Fratele ei, cu un an mai mare, era deja într-un program organizat de fotbal, la clubul Plimob din Sighetul Marmației, „numai” vreo 40 km de casă. Mama lor, învățătoare în Ruscova, „l-a întrebat pe antrenorul de fotbal al fratelui meu daca știe vreo echipă de handbal pentru fete, pentru că nu putea să ne ducă la fotbal separat, și pe mine, și pe fratele meu. Și antrenorul a zis să mă duc la fotbal”, își amintește Sonia.
„După ce a intrat pe teren, la 10 minute, a venit unul dintre antrenori și a întrebat în ce an e născută… i-am zis că în 2005… Și a început să-mi spună că uite ce bine șutează, că are potențial…” – Simona Dumbar, mama Soniei
Nu i-a fost deloc ușor… „Am făcut naveta de trei ori pe săptămână pentru a merge la antrenamente la echipa de băieți”, spune Sonia. Între timp, profesorul de sport de la liceu a promovat-o în echipa școlii. Alături de băieți!
În 2016 a primit „o ofertă de nerefuzat” de la Universitatea Olimpia Cluj-Napoca. Campioana en-titre și cea mai titrată echipă din fotbalul nostru feminin, 9 titluri din 2010, când s-a înființat. Sonia avea 11 ani, era în clasa a VII-a…
Nu i-a fost deloc ușor… Leit-motivul vieții sale. Vieții sale din fotbal. Carierei sale… Dar nu este nicio exagerare, chiar nu i-a fost deloc ușor să plece de acasă la acea vârstă fragedă… La 11 ani fetițele se joacă încă, acasă, cu păpuși. Sonia se juca și ea, dar la 183 de kilometri de casă, cu mingea de fotbal. Numai ea știe prin ce a trecut…
„La 11 ani, eram deja la Cluj. Până atunci nu mai fusesem într-un colectiv cu mai multe fete. A fost greu la început, mai ales că noi, fetele, suntem uneori mai rele. M-am simțit singură, chiar dacă vorbeam la telefon tot timpul cu părinții mei” – Sonia Dumbar
„Am plâns de multe ori, dar m-am ridicat. Am reușit să trec peste acele momente deoarece îmi doream foarte mult să joc fotbal și asta m-a ambiționat foarte tare. În plus, mi-am promis mie că o să reușesc și nu puteam să îmi încalc această promisiune” – Sonia Dumbar
„A fost greu și să mă mut de la o școală dintr-o comună, la una de la oraș, la Cluj. Acasă, la Ruscova, aveam medii anuale de 10 sau 9,90, și nu pentru că mama era învățătoare acolo. M-am dus la Cluj și mi-a scăzut puțin media. Mi-a fost greu până m-am obișnuit cu profesorii, dar nu m-am lăsat și am tot progresat” – Sonia Dumbar
A plâns, a învățat, s-a antrenat, a jucat fotbal, a învățat, a plâns, a făcut și meditații (la matematică, dar nu mai spuneți la nimeni!), s-a antrenat, a jucat fotbal, a învățat, a învățat, a învățat… Și a intrat la liceu cu medii peste 9 la toate materiile. Da, și la matematică!
Au început, apoi, să vină rezultatele plăcute ale muncii sale. În vara lui 2017 a fost convocată la un stagiu de pregătire cu naționala feminină U15. La ediția 2017-2018 a Cupei Tymbark Junior, a fost desemnată cea mai bună jucătoare a finalei în care echipa școlii sale, Școala „Iuliu Hațieganu” (Cluj-Napoca) a învins Școala Gimnazială Segarcea (Dolj).
Spre finalul lui 2019, Sonia a „urcat” la naționala U17. La începutul lui 2020 a fost în două turnee de pregătire în Turcia și a jucat primele sale meciuri ca titulară.
A urmat, în februarie 2020, debutul în prima echipă a campioanei ”U” Olimpia Cluj. 5-1 cu Independența Baia Mare în „optimile” Cupei României.
„S-a accidentat o colegă și pentru că pot să joc pe mai multe posturi, m-au chemat pe mine. Nu am crezut că o să joc titulară, dar am jucat tot meciul și m-am descurcat foarte bine. M-am înțeles foarte bine cu colegele în teren” – Sonia Bumbar
În sezonul 2020-2021 Sonia a debutat în Liga 1, în etapa 5 dintre ”U” Olimpia Cluj și Vasas Femina Odorhei, câștigat cu 3-1. După ce, în Liga a II-a, reușise pentru prima dată 4 goluri în meciul echipei secunde cu Atletic Drobeta-Turnu Severin, în prima etapă.
„A fost prima oară când am înscris de patru ori într-un meci. Eu joc fundaș și nu sunt obișnuită să dau goluri. Am simțit că pot și eu, nu contează postul. Eu oricum joc pe mai multe posturi, acolo unde este nevoie, acolo sunt și eu. Doar atacant și portar nu am jucat, în rest am jucat pe toate posturile” – Sonia Bumbar
Acum, Sonia Bumbar este în clasa a XI-a la Liceul cu Program Sportiv din Cluj-Napoca, joacă la campioana ”U” Olimpia Cluj și la naționala U19.
Nu îi este deloc ușor… Leit-motivul amintit mai sus… Învață la română în drum spre Bistrița, la engleză în microbuzul care duce echipa la Alexandria… Apropo de engleză: s-a perfecționat în perioada în care a făcut școală online și „este încântată că poate să vorbească în engleză cu colegele din Statele Unite de la Olimpia”, după cum spune mama sa.
Când știe că pregătirea școlară se suprapune cu deplasările, se organizează în consecință: „Am avut deplasări în care am luat caietele după mine. Sau știam că plec pentru câteva zile și apoi am de prezentat un proiect, așa că îl făceam înainte”.
„Niciodată nu mi s-a spus să aleg între fotbal și școală. Sunt de părere că tot timpul ai mai multe soluții și poți să faci două lucruri. Și dacă-ți place, le faci cum trebuie pe amândouă” – Sonia Bumbar
„Într-o zi de meci îmi pregătesc geanta, mă relaxez, ascult muzică, nu fac nimic special. Mă rog înainte de meci, pentru că fără Dumnezeu nu suntem nimic. Am încredere în mine și în Dumnezeu că mă va ajuta. Uneori poate nu îmi iese ceva din prima, eu am nevoie să mă acomodez în primele minute ale meciului. Uneori așa gândesc: dacă dau o pasă bună în primele faze, îmi iese tot meciul. Dacă nu… e mai greu” – Sonia Bumbar